My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

18. The mission (I)

-Mă enervezi, serios. Am oftat.
-Nu e vina mea, pisi. A spus apropiindu-se iar de mine.
-Ei nu.
-Hai, nu mai fă pe victima. Şi eu aş fi vrut să terminăm, ştii tu. A rânjit mişeleşte.
Şi-a pus mâna pe ceafa mea şi mi-a tras capul spre al lui.
Buzele noastre s-au unit într-un sărut perfect, pe care îl savuram din plin.
Am ajuns să fiu dependentă de buzele retardatului ăsta. Sunt aşa cărnoase, rozalii şi dulci. Ughhhhh. Gata, Kate, termină!
-Cine a zis că vreau să fac ceva cu tine? Am ridicat o sprânceană la el.
M-am dat jos de pe masă, împingându-l pe Justin de pe mine.
-Kate, lasă vrăjeala. A chicotit.
-Ce vrăjeală?
-Ştii despre ce vorbesc.
-Noi ar trebui să vorbim despre misiune, nu despre "vrăjeala" mea.
-Diseară nu scapi.
-Diseară nu voi mai fi aici. Am rânjit.
-Vin la tine, nu-i problemă.
-Nici să nu te gândeşti! L-am amenințat cu degetul.
-Asta fac deja. A spus, muşcându-şi buza inferioară.
-Bine, las-o baltă! Hai să ne pregătim! La cât trebuie să plecăm?
-La 18:25.
-Şi acum cât e ceasul?
-17:40.
-Bun.
-Trebuie să mergem la tine să te schimbi.
-Of, chiar. Băga-mi-aş! Oftez zgomotos.
-N-ai ce! A rânjit.
-Împrumut. Răspund rapid.
-De la cine? A întrebat, cu siguranță crezând că o să spun că de la el.
-Federico. Am zâmbit victorioasă, văzându-i fața şocată şi nervoasă. Clar i-am dat peste nas cu răspunsul meu. Aşa-i trebe.
Hahaha, Bieber!
-Bine, Kate..
-Bine, Justin!
-Bine!
-Bine!
-Bine!
-GATA, TERMINĂ! DU-TE SCHIMBĂ-TE ŞI HAI LA MINE...
-SĂ NE.. M-a întrerupt.
-SĂ NE.. Stai, să ne ce?! Mă uit confuză.
-Ei na. Şi tu acum. A rânjit.
-Eşti prost? E prima mea misiune, şi dacă o dau în bară, te omor.
-O faci deja! Mi-a făcut cu ochiul şi m-a luat de mână, conducându-mă la el în cameră.
Am urcat scările şi am ajuns într-o încăpere de culoare albastră cu mobilă de un negru mat.
-Wow. Mă uit oarecum fascinată de combinația superbă.
-Acum o vezi mai bine. A chicotit.
-Taci, că nici tu n-ai văzut-o aseară! 
-Eu nu neg!
S-a îndreptat spre dulap şi şi-a scos un tricou, nişte blugi şi teneşi, toate negre. Parcă mergea la înmormântare.
-Mă duc la baie să mă schimb.
-De ce? Am gândit cu voce tare.
-Ce de ce? A început să râdă şi să rânjească.
Fuck!
-Nimic, du-te!
A făcut ce am spus, şi în câteva secunde am rămas singură cu gândurile mele.
Aş fi vrut să-i mai văd abdomenul ăla bine conturat, picioarele sculptate şi V-ul ăla perfect.
Ah, şi să nu uit de tatuajele superbe de pe piept şi mâini.
Îl vroiam.
La naiba!
Chiar îl vroiam.
Dar nu îi voi spune.
Ne, ne.
În timp ce eu mă certam cu mine însumi, blodinul a intrat în cameră doar cu un prosop în jurul taliei, apa scurgându-i-se pe muşchii încordați.

-La dracu, Bieber! Pleacă, până nu sar pe tine! Am spus, şi mi-am pus imediat mâna la gură.
CUM SĂ SPUI ASTA IDIOATO?! CUM MĂ?! CUM?!
