My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

16. Jealousy (III)

-Justin, te rog, opreşte-te! Am spus iar.
-Ce e, Kate? Merită, serios! Se uită nervos la mine.
-De ce? Hai să vorbim, te rog! Şoptesc rugător.
-Ce e de vorbit? Răspunde pierdut.
-Dă-mi mâna.
M-a luat de mână şi am mers spre ieşirea clubului.
-Ce facem aici? A întrebat.
-Am vrut să te opresc.
-De ce? Doamne, Kate! Lasă-mă să-l omor! A vrut să plece, dar m-am pus în fața lui, sărutându-l delicat.
-Nu, te rog.. Calmează-te!
-Bine. Dar cu o condiție! Spune rapid.
-Ascult.
-Vii cu mine. A zâmbit mişeleşte.
-Unde? Îl privesc nedumerită.
-Nu ştiu.
-Ok!?
-Deci da? Ridică o sprânceană uimit.
-Da. N-am nimic de pierdut, sper.
Am pornit spre scări, ținându-ne unul de altul şi ne-am oprit în fața Range Rover-ului lui negru.
-Stai, îți deschid eu.
-Bine.
A încercat vreo cinci minute să deschidă uşa, însă tot ce a făcut a fost să cadă de câteva ori pe asfalt.
-Lasă-mă pe mine, idiotule! Nici o uşă nu atii să deschizi! Spun nervoasă.
După mai multe încercări, m-am dat bătută şi m-am pus lângă Justin pe jos.
-Ce ne facem? Cum intrăm?
-Hmm? A zis blondinul adormit.
-Alo, nenea! Trezirea! Bă, ce om tâmpit, jur. Mă duc după cineva.
Am ajuns înapoi în club şi am început să caut pe cineva mai treaz.
-Hei, tu! Am strigat către un brunet.
-Da? Se uită nedumerit la mine.
-Haide puțin, te rog!
-Ce e? 
-Mă poți ajuta cu ceva? Ma uit rugătoare la el.
-Zii odată, fată beată. Răspunde deja enervat de comportamentul meu datorat consumului excesiv de alcool.
-Eu şi uhm, iubitul, nu.. nu ştiu ce e, un băiat cred, nu putem deschide uşa maşinii. Ne poți ajuta? Spun amețită.
-Ok..
L-am tras după mine spre maşină, sau el m-a tras după el, nici nu ştiu.
Ne-a deschis uşa şi eu m-am aşezat în sfârşit pe scaun, însă mi-am adus aminte de Justin.
-JUSTIN! Am strigat ca o nebună.
-Da, mă, ferigo! Nu.. ferico! NU! Fetițo. A pufnit nervos.
-Unde dormi, boschetarule?
-Prin tufişuri, unde altundeva?
-Bine.
După cinci minute, mi-am adus aminte de ce l-am strigat, şi mi-am dat palme mintal.
-Alo! Hai în maşină! Țip spre el.
-De ce?
-De mere verzi. Plec la Federico, vorbesc serios. Eşti penibil.
-Bine, hai pa. (Special pentru BizzleIMD)
-Bine. Spun bosumflată.
-Stai, ce?! Fedemuco? Încerca să se ridice de pe bordură.
-Da, mă prostule!
-Nu, nu! Hai că vin! Spune rapid.
În zece secunde era lângă uşa maşinii, uitându-se la mine cu un ochi închis şi unul deschis.
-Hai urcă!
-Peste tine? Mă priveşte ciudat.
-Peste mine. Ce? Poți fi gay cu Federico şi cu mine nu?
-Nu sunt gay, de unde ai scos-o şi pe asta?
-Mai aveai puțin şi îl asaltai cu săruturi. Lasă vrăjelile, că ştiu că-i frumos! Am rânjit, conştientă că o să fiarbă de nervi de la ce am spus.
-Eu sunt mai frumos! A bolborosit, apoi a încercat să intre pe locul şoferului.
-Ai fundul cam mare, nu crezi? Spun serioasă.
-În orice caz, îl am mai mare decât tine. Mi-a scos limba jucăuş.
-Nu zău? 
-Serios! Chicoteşte.
-Mi l-ai văzut tu cumva? Mă îmbufnez. 
-Nu mai ştii când am dormit la tine? Nu am fost prea cuminte! Ups. Şi-a pus mâna la gură rapid.
-CE?! Urlu nervoasă.
-Glumeam. Începe să râdă zgomotos.
-Să vezi ce o să glumesc eu când o să-ți dau un pumn în cap.
-Bine. Prefer în fund.
-Ai probleme, băiatule? Mă uit cu o sprânceană ridicată la el.
-Sunt cam beat. Nu mă băga în seamă. A spus, reuşind până la urmă să se aşeze pe locul lui.
-Bine. Poți să conduci?
