"Să înceapă jocul!"
Kate's Pov:
După ce mi-a spus acel lucru, pur şi simplu a plecat, şi m-a lăsat încremenită.
Prostu' dracu.
Ce naiba? De ce stau încă aici? Doamne, țin să cred că sunt la fel de proastă ca el.
M-am urcat în maşină, şi am pornit spre casă.
-
În vreo 15 minute am ajuns în fața locuinței mele, dar nu ştiam pe unde să intru, având în vedere că era aproape miezul nopții.
Dacă tata e treaz?
Of.
De ce n-am şi eu un tată normal, care mă lasă să fac ce vreau, când vreau?
Yep. Prea multe pretenții.
Am decis să intru pe geam până la urmă.
Într-un final, m-am întins pe aşternuturile pufoase ale patului meu.
După câteva minute de relaxare, mi-am luat pijamaua, şi am mers să mă schimb în baie.
Când m-am întors, mi-am luat laptopul, verificându-mi rețelele de socializare, până ce somnul m-a acaparat, trimițându-mă în lumea viselor.
-
Niste bătai în uşă m-au făcut să-mi deschid ochii, şi să mă ridic din pat.
Când am deschis uşa, am dat de un tata nervos, gata să mă arunce la pământ numai să intre în camera mea.
-Tu ştii cât este ceasul domnişorică? Întreabă rapid.
-Luminează-mă. Am spus, frecându-mă la ochi, în încercarea alungării somnului.
-E ora 10:30, iar tu ai pierdut deja două cursuri. Îmbracă-te în momentul ăsta! A ridicat tonul.
-Nu mai urla, omule, aşa de dimineață! Eu încerc să mă trezesc, şi tu îmi provoci doar dureri de cap. Stai calm, ajung la a treia oră. Spun, căscând.
-Ia vezi cum vorbeşti, Caitlin! Sunt tatăl tău, şi nu îți permit asta!
-Bine, am înțeles! Acum lasă-mă! Îmi dau ochii peste cap, şi îi fac semn spre uşă.
-Data viitoare te pedepsesc! Ia-l exemplu pe Derek. El e cuminte. Tu eşti prea rebelă pentru vârsta ta. Reglează-ți comportamentul sau vei avea probleme cu mine!
A spus, şi cu asta a părăsit încăperea.
Cică Derek e cuminte. Pff, m-a dat gata cu asta. Pun pariu că acum e cu iubita lui, şi fac cine ştie ce.. ew. Mi se zbârleşte pielea numai gândindu-mă la asta.
De fapt nici măcar nu l-am mai văzut de ceva timp. Cred că a stat iar la mătuşa. Şi eu am rămas cu retardatul ăsta de om în casă. O să mă răzbun eu pe el. Lasă că vezi tu, frățioare!
M-am repezit la şifonier, şi mi-am ales în grabă o pereche de blugi vişinii, un maiou negru pe care l-am băgat în pantaloni, şi nişte adidaşi negrii.
M-am dat cu puțin corector, rimel, şi parfum, apoi mi-am căutat geanta.
Când am găsit-o, mi-am băgat manualele necesare, pachetul de țigări şi bricheta, telefonul, căştile, şi desigur, cheile de la maşină.
Am coborât în bucătărie, unde am dat nas în nas cu Derek.
-Hei, surioară! Mrr, ce bine arăți azi! Mă tachinează.
-Poți să încetezi, idiotule? Mă grăbesc. O să mă ocup de tine mai târziu!
El şi-a văzut de treaba lui, eu luându-mi un măr verde din fructieră, şi plecând spre şcoală.
--
Cum am intrat în şcoală, Justin era prezent, şi a început să mă privească la fel de insistent, ca deobicei.
Am încercat să-l ignor, însă când am trecut pe lângă el, m-a prins de mână, şi m-a tras la pieptul lui.
-Aşa faci, pisi? Nu îmi dai pupicul de "bună dimineața"? A rânjit.
Pe mine m-a pufnit râsul.
-Uite, Justin. Azi chiar n-am chef de tine, şi glumele tale. Găseşte-ți vreo leşinată care să-ți împlinească poftele! Am spus, deja enervându-mă.
-Cine a zis că am glumit? A spus, apropiindu-se de mine.
