My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

11. Tears

Dimineața m-am trezit din cauza telefonului meu, care suna. Era Federico.

Am răspuns imediat.

-Hei, Fede!

-Bună dimineața, kitten! A spus dulce.

M-am ridicat în fund, frecându-mă la ochi în încercarea eliminării somnului, şi zâmbeam cum nu am mai făcut de mult.

-Mai eşti, Kate? Îi aud vocea puțin impacientată.

-Ups, scuze! Abia m-am trezit. Chicotesc.

-Poftim?! Eu sunt în fața casei tale. Te aşteptam să vii, să mergem împreună la şcoală.

-Serios? Îmi pare rău!

-Foarte serios!

-Intră!

-Cum?! Nu am de gând să devin mâncare pentru animale! 

-Adică? Am chicotit.

-Tatăl tau mă va tăia cu firizul! A spus încet.

-Oh, Doamne, nu! Haide! Cobor acum. Doar apasă pe sonerie.

-Uhm, ok. Ne vedem atunci!

-Yep.
Am închis apelul, şi m-am grăbit spre usa de la intrare, de îndată ce am auzit soneria.
Dar evident, cum mă aşteptam, când mai aveam câteva trepte, cineva a deschis.
Te rog să nu fie tata!
T

e rog să nu fie tata!
Am tras aer în piept, şi m-am dus sa văd.
Era Derek. Hiuh!
-Hei, surioară. A venit uhm..
-Federico. A continuat şatenul.
-A venit Federico să te vadă. Şi-a terminat propoziția.
-Ştiu. Acum lasă-l să intre, sau te bat! Îl ameninț.
-Gata, sefa! Haide înăuntru! Îi face loc să intre.
-Uhm, Derek? Întreb încet.
-Da?
-Tata e acasă?
-Nu. Ai noroc! Altfel te-ar fi interogat până mâine dimineață! A spus, uitându-se la Fede.
-Se pare că am scăpat. A râs şatenul.
-Bun. Mersi, frațioare! Hai la mine în cameră, Fede.
L-am luat de mână, şi când am făcut câțiva paşi, vocea fratelui meu m-a oprit.
-Vedeți să nu faceți prostii, că vă pârăsc la tata! Ne face cu ochiul.
-Mai taci, fraiere! I-am arătat degetul mijlociu, şi cu asta am urcat scările spre dormitorul meu.
-Deci, acela era fratele tău? Întreabă Federico.
-Mda. Retardatul, şi idiotul meu frate.
-Poate cândva vom deveni prieteni. A chicotit.
-Posibil! Acum, aşteaptă-mă aici. Mă duc să-mi fac repede un duş, şi după plecăm.
-Ok!
-
Am ieşit din baie înfăşurată doar cu un prosop, iar Federico mă aştepta cuminte pe pat.
-Am stat mult? Te-ai plictisit?
-Nu, e ok. Nu a trecut mult timp. A zâmbit.
-Hmm, cu ce să mă îmbrac? Am zis mai mult pentru mine.
-Vrei să te ajut? M-a întrebat.
-Uhm, ok, dacă tu vrei..
Am râs la gâdul că nici măcar pe mama n-o lăsam să-mi aleagă ținuta, dar am decis să îl las.
S-a uitat la mine în dulap, şi dupa vreo cinci minute a pus pe pat urmatoarele haine: