My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

21. I need you

Sunt trezită de razele soarelui ce pătrund în camera mea. Mă ridic în şezut, şi mă frec la ochi pentru a alunga starea de somnolența.
Azi este duminică. Am să stau toată ziua în casă şi am să mă uit la pereți, vorba aia.
Mi-am căutat telefonul pentru a afla ce oră e. Era 11:25. Mă voi duce să alerg puțin.
M-am ridicat din pat şi am mers să mă spăl pe față şi pe dinți, apoi m-am îmbrăcat în nişte colanți gri, un maieu negru şi o bluză gri de trening. Mi-am prins părul într-o coadă de cal şi m-am încălțat cu tenişii mei negri.
Am coborât scările, şi se pare că nimeni nu e acasă.
Superb!
Mi-am luat o sticlă cu apă din frigider şi am ieşit din casă.
Am mers spre un teren de fotbal, pentru că am auzit că acolo nu e nimeni dimineața, deci pot alerga fără să mă vadă nimeni.
După patruzeci de minute în care mi-am dat duhul, am decis că e suficient pentru ziua de azi.
Pe drum, am luat-o pe o scurtătură, deoarece treceam fix prin fața casei lui Justin- sau mă rog, garaj, ce o fi.
M-am oprit în fața uşii, însă nu aveam curajul să bat.
-Kate?! I-am auzit vocea lui Justin.
M-am uitat în stânga şi în dreapta, dar nici urmă de părul lui blond.
Cred că mi s-a părut.
Am făcut doi paşi spre şosea, însă am fost oprită de aceeaşi voce.
-Kate!! Stai, nu pleca! Cobor acum!
Mi-am ridicat privirea, numai ca să îl vad pe Justin dispărând de la fereastră.
Să plec sau să îl astept?
N-am nimic de pierdut, aşa că aleg a doua variantă.
În nici trei minute, Jus îşi face apariția şi mă îmbrățişează strâns.
-Ce faci aici, Caitlin? Mă întreabă încet.
-Nu ştiu.. Răspund pierdută.
-Cum adică nu ştii? A spus confuz.
-Am venit de la alergat şi nu ştiu ce mi-a trecut prin cap de m-am oprit în fața casei tale, iar când am vrut să plec, m-ai strigat.
-Ah, haide înăuntru!
M-am prins de mână, însă l-am oprit.
-Nu pot! Trebuie să mă duc să fac un duş şi sunt foarte obosită. Scuze!
Fața lui a fost străbătută de o expresie tristă, însă a fost imediat înlocuită cu un zâmbet fals, dar totuşi perfect.
-E ok, înțeleg.
-Bine. Păi, uhm, ne mai vedem.. cred.
-Mda..
-Pa, Justin!
-Pa, Kate!
Am început să merg, însă la un moment dat m-am întors cu fața la blodinul meu preferat.
Un gând nebunesc mi-a trecut prin minte şi am luat-o la fugă spre el, iar el a făcut la fel.
Când am ajuns față în față, ne-am izbit puternic buzele într-un sărut perfect.
El mi-a lins buza inferioară, cerând permisiunea de a-mi explora gura, iar eu i-am dat-o fără să stau să mă gândesc.
Limbile noastre au început un joc al dominării, pe care desigur că el l-a câştigat.
Am continuat să ne sărutăm cu foc, el mutându-şi o mână pe fundul meu, făcându-mă să-i sar în brațe.

M-a cărat până la uşă, pe care s-a chinuit să o deschidă şi a urcat cu mine scările, lipindu-mă de toți pereții.
Într-un final am ajuns în camera lui, iar Justin m-a lipit de uşă împingându-se în mine.
A gemut slab în gura mea şi îmi strângea fesele în palmele lui mari.
Ne-am depărtat din lipsă de oxigen, însă după un minut ne-am conectat iar buzele.
El s-a dus spre pat, şi efectiv m-a aruncat pe saltea, el căzând peste mine, sprijinindu-se în coate.
Şi-a mutat buzele pe gâtul meu, făcându-mă să scot gemete înfundate.
M-am chinuit să-i dau tricoul jos, iar el văzând ce vreau să fac a chicotit şi m-a ajutat.
Mi-a dat şi el jos la rândul lui bluza de trening, fiind urmată de maieu.
A coborât mai jos cu buzele, sărutându-mi fiecare centimetru de piele.
Când a ajuns deasupra colanților, i-a dat încet jos, apoi mi-a sărutat coapsele, gambele şi gleznele. Tremuram din cauza plăcerii şi vroiam tot mai mult, chiar dacă ştiam că e greşit.
L-am prins de umeri şi l-am tras spre mine, lipindu-mi lacom buzele de ale lui.
Între timp, mâinile mele încercau să-i deschidă cureaua blugiloe, însă când a realizat ce făceam s-a depărtat de mine şi mi-a luat mâinile, sărutându-mi-le.
-Nu, Kate, e greşit! Şopteşte dulce.
-P-poftim? Mă ridic în şezut.
-Tu acum nu-ți doreşti cu adevărat asta. Hormonii sunt de vină.
-Ba nu, vreau asta! Spun hotărâtă.
-Crede-mă, baby girl, şi eu am nevoie nespus de mult de tine, însă nu e momentul potrivit acum. Simt că nu eşti pregătită.
-Nu ai de unde să ştii tu! Mă plâng şi îmi încrucişez mâinile la piept.
-Eşti superbă, Caitlin, şi te vreau al dracului de tare, dar-
-Dar ce?! L-am întrerupt rapid.
-Nu e momentul potrivit.
-Bine.
Mă trântesc înapoi în pat şi mă întorc cu spatele la Justin, stând bosumflată.
-Heii, nu te supăra! Vine şi mă ia în brațe din spate.
-Lasă-mă!
-Nu fii rea, pisi..
-Ți-am spus să mă laşi!
-Nu-mi amintesc să fi vrut acelaşi lucru acum cinci minute! Rânjeşte.
-Pe lângă că mă faci să mă simt cum m-am simțit, mă laşi cu capul în soare, vorba aia.
-Cum te-am făcut să te simți? Mi-a şoptit în ureche, muşcându-mi lobul.
-N-nu contează! Spun, bâlbâindu-mă.
-Spune-mi, baby girl!
-B-bine.
-'Bine' ce?
-M-ai făcut să mă simt bine, Justin! Acum eşti mulțumit? Îmi dau ochii peste cap.
-Asta e egal cu zero, în comparație cu ce pot să-ți fac. Acum doar ți-am explorat pielea cu buzele, data viitoare vom trece la urm!torul nivel.
M-am cutremurat de la ce a spus. Acum sunt curioasă de ce poate să-mi facă.
Gândurile nu tocmai ortodoxe mi-au fost întrerupte de telefonul lui Justin care a început să sune.
Şi l-a scos din buzunar şi a răspuns.
-Da?
-Desigur, când?
-Nu se poate mai târziu?
-Oarecum.
-Bine în treizeci de minute sunt acolo!
-Pa!
A închis apelul şi s-a uitat la mine.
-În zece minute trebuie să plec. Tu poți să rămâi aici şi să mă aştepți, asta în caz că vrei.
-Nah, mă duc acasă să-mi fac duş şi temele.
-Opa, de când Jones îşi face temele? Mă întreabă amuzat.
-De când sunt pe cale să rămân corigentă la două, uhm, nu, patru, nu.. cam toate materiile?!
-Ah, atunci îți urez succes cu asta!
Nu înțeleg cum poate fi aşa serios şi amuzat după ce tocmai s-a întâmplat între noi. Ştiu că n-a fost cine ştie ce, însă e singurul băiat care m-a văzut în lenjerie intimă- în afară de Derek, care e fratele meu, deci nu se pune-, care m-a sărutat pe tot corpul- excluse fiind zonele alea- şi căruia aproape i-am dat inocența mea.
E atât de stupid, jur!
-Mersi, cred.
-Încă eşti supărată?
-Nu. Am răspuns sec.
-Te simt! Se uită intens la mine.
-Mai lasă-mă cu simțitul tău. Ar trebui să simți că nu-mi pasă. Treci peste, Justin! Spun, şi cu asta îmi iau hainele de pe jos şi merg la baie să mă îmbrac.
-Auch! Am auzit în urma mea.
Am intrat în baie, şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit în oglindă.
Aveam părul tot ciufulit, buzele umflate şi gâtul plin de muşcături.
Ughh, te urăsc, Bieber!
M-am îmbrăcat şi m-am grăbit să ies din locuința lui.
Zis şi facut. El se uita nedumerit în timp ce eu coboram în fugă scările, apoi trântind uşa de la intrare în urma mea.
Am alergat până acasă, iar când am intrat, pe canapeaua din sufragerie era..