My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

10. She's mine

Când am intrat pe uşă, tata era în sufragerie pe canapea.
-Unde mergi? M-a întrebat rapid.
-Mă duc cu un prieten în oraş. I-am răspuns scurt.
-Mi-ai cerut voie?
-Am făcut-o vreodată? Întreb nedumerită.
-Presupun că nu, însa vom schimba unele lucruri de acum încolo. Să vii repede diseară la cină, deoarece avem o şedință de familie, unde vom discuta noile reguli din casa asta.
-Reguli? Îmi arcuiesc o sprânceană de uimire.
-Da.
-Ok..
Şi cu asta am părăsit încăperea, urcând spre dormitorul meu.
Mi-am luat un pulover alb, lung şi puțin larg, nişte pantaloni scurți negrii, şi teneşii mei albi- care, ca deobicei, nu sunt prea albi. Mi-am prins părul într-un coc lejer, m-am dat cu puțin parfum pe gât, nişte rimel, şi un ruj vişiniu.
În buzunar mi-am băgat țigările, nişte bani, şi telefonul, apoi am plecat.
Federico mă aştepta nerăbdător la uşă.
-Gata? Spune, privindu-mă.
-Dap. Replic scurt.
-Wow, arăți al dracului de bine, Kate!
-Eh, nu e cine ştie ce. Mă uit plictisită.
-Ba e. A spus, cu ochii fixați pe mine, parcă fiind hipnotizat.
-Uh, ok. Putem pleca acum? Nu vreau ca tata să se răzgândească şi să mă târască înapoi în casă.
-Mă mir, tatal tău îți spune ce să faci? Totuşi, nu pari genul care să asculți. Chicoteşte.
-Păi nu sunt. Însă are pitici pe creier acum, şi îl apucă făcutul de reguli şi rahaturi. Oricum, nu-mi pasă.
El nu a mai spus nimic, aşa că am pornit spre cafenea.
-
Drumul a fost tăcut, iar după ce am ajuns, ne-am aşezat la o masă de patru persoane, deoarece nu mai erau libere de două. În scurt timp a venit şi celnerița, să ne ia comanda.
-O bere fară alcool pentru mine, şi.. S-a uitat la mine.
-La fel. Am spus.
-Deci două beri fără alcool. Vin imediat.
-Ok.
-Deci, spune-mi despre tine. Începe Federico.
-Ce vrei să ştii? Îmi mijesc ochii la el.
-Păi, nu ştiu. Mai ai frați? Culoarea preferată? Băutura preferată?
-Da, mai am un frate de nouăspreceze ani, Derek. Şi, serios? Întrebări de genul, de copii mici îmi pui? Mă uit ciudat la el.
-Ahh, bine! Ce mărime porți la sutien? Spune rapid.
-Bine, nici chiar. Încep să râd.
-Atunci, nu ştiu. Spune-mi ce vrei despre viața ta, apoi îți voi spune şi eu. Ăsta ar fi un început bun. A zâmbit dulce.
-Um, ok.
Mă gândeam dacă să-i spun despre mama, şi am decis să o fac, pentru că văd un prieten bun în Federico, şi nu pare genul ăla de băiat handicapat care să-şi bată joc.
În timp ce mă "luptam" cu gândurile mele, chelnerița ne-a adus băuturile.
-Mulțumim. A spus Federico.
-Cu drag. A răspuns tipa roşcată, care pare de douăzeci şi ceva de ani.
-Ok,deci..
-Fără deci. S-a băgat peste mine.
Am râs uşor.
-Nu mă mai întrerupe, sau nu vei mai ştii nimic! Spun serioasă.
-Gata, şefa! A ridicat mâinile în ofensivă.
-Păi, mama mea a murit acum ceva timp, şi tata ne tot cară pe mine şi Derek în diferite oraşe de atunci. E foarte aiurea, însă cred că s-a terminat perioada de "ne mutăm", şi ăsta e locul unde vom rămâne. Am şaptesprezece ani, fac optsprezece în câteva luni. Îmi place negrul. Urăsc animalele, relațiile, şi orice implică sentimentele; fie ele de afecțiune, iubire, prietenie şi tot tacâmul. Sunt mai rebelă, încăpățânată, şi să te ferească Domnul să te cerți cu mine, că va fi vai şi-amar de capul tau. Bun, acum tu!