-Baby girl, dar când ți-am interzis eu să faci asta? A rânjit, uitându-se intens la mine.
-Lasă-mă, te rog! Mi-am pus mâinile la ochi.
-De ce? S-a apropiat periculos de mult de mine, şi mi-a prins şoldurile în palmele lui mari, lipindu-mă de el.
-Te rog, Justin. Vreau să mă duc cu mintea limpede în misiune. Spun deja exasperată.
-Şi ce te reține? S-a apropiat de gâtul meu, sărutându-mi uşor pielea sensibilă.
-Tu. Aici. Pe jumătate gol. Al dracului de sexy. Părul tău. Absolut tot. Am şoptit.
-Ai spus cumva că sunt sexy? A rânjit iar.
-Nu. Mi-a aruncat o privire gen "pe bune?", aşa că am continuat. De fapt, da. Mulțumit?
-Nici n-ai idee.
-Acum poți, te rog, să îmi laşi gâtul în pace şi să-ți pui hainele pe tine? Nu vreau să fac ceva ce nu îmi doresc.
-Zici că eşti eu în varianta feminină. Chicoteşte.
-Poftim?!
-Da, suntem cam la fel.
-Pe dracu. Hai lasă-mă. Mă desprind de el rapid.
-Şi dacă nu vreau? Rânjeşte şi mă trage înapoi pe el.
-Nu mai rânji, nu mă mai provoca, nu mai insista atât şi lasă-mă în pace! Avem o misiune de îndeplinit, dobitocule! Şi dacă tu ai chef de niho-niho, te rog apelează la târfulițele tale, pentru că eu m-am săturat de copilării. Am spus furioasă.
-Mai uşor, pisi rea. Tu ai început să mă provoci! Dar data viitoare nu mai scapi, jur.
Şi cu asta s-a întors în baie să se pregătească, lăsându-mă iar singură.
-Apropo, nu va mai fi o 'data viitoare'!!
-Dobitoc sexy ce eşti!!
Strigam ca nebuna în cameră, şi eram sigură că mă aude şi rade de mine.
După vreo zece minute, s-a întors aranjat perfect şi gata de plecare.
A luat cheile de la Range Rover-ul lui, şi am coborât în linişte scările, fără să spună ceva legat de țipetele mele.
-Băieți! A strigat dintr-o dată.
-Da, bro? Vine Niall.
-Merg cu ea să se schimbe, şi ne vedem direct acolo, ok? Anunță-i şi pe ceilalți!
-Bine. Poftim pistoalele astea. O să aveți nevoie de ele.
I-a dat patru pistoale destul de mari, apoi eu şi Justin am plecat spre casa mea.
Tot drumul a fost înăbuşit de tăcere. Niciun "proasto", niciun "du-te dracu", nimic. Doar tăcere.
Sincer, preferam să ne certăm decât asta. Urăsc tăcerea. Asta pare a fi liniştea dinaintea furtunii.
Până la urmă el a spart gheața. 
-Înjură-mă! A spus.
-Ce?!
-Înjură-mă. Ce, nu auzi?
-De ce aş face asta?
-Ca să fie mai interesant. Nu îmi place atmosfera asta. Răspunde plictisit.
-Nici mie. Îmi dau ochii peste cap şi îmi mut privirea pe geam.
Şi atât a fost conversația noastră.
La dracu cu tot.
În câteva minute am ajuns în fața casei mele, şi fără niciun cuvânt, am coborât din vehicul.
"Aşteptam" cu nerăbdare ploaia de urlete şi amenințări cu pedepse ale tatălui meu. Sincer, eram obişnuită.
Am intrat fără nicio urmă de emoție.
-Ai apărut, aşadar. Tata şi-a făcut apariția, stând în fața mea.
-Da, şi plec iar. Îți voi explica diseară. Spun rapid.
-Nu, acum!
-Tată, e urgent, trebuie să mă duc!
