My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

28. Always

《 Baby girl, îmi pare rău pentru tot. Eu acum voi pleca departe.. şi nu ştiu dacă am să mă mai întorc vreodată.. însă vreau să ştii că tot ce s-a întâmplat între noi, nu a fost o minciună. Noi nu am fost o minciună. Fiecare sărut, fiecare atingere.. a fost ceva. Nu am vrut să te fac să plângi niciodată. Eşti prea minunată ca să meriți asta. Meriți mult mai mult..
Sper ca într-o zi să mă poți ierta pentru că am fost "răul" din viața ta, de când te-ai mutat aici.
Îmi va lipsi absolut tot legat de tine. De la ochi şi buze, la certurile prosteşti avute.
Îmi vor lipsi săruturile tale şi felul în care ne tachinam.
Îmi vor lipsi momentele noastre speciale prin care ne-am apropiat.
Îmi va lipsi parfumul pielii tale, chipul tău adormit şi trupul tău dezgolit în diminețile răcoroase.
Îmi vei lipsi când mă voi trezi singur în pat, fără ca buzele mele să fie răsfățate de ale tale.
Îmi vor lipsi mâinile tale în părul meu, privirile aruncate pe furiş şi vorbele dulci şoptite la ureche.
Îmi va lipsi zâmbetul tău şi sunetul râsetelor tale, modul prin care fericirea ta era şi a mea.
Îmi vor lipsi până şi momentele în care spuneai că mă urăşti, deşi simțeai cu totul altceva în interior.
Eşti o ființă atât de minunată şi perfectă, Caitlin Jones, atât de frumoasă şi ispititoare.
Îmi eşti muză, artă şi slăbiciune.
Te voi purta în inima mea, până când va înceta să mai bată.
Odată cu această "scrisoare", îți dedic şi toată iubirea mea, şi îmi cer scuze că ți-am stat în calea fericirii. Meriți totul, îngeraşule, niciodată să nu uiți asta!

-Justin 》

Am citit cu ochii în lacrimi, nefiind capabilă să ma mai mişc. Inima mea era în mii şi mii de bucățele în momentul de față.
-Nu, prostule, am nevoie de tine în viața mea. Măcar de-ai ştii naibii lucrul ăsta!! Am țipat.
L-am sunat de nenumărate ori, însă de fiecare dată i se accesa căsuța vocală.
-La dracu cu tot, Justin, răspunde! Am spus plângând.
Văzând că încerc în zadar, m-am trântit în pat şi mi-am închis ochii, lăsând toate amintirile cu el să-mi năvălească mintea.
Ca de exemplu, prima oară când ne-am întâlnit:
Flashback:

"Primul loc unde trebuie să ajung este biroul directoarei, să-mi iau orarul .
În drum spre acesta, trece pe lângă mine un grup de patru băieți: unul blond cu ochii albaştrii, unul brunet cu ochii căprui, unul -tot brunet-doar că el are ochii ca smoala şi ăm.. unul ce e şi blond şi şaten în acelaşi timp, iar ochii -păi..- sunt de culoarea caramelului.
Fiind parcă hipnotizată de aceşti băieți misterioşi, nu realizez când se împinge cineva în mine -trezindu-mă la realitate-.
-Ai grijă pe unde mergi, imbecilule! Mă răstesc eu la el.
-M-ai făcut cumva imbecil?! Se întoarce băiatul cu ochii de caramel.
Hmm. Perfect. Este fix cel care îmi stârnea interesul.
-Oh, acum nici nu mai auzi sau ce? Îi zâmbesc badjocoritor.
-Auzi târfo, ai face bine să-ți ți gura că de nu...
-Ca de nu ce? Încep eu sa râd, întrerupându-l.
El se apropie de mine cu o privire mârşavă. E foarte aprope, poate prea aproape.
-Nu vrei sa ştii de ce sunt în stare frumoaso! Spune el mângâindu-mi obrazul cu degetul mare al mâinii lui.
Mă dezgustă. Mai e şi bipolar pe deasupra. Acum două minute m-a făcut "târfă" şi acum e gata să mă sărute. Stai aşa. Cum m-a numit?!
Îmi pun mâinile pe pieptul lui, şi îl împing cu toată forța de pe mine.
Nu s-a aşteptat la asta, deci a fost uşor.
-Du-te dracu! E tot ce mai spun înainte să mă îndepărtez de el şi să dispar încet încet de pe holul lung al liceului WestHigh."
End of flashback .