-Wow.. Se uită uimit la mine.
-Mda, hai odată. Răspund rapid.
-Am venit din Florida. Părinții mei sunt divorțați de trei ani, şi eu am rămas cu mama, pentru că sunt încă minor, şi tata era un alcoolic. Mai am o sora de cinci ani. Îmi place albastrul. Fac optsprezece ani în patru luni. Joc baschet, şi rar fotbal. Am un câine- Max, deci dacă mă enervezi, îl pun să te mănânce. A chicotit. Am făcut nişte cursuri de fotografie, şi ador să fac poze. Unii o numesc obsesie, eu o numesc pasiune. Mă enervez destul de repede, nu-s cumințenia planetei, însă nici ca tine. Şi cam atât cred. Ah, da, şi urăsc să fiu respins. A rânjit mişeleşte.
-Drăguț, domnule Dallas!
-La fel pot spune şi despre dumneavoastră, domnişoară Jones!
Am început să râdem, însă mie mi-a pierit orice urmă de amuzament, dupa ce am văzut că la nici cinci metri de noi, se afla Justin. Mă privea insistent cu ale lui cascade de caramel.
Cum de e aici? Oare a ştiut că voi fi aici? Ce dracului e asta?!
-Kate, esti ok? Spune Federico.
-Um, ce? Mă uit confuză la el.
-Te-am întrebat dacă îți place vodka, şi tu pari pierdută.
-Ah, da, îmi place. De fapt o ador. Îmi cer scuze, nu ştiu unde îmi era gândul. Mi-am fixat atenția spre şaten.
Am mai tras un ochi spre locul unde trebuia să fie prostul ăla, însă când am văzut că se îndreaptă spre noi am crezut că explodez.
-Bună, porumbeilor! Spune ironic, aşezându-se la masă cu noi. Nu sunteți voi nişte dulci?
-Ce vrei, Justin? Răspund, deja nervii străbătându-mi venele.
-Aşa politicos vorbeşti cu mine, pisi? Râjeşte.
Federico se uita confuz la noi, şi observându-mi starea de nervozitate, mi-a luat mâna într-a lui.
-Dă-i drumul! Ridică tonul, vizibil furios.
-Justin, pleacă! Spun încet.
-Ia mâna de pe ea, am spus! Începe să țipe.
-Kate, ce se întamplă? Mă întreabă şatenul.
-Nimic, cred. Răspund, la fel de confuză de incident.
-Alo, n-auzi? Nu o mai atinge! Continua Justin.
-Sunteți împreună? A întrebat Federico, ridicând o sprânceană.
-Nu! Mă revolt.
-Ok, hai să plecăm Kate.
-Bine.
Ne-am ridicat, iar şatenul şi-a împleticit degetele cu ale mele, şi am ieşit din cafenea.
Justin e aşa prost, şi nesimțit. Lasă că vede el! Fir-ai tu a dracului de porc ordinar!
Dintr-o dată mâna lui Fede este trasă, ceea ce mă face să mă dezechilibrez, fiind aproape să cad.
-Ce dracu.. Începe să zică, însa primeşte un pumn.
Când m-am întors, am simțit că iau foc din cauza nervilor.
-Justin! Am țipat, punându-mă în fața lui. Acționezi ca un copil! Încetează!
-Caitlin, dă-te din calea mea sau..
-Sau ce? L-am întrerupt.
-Nu iar jocul ăsta copilăresc.
-Şi cine l-a început? Ce te apucă? Hai dă în mine, să te văd! Chiar sunt curioasă de ce eşti în stare. Spun răspicat.
-Kate, lasă-l! Mă ocup eu de el. Mi s-a alăturat şatenul.
-Nu, Fede! Omul ăsta n-are neuroni. Nu are rost să ne punem mintea cu el.
-Te-a atins! Se bagă iar J.
