My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

17. Relaxing.. or not

Mă trezesc dimineața cu o durere imensă de cap, făcându-mă să scrâncesc din dinți.
Cât am băut, doamne?!
Încerc să mă ridic, dar ceva îmi blochează corpul. Era.. JUSTIN. CE NAIBA?! CE AM FĂCUT ASEARĂ?! DOAMNE! Nu-mi mai aduc aminte nimic. Ferigi, ficuşi.. ce dracu, Kate?!
Îl mişc puțin, iar acesta se aşează mai 'comfortabil' peste mine.
-Dă-tee! Spun, împingând la muntele de om de pe mine. Mârâie şi se apleacă la loc, încolăcindu-şi mai strâns brațele în jurul meu.
-Dă-te jos de pe mine în momentul ăsta sau rămai fără mâini şi picioare.
-Degeaba încerci să fii dură, după seara trecută.. Mormăie.
-CE? Țip şi îl ridic cu toată forța de pe mine.
-Glumeam, glumeam! Îşi ridică mâinile în semn de apărare.
-Încă o glumă proastă, Bieber, şi-
Nu reuşesc să termin fraza, pentru că îşi lipeşte buzele de ale mele.
-De ce ai făcut asta? Mă uit nervoasă la el.
-Pupicul meu de dimineață, ai uitat?
-Nu a zis nimeni nimic de niciun pupic.
-Am zis eu. În gând. A rânjit.
-Mhm. Mă uit la el cu ochii mijiti, şi mă arunc înapoi în pat. Nu aveam chef de nimic, plus că durerea de cap încă nu a trecut.
-Ce s-a întamplat aseară? A întrebat adormit.
-Crede-mă că habar n-am. Îmi aduc aminte doar de un şaten, apoi tu fiind gay cu Federico, şi ceva de iarba verde ca iarba parcă.
-Eu ştiu doar că m-ai făcut boschetar şi eu te-am făcut beată.
-Şi când te gândeşti că nici nu aveam de gând să beau, şi să mă duc acasă înainte de miezul nop- Am lăsat fraza neterminată şi mi-am dus mâna la gură.
-Ce? Mi-a aruncat blondul o privire nedumerită.
-Acasă, miezul nopții, tata! Tata o să mă omoare că n-am mai ajuns acasă.
-Poate să stea calm, că nu ai făcut nimic. Ai băut şi ai dormit la cineva acasă. Simplu. Unde a disparut fata dură de acum câteva momente?
-Nu e vorba de asta, idiotule!
-Atunci?
-I-am promis. Asta era condiția ca să pot merge.
-E vina lui Federico.
-De ce? Că tu l-ai bătut? Am ridicat o sprânceană la el.
-Da. Pentru că dacă nu se atingea de tine nu-i aveam treaba. Spune hotărât.
-De ce te interesează atât? Nu e ca şi cum suntem împreună..
-Cine spune că nu suntem? Rânjeşte.
Ma înec cu propriul aer, iar apoi mă bufneşte râsul.
-Acum suntem ceva gen imaginary crush-celebrity crush sau aşa ceva? Spun şi încerc să mă abțin să nu râd din nou, deoarece el avea o față serioasă.
Îmi aruncă o privire foarte serioasă, şi îşi pune mâinile cruciş la piept.
-Oh, tu, tu nu glumeai, nu? Şi îmi învârt mâinile în aer nedumerită.
-Imaginary crush, serios, ceva mai bun nu ai, Kate? Iar în secunda urmatoare jur că îşi dădea duhul de la atâta râs.
-Sunt mahmură. Ce mai vrei?
-Ce n-aş vrea eu cu tine..
-Taci! Mi-am pus mâinile pe față.
-Tac. Azi.
-Şi mâine, şi poimâine şi mereu.
-Nee!
-Ce o sa îi spun lui tata? Întreb gânditoare.
-Nu ştiu.
-Oh, serios? Tu m-ai băgat în belea, tu mă scoți! Spun uşor nervoasă.
-Nu zău?
-Mda.
-Îmi datorezi un sărut, ai uitat?
-Ce? L-am privit confuză.
-Da. De ieri. Pentru că nu te-am violat, şi pentru că am plecat.
-Ah, da.
-Îl vreau acum.
-Ok.
M-am apropiat de el uşor şi l-am sărutat rapid pe obraz.
-Ce faci?! Am zis să mă săruți. Adică pe buze. Spune supărat.
-Nu ai specificat unde în mesaj. Poți să verifici! Am chicotit.
Şi-a luat telefonul, recitind mesajele şi a văzut că aveam dreptate. Când am vrut să mă ridic am fost trasă înapoi de un braț.
-Măi, măi! Doar nu crezi că o scapi aşa uşor, nu? Ăla a fost doar avansul. Restul plății unde e? A rânjit pervers.