-AM SPUS NU! RĂMÂI ŞI SPUI TOT CE AI FĂCUT, UNDE AI UMBLAT TOATĂ NOAPTEA ŞI CU CINE. NU ACCEPT REFUZURI, DOMNIŞORICĂ! A țipat.
-SARAH ARE NEVOIE DE MINE! LA DRACU, CHIAR E URGENT! ÎȚI VOI EXPLICA..
Şi cu asta, am fugit spre camera mea, de unde mi-am luat: o pereche de colanți negri, un maieu vişiniu puțin decoltat, o bluză de trening vişinie şi teneşii mei negri.
Mi-am luat nişte bani, țigările şi bricheta, m-am parfumat, mi-am pieptănat părul şi l-am întins cu placa, lăsându-l liber pe spate şi am coborât într-o fugă nebună- era să-mi rup gâtul pe scări, dar nu-i bai- încercând să nu dau de tata.
Am scăpat aşadar, probabil şi el s-a săturat să încerce să mă oprească să fac ce vreau, deoarece mereu rămâne ca mine.
Asta e
Am grăbit pasul spre masina lui Justin, şi am urcat rapid.
-Cum a fost? Se întoarce spre mine.
-Să zicem că am scăpat, deocamdată.
El s-a uitat confuz la mine, apoi privirea i-a căzut asupra decolteului meu, care acum era mai vizibil datorită grabei.
-Nu te mai holba! Spun răspicat.
-Nu te mai îmbrăca aşa! Mi-o întoarce.
-Nu e treaba ta cum mă îmbrac eu!
-Şi nici a ta nu e dacă mă holbez!
-Justin, termină, altfel eu cobor şi te duci singur la misiunea lu' dracu, pentru că eu am obosit. Am obosit să ne comportam ca doi retardați imaturi. Dacă îți arde de ceartă, nu ți-ai găsit persoana potrivită!Vreau doar să se termine ziua asta cât mai repede, să mă întorc acasă şi uit de absolut tot. 
El nu a mai zis nimic, şi a pornit maşina.
--
-Am ajuns. A spus dintr-o dată.
A oprit maşina în fața unei păduri.
-Aici?! Mă uit nedumerită.
-Da. Tirul cu marfă trebuie să ajungă cam în -şi-a verificat ceasul- cincisprezece minute. Se pare că am ajuns primii, deci trebuie să inspectăm zona. Ține un pistol şi gloanțe de rezervă în caz de ceva.
Mi-a dat obiectele, iar eu le-am ascuns pe unde am putut.
-N-a fost prea bună ideea de-ați lua colanți. A comentat.
-Mă laşi? Mi-am dat ochii peste cap.
-Ai grijă, bine? Şi-a pus mâna pe coapsa mea, privindu-mă serios.
-Nu e prima oară când fac aşa ceva, Justin! Oftez exasperată.
-Am mai multă experiență. Ridică o sprânceană.
-Nu cred.
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-O să vedem noi, Bieber! Am rânjit.
-Facem pariu? Îşi mijeşte ochii la mine.
-Da.
-Dacă voi câştiga, o să mă săruți pasional timp de zece minute. Cu pauze desigur.
-Iar eu dacă o să câştig, tu mă vei lăsa în pace pentru totdeauna. Am zâmbit mişeleşte.
-Abia aştept să mă săruți, Jones! Şi-a muşcat buza.
-Ține-ți pofta în cui, Bieber! N-o să se întâmple!
-O să vezi! M-a 'avertizat' cu degetul.
-Bine. Am început să râd de cât de sigur era pe el că o să câştige.
Am coborât amândoi din vehicul şi ne-am pregătit armele.
Ne-am apropiat de copaci, iar eu am auzit nişte paşi şi foşnete.
Am îndreptat obiectul rece de metal înspre locul respectiv, şi cum am văzut un om ieşind, am tras.
Bărbatul a căzut fără suflare pe iarbă, făcându-mă să rânjesc. 
Prima victima. Îmi era dor.
Nici n-am apucat să fac un pas spre corpul neînsuflețit, căci eu şi blondinul am fost înconjurați de matahale înarmate, gata de atac.
Să înceapă jocul!