-Şi care e problema, Bieber? Ultima oară când am verificat, noi nu aveam nicio legatură. Dar văd nu te poți abține din a te preocupa de viața mea. E penibil, atât de penibil! Te urăsc.
-Da? Păi şi eu te urăsc, la dracu! Spune dur.
-Atunci e perfect! Doar lasă-mă în pace, bine? Mă uit plictisită la el.
-Încă un lucru. Spune, apropiindu-se de Fede. Ea e a mea.
-Parcă ai spus că o urăşti. A răspuns şatenul, mijindu-şi ochii.
-Taci, doar taci! A mai adăugat Justin, înainte să plece.
M-m întors spre prietenul meu, şi văzându-i arcada sângerând, am început să mă panichez.
-Oh Doamne, eşti bine? Îmi pare rău! E-e doar vina mea. Spun încet.
-Nu, kitten! Ăsta e genul de băiat răsfățat care are lumea la picioare. Şi da, sunt ok. Nu-ți fă griji! A zâmbit dulce.
-Of, chiar îmi pare rau, jur! Îmi mut privirea pe asfalt.
-Nuu! Nu ai pentru ce.
Mi-a ridicat bărbia, astfel făcând contact vizual. Ne-am privit intens preț de câteva secunde, apoi ochii i-au căzut pe buzele mele. S-a apropiat mai mult, plasându-mi un sărut scurt pe colțul gurii.
Gestul a fost draguț, aşa că nu i-am spus nimic. Doar am zâmbit.
-Sper să nu ți se învețească. Spun încet.
-Împrumut de la tine nişte fond de ten, şi dinalea. De fapt, poate mă ajuți tu s-o fac să nu se vadă atât de rău. A chicotit.
-Desigur.
-Hai să te conduc acasă.
-Ok. Am răspuns scurt.
-
După câteva minute de tăcere, în care doar am mers, el a deschis o conversație.
-Kate? Întreabă încet.
-Da?
-Nu vreau să te simți vinovată sau ceva. Nu a fost vina ta, serios! Se uită sincer la mine.
-Dar din vina mea a început să facă aşa. Trebuia să nu-l bag în seamă.
-Ba nu. E vina mea. Te-am atins. A chicotit.
-Oh, ma laşi? De parcă sunt proprietatea lui.
-Trebuie să-mi povesteşti care e treaba cu tipul ăsta pe nume..
-Justin, Justin Bieber. Am spus, rămânând pe gânduri.
-Am ajuns. Mă anunță.
-Mulțumesc că m-ai adus. I-am zâmbit.
-N-ai pentru ce! Şi îmi pare rău pentru întalnirea, am vrut să zic ieşirea asta nu prea reuşită. S-a uitat puțin trist.
-E ok, stai liniştit!
A venit şi m-a luat în brațe, apoi m-a sărutat pe frunte.
-Pa, kitten*[1]! A spus, făcându-mi cu mâna.
-Pa, Fede!
Dupa ce am văzut că s-a îndepărtat, am intrat în casă.
-Ai revenit! Mă întâmpină o voce.
-Nu e ca şi cum aici stau, tată. Spun sarcastică.
-Nu începe, Caitlin! Mă avertizează.
-Bine. Mă duc să îmi fac un duş, apoi vin la cină.
-Foarte bine!
-Derek e acasă? Întreb curioasă.
-Da.
Nu i-am mai spus nimic, şi am urcat în camera mea.
Mi-am luat lenjerie din dulap, şi m-am îndreptat spre baie.
Am dat drumul apei, şi am început să mă dezbrac, însă când mi-am dat puloverul jos, un bilețel a căzut din el.
L-am ridicat, şi pe el erau niste cifre. Un număr de telefon. Iar sub el era un "F", şi o inimioară. Dar când mi l-a pus? Ah, îmbrățişarea.
Am pus bucata de hârtie pe maşina de spălat, şi am intrat în duş.
-
Mi-am înfăşurat veşnicul meu prosop vişiniu în jurul corpului, apoi m-am şters, îmbrăcându-mi lenjeria, şi mergând spre dulap pentru a-mi alege pijamaua.
Am optat pentru nişte pantaloni scurți gri, şi un tricou larg de aceeaşi culoare, apoi i-am trimis un mesaj lui Federico:

"Bine că nu mi-ai băgat bilețelul în sutien. :))"

Apoi am coborât în sufragerie unde se ținea aşa zisa "şedință" de familie.
M-am aşezat lângă Derek pe canapea, tata fiind pe fotoliu.
-Bun, acum că ni te-ai alăturat şi tu, Kate, să începem! Pardon, eu încep, pentru că voi doar ascultați.
-Deja devine plictisitor. Şoptesc eu, iar Derek chicoteşte.
-Ce ai spus, domnişoară? Întreabă tata, puțin nervos.
-Nimic, tată. Continuă!
-Aşadar, prima regulă: fără petreceri. La maxim 10 seara sunteți acasă. A doua regulă: daca nu luați note mari, nu mai primiți bani de buzunar.
-Poftim?! Nu e corect! Derek e la facultate, şi el..el se poate angaja. M-am răstit.
-Nu mă mai întrerupe. A treia regulă: fără alcool, droguri sau țigări în casă. A patra regulă: dacă aveți o relație, vreau să cunosc şi eu fata, respectiv băiatul cu care vă vedeți. Şi ultima regulă, dar nu cea din urmă: fără comentarii, sau vorbit urât, atât la şcoală/facultate, cât şi acasă, pentru că veți fi pedepsiți. Atât! Ah, am uitat să precizez că la orice regulă încălcată, desigur, veți fi pedepsiți.
-Ce pedepse vor fi? Mă găsesc să întreb.
-Să nu mai ieşiți din casă ceva timp. Depinde de gravitatea situației, şi după şcoală/facultate veniți direct acasă.
-Ugh, serios? Îmi pun perina pe față dramatic.
-Da! Acum sunteți liberi! De mâine pun în aplicare aceste reguli.
-Ah, deci mă pot duce la o petrecere acum? Spune Derek.
-Nici să nu te gândeşti, amice! Răspunde serios.
După asta, tata s-a dus la el în cameră, eu rămânând cu Derek.
-Ce mai reguli! Zice el.
-Mda.
-Eh, păi îți urez baftă cu "noua viață", surioară! Zâmbeşte amuzat.
-Mersi la fel, frățioare! Îi copiez gestul.
Am început amândoi să râdem, şi am mers fiecare în treaba lui.
Eu m-am "refugiat" în dormitorul meu, şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi verific telefonul.
Aveam două mesaje.
Unul de la Federico, şi unul de la.. ăm- Justin. Ce naiba mai vrea prostul ală?
L-am deschis pe cel de la Fede:

"Am vrut să fac asta, însă nu aveam cum."

"Haha. Eu mă pun să dorm. Noapte bună!"

"Ok. Somn uşor, kitten! <3"

":))) <3"

"<3 :)))))))"

"Bine, gata!"

"Bine."

"Bine."

":*"

Nu i-am mai răspuns, pentru că îmi era prea somn.
Într-un final, am deschis şi mesajul de la Justin:

"Sper că i s-a învinețit ochiul lui Federplico ăla, sau cum îl cheamă, şi că s-a învățat minte. Tu eşti a mea, şi sper că el nu se va mai atinge de tine!"

Am şters mesajul, nesinchisindu-mă să răspund. Nu merită.
Am râs la gândul că el nu ştie că Fede m-a sărutat. Cine ştie cum ar reacționa. Oricum, nu-mi pasă.
-Să te duci dracului, Bieber! Am spus încet, înainte ca ochii să mi se închidă.

------------------

*[1]kitten-pisicuță/pisoi.