My demon (I)- ÎN CURS DE REPUBLICARE-

8. Let's start the game!

Justin. El e de vina pentru asta.
Ştiam că nu se va putea abține.
Bine Bieber, văd că joci dur. Degeaba ştii bine regulile, dacă nu îți cunoşti adversarul.
-Ce cauți tu aici? Spun plictisită.
-Eu? Aici îmi e locul. Întrebarea e- ce cauți tu aici? Răspunde dur.
-Acelaşi lucru se pare. Ridic o sprânceană.
-Nu întelegi, Kate! S-a apropiat de mine.
-Atunci lămureşte-mă, la dracu! Țip.
-Locul ăsta nu-i de tine. Misiuni, arme, crime, jafuri. Nu ți se potrivesc. Eşti prea..diferită. Tupeul de care dai dovadă la liceu nu e de ajuns, din păcate. Continuă el.
-Te înşeli. Te înşeli atât de rău, Justin! Spun cu ură.
-Linişteşte-te, Caitlin!
-Să mă liniştesc?! Jason, tu mă dai afara pentru el? Țip.
-Nu chiar. Spune încet.
-Ce i-ai zis, nenorocitule? M-am năpustit asupra blondinului.
-Ai grijă cum vorbeşti! Mă atenționează.
-Ce îmi vei face? Mă vei bate? Mă vei omorî? Oare ai atâta tupeu să mă atingi?
-N-ai de unde să ştii.
-Numai să îndrăzneşti! Fă ceva, evaporă-te, dispari. Nu îmi pasă! Nu te mai suport, îți jur. Care e problema ta vis-a-vis de viața mea? Nu ai ce face? M-am săturat să te bagi. De când m-am mutat în New York, nu-mi dai pace. Fac ce dracului vreau, şi nu voi cere acordul nimănui. Vreau să fiu aici, aşa că o să fiu. Am spus nervoasă, apoi mi-am întors atenția către Jason.
-Uite, Jason, nu ştiu ce ți-a zis idiotul ăsta, însă orice ar fi, nu e adevărat.
-Kate.. Credeam că am fost suficient de clar când ți-am spus că nimeni nu trebuie să afle de mafie. Şi pe lângă asta, tu păreai că ştii lucrul ăsta. Cum ai putut s-o faci, huh?
-Poftim? Spun nedumerită.
-Niciun poftim! Ai spus câtorva persoane din liceu despre acțiunile ce le facem noi aici. Tu măcar realizezi ce ai făcut? Ridică tonul, privindu-mă.
-Jason, îți jur că nu am zis nimănui. Justin minte.
-Ştii, îmi e greu să cred asta. El e mâna mea dreaptă, pe când tu eşti doar fata nouă.
-E clar ca lumina zilei că nu mă suportă, nu trebuie să iei în calcul ce tocmai ai zis tu, ca să observi cu câtă ură mă priveşte. Mă repet, şi sper ca de data asta să mă fac înțeleasă- am mai lucrat în domeniul ăsta. Dacă eram "turnătoare", crezi că mă mai recomanda Andrew? Măcar puțin stai şi analizează situația, şi atunci trage concluzii.
-Bine, am să mă mai gândesc.
-Anunță-mă! Spun scurt.
Înainte să plec, m-am uitat la Justin, şi am zis:
- Şi tu, ei bine, ar trebui să-ți fie rusine! Oricum, ne mai vedem noi. Jocul abia a început!

Justin's Pov:

M-am grăbit să ies după ea pe uşă. Am prins-o de mână, şi am tras-o spre mine, până când piepturile noastre s-au atins.
-Ce vrei? A şoptit.
I-am atins obrazul cu mâna stângă, şi i l-am mângâiat cu degetul mare.
Am privit-o fix în cascatele ei de ciocolată preț de o clipă. Simțeam o conexiune ciudată.
Am vrut să o sărut. Jur că asta am vrut. Probabil pentru a o face să mă urască mai mult, sau poate pentru că buzele ei parcă mă implorau să le frământ cu ale mele. Însă m-am năpustit asupra gâtului ei.
-C-ce faci, Justin? A întrebat încet.
Îi simteam agitația din voce.
Mi-am plimbat uşor nasul de-a lungul pielii ei fierbinți, îmbătându-mă cu parfumul ei. N-am mai rezistat, astfel că, după câteva secunde, mi-am lipit buzele reci de o porține de piele, şi am supt-o puternic, şcoțând un mic geamăt de la Caitlin. M-am îndepărtat puțin, apoi i-am plasat un sărut umed pe semnul roşiatic, ce avea să devină vânăt următoarea zi.
Mi-am întors capul, şi m-am uitat iar la ea.
E frumoasă, ce-i drept, însă e prea îndrăzneață.
Am rânjit, după care i-am atins buzele cu ale mele, pornind un sărut lent şi pasional.
Mi-a răspuns, surprinzător. Şi deşi, amândoi ne doream mai mult, după câteva secunde ne-am îndepărtat, automat lipsindu-mi mierea buzelor ei.
I-am mângâiat iar obrazul, şi mi-am dus buzele la urechea ei. 
I-am muşcat uşor lobul urechii, şi i-am şoptit:
-Să înceapă jocul!