My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

6. Idiot

"În secunda următoare, palma mea a făcut contact cu obrazul lui, iar capul i s-a întors uşor într-o parte.
-În viața mea nu am fost plesnit de o fată, şi nu te voi lăsa pe tine să faci asta! A urlat puternic.
-Auzi domnule nemaiplesnit de vreo fată, şi idolul tuturor leşinatelor, cu mine nu vorbeşti aşa! Nu sunt cârpa ta, să-ți fie clar! Acum pleacă, până nu te împing pe geam!
-Ne mai vedem, Caitlin! Mi-a zâmbit larg, însă era un zâmbet plin de ură şi dispreț. "

***
A trecut o săptămână de la incidentul cu Justin, şi de atunci n-am mai auzit nimic de el.
Din câte am înțeles el nu prea dă pe la şcoală, decât când are chef, iar acele zile sunt sfinte. Sincer, este strict problema lui. Nu-mi pasă chiar deloc. Nu mă voi duce eu la el să-mi cer scuze sau ceva, legat de zilele trecute. Nu am de ce să mă justific. El a fost nesimțitul, nu eu.
-Bună, Kate! Aud o voce din spatele meu.
-Hei, Sarah!
Sarah e o fată din clasa paralelă, cu care am câteva ore în comun. E cam tocilară, dar toți mai au prieteni tocilari, nu? Oricum, nu contează asta. Este o persoană super draguță şi de treabă, şi până la urmă mai am nevoie şi de prieteni.
-Ce ora ai? Mă întreabă cu zâmbetul pe buze.
-Um..mate. Tu? Răspund rapid.
-Nimic. Profesoara mea de fizică e în concediu medical, aşa că am oră liberă. Mă voi plictisi groaznic, şi probabil o să trec până la bibliotecă în timpul ăsta. A spus, strâmbându-se.
-Ce tare! Vreau şi eu. Norocoaso! Adopt o față bosumflată, şi începem amândouă să râdem.
-Atunci ne mai vedem, Kate! Baftă cu domnul-față-de-păstârnac.
-Haha mersi! Am spus, chicotind.
Ne-am îmbrățişat, şi am plecat fiecare în treaba ei.
Apropro, "față-de-păstârnac" e porecla profului de mate, pentru că e foarte slab şi palid. După părerea mea, e trecut cu mult de pensie, aşa că nu ştiu de ce încă îşi pierde vremea să ne "predea" limba chineză.
Când intru în clasă, nu e nimeni.
Superb!
Mă aşez în ultima bancă, îmi scot telefonul şi căştile, şi-mi pornesc muzica, până când sala se umple cu elevi la fel de plictisiți de locul ăsta ca şi mine.
După câteva minute, bătrânul noatru profesor îşi face şi el apariția, şi începe să ne explice ceva pe limba lui.
Câteva formule şi probleme, şi ora asta tâmpită se termină.
În sfârşit a venit pauza de masă. Stomacul meu implora după ceva de papa.
Când ies pe uşă, dau de aceeaşi mulțime de liceeni care se împing unii în alții, ca şi cum holurile nu ar fi suficient de spațioase.
Stupid.
Caut disperată cantina, până mă ciocnesc de un piept tare. Ridic privirea, şi dau de nişte ochi ciocolații cunoscuți.
-Kate?! Spune uimit.
-Zayn. Răspund, chicotind la reacția lui.
-Ce faci tu aici? Întreabă, uitându-se în jur.
-Păi asta e o explicație interesantă. Vezi tu, sunt la închisoare şi caut cantina. Ai idee unde ar putea fi? Sunt nouă, şi chiar n-am habar unde sunt toate sălile. Sunt exagerat de multe, pe cuvânt. Îmi duc mâna la ceafă, şi zâmbesc puțin jenată.
-Ah, înțeleg. Am avut aceeaşi problemă. E chiar în fața ta. S-a mutat puțin, şi imediat au apărut sub privirea mea două uşi mari, deasupra cărora scria cu litere îngroşare "Cantină".
-Oh, serios? Spun exasperată, prefăcăndu-mă că mă lovesc peste față dramatic.
-Da! Spune brunetul, chicotind.
-Minunat! Um..vii? Îl întreb uşor.
A aprobat din cap, şi am intrat împreună pe uşile masive.
Când am vrut să mă aşez la o masă liberă, Zayn m-a oprit, prinzându-mă de mână.
-Hai să stai cu noi! Spune, zâmbind.
-Care "noi"? Întreb confuză.
-Gaşca. Haide.
Mi-a făcut semn să-l urmez, în scurt timp ajungând la o masă unde se aflau: Niall, Ryan, şi mai câteva persoane pe care nu le cunoşteam.
-Kate! A strigat bucuros Niall.
-Salut, băieți! Hei, Niall! Am zâmbit larg.
El m-a tras într-o îmbrățişare prietenească.
-Bine gata, îți ajunge! Spun, trăgându-mă din brațele lui.
-Scuze! Sunt fericit să te văd doar. Spune el, roşind uşor.