Sau atunci când mi-a dat o tigară, după ce ne-am "mini-certat":
Flashback:

"Mă aşez pe o bancă, îmi scot telefonul din geantă, împreună cu (,) căştile şi ascult muzică până când clopoțelul anunță că a sosit pauza.
Am nevoie urgent de o țigară. Îmi caut prin buzunare pachetul, însă nu-l găsesc.
-La naiba! Înjur destul de tare.
Mi l-am uitat pe birou. Superb.
-Te pot ajuta cu ceva, frumoaso? O voce masculină se aude în spatele meu.
-Dacă ai o tigară, da. Am răspuns plictisită.
-Ai găsit persoana potrivită.
-De fapt tu m-ai gasit.
-Ah, da. Tot aia-i.
-Să zicem. Deci îmi dai? Am zis rapid.
El se aşează lângă mine pe bancă şi când îl văd, simt că explodez. Iar el. Ce mama naibii se întâmplă?! De ce tot de el dau? Mă urmăreşte dracului?
-Nu te urmăresc. Zice el.
Perfect, mai citeşte şi gânduri.
-De unde ştii la ce mă gândeam? Îmi ies cuvintele pe gură, înainte să realizez.
-Hmm? Întreabă scoțând o țigară din pachet.
-Nu mai repet ce am spus.
Încerc să-i iau țigara din mână, dar el mă opreşte.
-Ce dra...
-Lasă-mă pe mine. M-a întrerupt.
-Ce vrei sa faci?! Mă răstesc eu.
-Stai calmă că nu te omor. Vreau să ți-o şi aprind.
-Oh.. Am mormăit.
-Bună dimineața, soare! Spune el sarcastic.
-Încetează sau te pocnesc.
-Poftim?!
-Tu chiar eşti surd, frate? Mă încrunt.
-Nu sunt fratele tău din câte ştiu.
-Ai de gând să mai faci glume de rahat sau să-mi dai țigara aia? Mă uit exasperată la el.
-Aşteaptă.
-Eu tot aştept, dar n-am toată ziuă la dispoziție. Dar ştii ceva- poți să o păstrezi. Eu m-am cărat.
Când dau să mă ridic, mă prinde de mână.
-Nuuu, stai! Ține, îngamfato.
-Nu-ți mai mulțumesc pentru că am aşteptat mult, şi mai eşti şi nesimțit.
-De ce eşti asa o curvă? Eu încerc să fiu drăguț cu tine, iar tu te comporți ca dracu.
-Mai o dată să mă faci aşa, şi o să..
-O să ce? M-a întrerupt el.
Oh nu, s-au inversat rolurile.
Mă apropii încet de el şi îi pun mâna pe obraz. Am chef să mă distrez pe seama lui, dacă tot e prima mea zi aici, de ce să nu le fac pe toate?
El îmi analizează cu atenție fiecare mişcare, ca şi cum chiar se va întampla ceva.
Îmi duc capul la urechea lui iar el îşi plasează mâna pe şoldul meu.
-Nu te mai juca (,) cu focul, pentru că o să te arzi. Îi şoptesc apoi îi dau un genunchi între picioare.
Pff. El chiar avea impresia că-l sărut. Ce prost.
O iau la fugă spre intrarea în liceu, lăsându-l în urma mea pe băiatul cu ochii de caramel, care acum stă pe jos de durere. Măcăr mi-a dat o tigară, chit că s-a ales cu o lovitură destul de nasoală.
Eh, aşa-i trebuie dacă se pune cu Caitlin."
End of flashback.