-Încetează, prostule! Am țipat.
Am observat cum maxilarul i s-a încleştat, şi muşchii i s-au încordat.
Mi-a dat drumul într-un final, şi a plecat lovind nişte dulapuri.
Doamne, ce copil retardat!
M-am uitat pe orar, unde am văzut că am geografie.
M-am îndreptat spre sala de clasă, intrând, şi aşezându-mă pe rândul de la geam, în penultimul scaun.
Era şi Justin aici.
Oh, serios?!
Şi-a făcut apariția şi profesorul, începând să ne predea.
În acest timp, tot auzeam nişte zgomote uşoare venind din spatele meu.
M-am întors, şi am dat de un băiat super frumos- de fapt sexy, care mă striga.
-Ce e? Întreb nedumerită.
-Um.. ai un pix? Spune, făcând pe inocentul.
-Nu..? Răspunsul meu a sunat mai mult a întrebare.
-Oh, ok. Zice, uşor dezamăgit.
-Încerci să flirtezi, cerând un pix? Chicotesc.
-Nu chiar. Deci cum te cheamă?
-Caitlin.. Kate. Răspund scurt.
-Frumos nume. Îmi zâmbeşte sincer.
-Mda. Pe tine? Mijesc ochii curioasă.
-Federico. Rânjeşte.
-Ce nume tare!
-Mă simt flatat. Începe el să chicotească.
-Eşti nou pe aici? Mă întorc mai mult spre el, ca să-l văd mai bine.
-Cam da, stai să ghicesc. Şi tu? Spune, analizându-mă.
-Yep.
-Oh, ce nasol! Aş fi vrut să-mi arăți liceul, doar ca să mai stau prin preajma ta.
-Ce subtil. Plus, cine ar vrea să vadă porcaria asta de şcoală? Zic, cu o spranceană ridicată.
-Te corectez. Cine nu ar vrea să vadă porcaria asta de şcoală, cu o fată super sexy ca şi ghid? A zâmbit ştrengăreşte.
-Nu ştiu ce să zic. Pufnesc.
-Nu e nevoie să spui ceva. Mi-a făcut cu ochiul.
Dintr-o dată, profesorul ne-a întrerupt.
-Nu vă supărați, domnişoară Jones şi domnule Dallas, dar ați putea să vă continuați flirtul în pauza de prânz? Încerc să predau aici.
Toate privirile au căzut pe noi, inclusiv cea a lui Justin, dar ceva îmi spune că el ne-a privit de la bun început cu acele cascade caramelizate.
-Asta a fost urât. Îmi şopteşte Federico.
-Foarte urât. Continui eu.
---
-Hai, te rog!
-Nu. Raspund sec.
-Te rog frumos!
-Nu.
-Te rog foarte frumos!
-Nu.
-De ce? A spus, făcând o față de cățeluş.
-Nu ies la întâlniri.
-Dar nu e o întâlnire. E gen, ceva început de prietenie. Zice, plin de speranță.
-Sigur Federico! Apoi văd că se întâmplă nu ştiu ce. Sunt ok aşa, crede-mă!
-Promit că nu te sărut sau altceva.
-M-ai urmărit tot drumul spre casă. Am chicotit.
-Tocmai. Vreau ca tu să accepți. Te rog! A insistat iar.
-Of, bine! Mă duc să mă schimb, şi mergem la umm..
-La cafeneaua de lângă parcul central. Raspunde rapid.
-Aşa. Zâmbesc scurt.
Când am vrut să intru pe uşă, el m-a oprit.
-Mulțumesc că vii! A spus, privindu-mă în ochi.
Simțeam cum mă topesc.
-Bine. Am răspuns hipnotizată.
-Bine. A repetat şi el.
-Um.. bine? M-am uitat nedumerită.
-Bine. A zis iar.
-Ughh, binee!! Am țipat închizând uşa în urma mea.
CITEȘTI
My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-
FanfictionACEASTĂ CARTE ESTE ÎN CURS DE REPUBLICARE!!!! Volumul I Iubirea nu înseamnă totul. Ea ştie cel mai bine asta. Crescând de mică fără mamă, Caitlin Jones îşi ia viața în propriile sale mâini, trăind-o cum îşi doreşte. Apoi apare el. Demonul sufletul...