Mă apropii iar de el, şi îi arunc o privire de 'ok, ai învins', distanța dintre noi dispare uşor, iar buzele noastre aproape se ating, aş fi vrut să-i 'fur' un sărut, dar m-am gândit să mă joc puțin cu el, aşa că în momentul în care ar fi trebui să îşi primească răsplata de băiat cuminte, primeşte doar o şoaptă 'fierbinte' la ureche *cum sună, mor, shh*. "Țeapă, amice!" Spun în timp ce-l împing şi plec repede spre uşă.
-ASTA NU E CORECT!
-Daca vii după mine te sparg în bătaie! Vezi, vezi. Ai grijă! Am strigat de pe hol.
-Mă pregătesc să mă apăr şefa!
-Bine!! Am țipat iar, însă m-am izbit de un piept masiv.
-Ce dra- Am început să zic, dar am fost întreruptă.
-Kate?!
-Ryan?!
-Ce faci tu aici? M-a întrebat.
-Ce faci tu aici?!
-Aici locuiesc. Dar tu?
-Ămm.. ăm.. am venit la Justin.
Şi fix atunci şi-a găsit moment idiotul să vină din cameră.
-Hei, bro! Spune Ryan şi dă mâna cu el.
-Sal, frate! Răspunde blodinul.
Era doar în boxeri şi avea părul extrem de ciufulit.
STAI CE?! BOXERI?! CE?! PĂR CIUFULIT?! LA DRACU! Ryan deja ne arunca priviri perverse.
-NU. AM. FĂCUT. NIMIC. ALO! TERMINĂ!
-Nu mai nega, iubire! Ryan oricum e un prieten bun. Nu ai de ce să te ascunzi! Rânjeşte Justin, facându-mă să clocotesc de nervi.
-Se ascunde mă-ta, Bieber! Spun furioasă.
Ochii lui Justin s-au mărit, apoi s-a întristat ai a părăsit holul.
-Ce a pățit? Am întrebat confuză.
-Doar nu mai zi nimic de familia lui, îți va spune el la un moment dat.
După ce a vorbit, brunetul m-a lăsat singură. Am început să caut prin apartament după blondinul meu idiot.
Stai. Ce tocmai am spus?! Nu, nu! Am zis din greşeală, clar.
Până la urmă l-am găsit în bucătărie, frigând clătite la bustul gol.
Deci categoric mor! Numai prin cărți şi filme se întâmplă aşa ceva. Un Adonis gătind fără tricou. Doamne iartă-mă!
Am vrut să-l sperii, dar mi-a cam fost milă aşa că m-am dus şi l-am îmbrățişat pe la spate- ceea ce normal face băiatul într-o relație, însă eu, el şi cuvântul normal nu-şi au loc într-o propoziție, apoi mi-am presat buzele moi de umărul lui. Muşchii i s-au încordat imediat şi s-a întors cu fața spre mine.
-Ce a fost asta? A zis amuzat.
-Îmi pare rău! Am răspuns privind gresia, jucându-mă cu degetele din cauza discomfortului de a spune acele cuvinte.
Puteți să mă judecați, însă nu le folosesc prea des.. pentru că am mândrie şi nu mi-o calc în picioare.
-Pentru ce, baby girl? Se uită nedumerit.
Mi-a prins bărbia în degete, făcându-mă să-l privesc în ochi.
Acei ochi superbi. Oh, Doamne! Şi mi-a spus "baby girl". Tocmai voi leşina.
-Ştii tu..
-Ce ți-a spus Ryan?
-Nimic.
S-a uitat atent la mine parca încercând să găsească orice lucru ce ar nega ce tocmai am grăit, apoi un alt lucru neaşteptat se întâmplă: mă sărută.
Mi-am băgat mâinile în părul lui, trăgând uşor de firele blondine, scoțând de la el nişte vagi gemete de mulțumire.
Şi-a dus mâinile pe coapsele mele, îndemnându-mă să îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei lui.
Aşa am şi făcut, şi iată-ne aici, în această ipostază nu tocmai normală: eu fiind aşezată cu fundul pe masă, picioarele în jurul lui Justin şi cu mâinile în părul lui, iar el ținându-mă atent în brațe şi sărutându-mă cu patos.
Am fost întrerupți de telefonul lui care suna în continuu în buzunarul blugilor lui.
Pâna la urmă, ne-am depărtat şi el a răspuns apelului.
-Da? A spus în difuzor.
-Cum?!
-Acum?!
-Unde?
-Cu Williams?!
-Okay, Jason. Vom fi acolo. Pa!
A închis telefonul, şi şi-a îndreptat privirea spre mine:
-Oricât de mult mi-ar plăcea să continuăm ce am început, acum trebuie să ne cărăm de aici.
-Poftim?! Unde? Ridic o sprânceană.
-Misiunea, Jones!
-Fix acum? Oftez zgomotos.
-Da, babe! Îmbrăcarea!