-E ok! Dar data viitoare vei păți ca tipa aia, ştii tu! I-am făcut cu ochiul jucăuş.
-Gata, şefa!
Toți am început să râdem până când uşa cantinei s-a deschis, şi pe ea a intrat nimeni altul decât Justin.
-Vine încoa'? Întreb, uitându-mă în direcția lui.
-Logic. El e baza aici, pisi. Spune Ryan.
-Pisi? serios? Ridic o sprânceană.
-Kate. Scuze! Better? Chicoteşte.
-Better! Am spus amuzată, amintindu-mi de reclama de la Snickers.
Justin s-a apropiat de masa unde stăteam noi, sau cum s-ar mai zice "masa lui", şi a dat mâna cu fiecare din băieți, apoi şi-a îndreptat privirea spre mine.
-Ce? Am ceva pe față? Am spus deja enervată de acțiunea lui.
Nu a răspuns, însă a început să rânjească. Ce n-aş da să-i pot şterge rânjetul ăla cu un pumn. UGHH! Cât mă enervează retardatul ăsta.
-Ce face ea aici? A întrebat, neluându-şi ochii de pe mine.
-E de-a noastră, frate! A răspuns Niall.
-Cum adică "de-a noastră"? s-a întors spre el, brusc devenind interesat de discuție.
-Spuneți dracului ceva! Urlă el, încât toate privirile elevilor au căzut asupra noastră, de fapt asupra lui, însă când au văzut că "marele" Bieber face scandal, şi-au văzut de treaba lor, de parcă nimic nu s-a întâmplat.
-Ce-ai auzit, Justin! S-a băgat Ryan.
-Ryan, dacă nu îmi spui în clipa asta la ce naiba vă referiți, n-aveți idee ce voi face. Ați face bine să vorbiți, până nu mă călcați calumea pe nervi! Se răsteşte.
Eu am izbugnit într-un râs "colorat", iar blondinul mi-a aruncat o privire ucigătoare.
Am decis să mă abțin, cu greu, dar am făcut-o. Apoi băieții au continuat să vorbească.
-Face parte din mafie.
-Ce?! Urlă Justin.
-Omule, stai calm! Încearcă Zayn să-l potolească.
-Cum rahat să stau calm?! Tu te auzi ce zici? Cred ca glumiți. Clar glumiți. Nu se poate una ca asta. Ea.. adică ea.. A spus, arătând spre mine. Nu. A râs badjocoritor.
Baietii se uitau la el ca şi cum asta se întampla des, fiind relaxați cu privire la reacția lui. Ei bine, eu m-am cam enervat, şi am tot dreptul să o fac.
-E adevărat! Jason a acceptat-o zilele trecute.
-Nu se poate, pricepi? Fix ea?! Parcă nu lua şi fete! A început să se ambaleze iar.
-Care e problema ta?! M-am răstit, deja nervii circulându-mi în vene.
-Problema mea?! A pufnit. Problema mea e că te amesteci în treburile mele. Şi nu îmi doresc asta, înțelegi? De fapt, tu eşti problema aici. Nu te încadrezi în ecuație, Caitlin! Dispari! 
-Nu mă amestec în nicio treabă de-a ta, pentru că ultima oară când am verificat tu nu mai erai în mafie! Am spus, încercând să-mi păstrez o fărâmă din calm.
-Cum ai intrat? Ce ai făcut? Te-ai culcat cu Jason, sau ce? Nici dacă ar fi fost drogat, sau băut n-ar băga o fată ca tine în mafie! S-a uitat cu o privire plină de ură la mine.
-Bieber, fii atent la mine! Nu ştiu de ce reacționezi aşa, ori eşti ofticat că nu îți dau importanță, ceea ce majoritatea persoanelor fac, ori efectiv nu mă suporți. Dar uite că nu-mi pasă, ok? Nici nu m-ai văzut de ce sunt în stare, şi chiar nu îți doresc. Dar îți promit, că dacă nu te potoleşti cu jignirile şi prostiile aduse la adresa mea, nu mă mai abțin să-ți sparg fața! Şi crede-mă pe cuvânt, vreau atât de rău să-ți şterg rânjetul ăla infect de pe buze! Plec, am informatică. Pa, băieți!
Le-am făcut cu mâna, şi am plecat din cantină, lăsându-i pe toți cu gura căscată.
Doamne, ce idiot e copilul ăla! Ce-i drept, chiar se comportă copilăreşte. Gen "bun venit la clasa pregătitoare!". Nu îl mai înghit sub nicio formă! Nu mai suport şcoala asta, şi nici elevii din ea. Speram să nu afle că am intrat în mafie. Mă puteam aştepta la o astfel de reacție, însă nu aşa exagerată, pentru numele lui Dumnezeu! Acum cine ştie ce o să-i zică lui Jason, mai ales că a fost mâna lui dreaptă. Iar din vorbele lui, pare că vrea să se întoarcă în mafie, şi clar va fi acceptat la loc. Totuşi o parte din mine mai speră ca asta să nu se întâmple. Cel puțin, nu prea curând.
Fir-ai tu, Bieber!