-Stau aproape de locul ăsta. Mă priveşte cu ochii sinceri, şi chiar şi beat e atât de superb, încât îmi vine să sar pe el în secunda următoare. Păcat că am stări de greața şi nu sunt în stare de aşa ceva acum.
-Hai, bagă viteză că deja mi se face rău. Şoptesc, ținându-mi mâna pe abdomen, masându-l uşor.
-Dacă îmi vomiți în maşină, te violez, rău. A rânjit pervers, totodată fiind serios.
-În vise, Bieber, în vise. Am mormăit, deşi în adâncul meu speram să facă asta.
Doamne, la ce tocmai mă gândesc?
Nu mai beau în viața mea.
-Bine. Mai vedem noi!
-
În treizeci de minute, am ajuns la Justin acasă, care apropo, e la trei străzi distanță? dar se oprea din minut în minut, şi de vreo trei ori a adormit la volan. Ce idiot e, doamne.
Bine că era strada liberă, că altfel ne mânca puşcăria.
-Ce e asta? Arăt spre clădirea în fața căreia a parcat. Asta nu e casă! Continui.
-E un fel de depozit-casă. Aici stau eu cu baieții. A răspuns rapid.
-Ce băieți? Întreb curioasă.
-Traficanți de carne vie şi pedofili în mare parte, nimic neobişnuit, stai calmă.
-CE?! Eu am plecat acasă. Pa-pa! Ies din maşină, el făcând la fel, dar m-a prins de mână când am dat să plec.
-Se vede cât de beată eşti! Kate normala nu credea aşa ceva! A început să râdă.
-Lasă-mă bă, că îmi vine să vomit. Unde comit? Justin!! Țip disperată.
-Ce să comiți, dragă? O crimă? Ai făcut asta deja, îmbrăcându-te aşa.
-Să vomit, surdule! Mă uit nervoasă la el.
-Ai spus 'comit'.
-Am spus 'vomit'.
-Ai spus 'comit'.
-Nu îmi spui tu mie ce am spus.
-De ce să nu-ți spun ție ce ai zis?
-De ce tot spui că vrei să zici ce am zis?
-De ce să nu zic că vreau să spun ce ai zis?
-De ce tot zici.. nu ştiu. M-am pierdut. Chicotesc.
-Hai înăuntru, că adorm pe iarba asta verde ca iarba. Răspunde somnoros.
-De când iarba e verde ca iarba?! Ridic o sprânceană.
-Nu, e verde ca merele. Ce întrebare.. Îşi dă ochii peste cap.
-Merele pot fi şi roşii, şi galbene. Spun după ce mă gândesc puțin.
-Şi roz.
-N-am văzut.
-Eu da. Replică mândru.
-Unde ?
-La dracu, în vise. Râde cu poftă.
-Bine, omule. Vreau să vomit şi să dorm. Spun deja enervată.
-Şi eu. Se uită pofticios la buzele mele, apoi începe să meargă spre intrare.
Am încercat să-i sar în spate, dar am căzut amândoi ca două legume pe jos.
-Bravo, deşteapto!
-Bravo, desteapto! Îl imit ironic.
-Tac. Oftează zgomotos.
-Şi ce-mi zici mie? Taci, dragă.
-Bine. Îmi aruncă priviri fulgeratoare.
-Bine.
-Bine, pa!
M-a luat de mana, şi am intrat împreună în casa-depozit sau ce doamne e.
Era beznă aşa că am căzut de vreo cinci ori până am ajuns în camera lui Justin. Adică presupun că era camera lui. Sper că n-am nimerit în camera unui traficant de.. ah stai, glumea.
-E camera ta?
-Cred.
-Nu îți ştii camera? Îmi pun mâinile în sân, chiar dacă nu mă poate vedea.
-Ba da. Dar nu văd acum. Am mers după intuiție.
-Ce? Mă uit total pierdută.
-Nu ştiu ce am zis. Am simțul orientării.
-Ai spus că eşti orb. Am început să râd.
-Serios?
-Da..
-Bine.
-Bine.
-HAI SĂ DORMIM NAIBII, CĂ MĂ ARUNC PE GEAM. A urlat.
-DACĂ MAI URLII, ÎȚI RUP OCHII, BĂ BOSCHETAR ORB!
-NU MAI URLA, BEATO!
-TU NU MAI URLA, CĂ TE OMOR CU MÂNA MEA.
-EU TE OMOR CU MÂNA TA.
-Bine. Am spus deja plictisită.
-Bine. A continuat el pe jumătate adormit.
-Bine.
-Bine.
În timp ce ziceam 'bine' în continuu, ne-am aruncat în patul pufos, încolăcindu-ne corpurile.
-Bine.
-Bine.
-Bine.
-Bine, Kate! Somn uşor!
-Noapte bună, Justin!
M-a sărutat tandru pe frunte, apoi eu mi-am adâncit capul în pieptul lui cald şi masiv, şi cu asta am căzut pradă unui somn adânc.