Tangoul disperării- Pariul

·Capitolul 20- Louis (II)

•Louis•

- Buna Haz, zic printre dinti, incercand un zambet dar iesind mai mult un ranjet crispat.

Se uita speriata la mine, incercand sa mai spuna ceva, dar Ali si babuinul ajung in dreptul mesei. Blonda mea o imbrtiseaza pe prietena sa, iar babuinul da mana cu aceasta.

- Eu sunt Ethan, prietenul lui Ali, spune dezvelindu-si dintii intr-un zambet.

Ar trebui sa treaca pe la dentist pentru un tratament de albire al dintilor.

- Hazel, prientena lui Allison, pe care o adora mult, spuna si ii returneaza zambetul.

De ce toate fetele trag la babuinul asta? Pe mine nu ma baga nimeni in seama, fir-ar.

- Deci, acum ca ne cunoastem cu totii, zic, spune-ne ceva despre tine babu... Ethan, zic si ma corectez la timp pentru a nu scoate porumbelul pe gura.

- Toti zici, ha? intreaba o voce pe care o pot recunoaste dintr-o mie.

Ma intorc cu fata spre directia de unde vine vocea si dau de un Dylan cu o fata amuzanta si gafaind.

- Ai alergat pana aici? il intreb..

- Am adormit si stiam ca daca intarzai, prea mult, adauga cand vede ca ne uitam cu totii urat la el, imi veti da un pumn in cap fiecare, spune, iar Hazel incepe sa rada.

- Ethan, prietenul lui Ali, spune babuinul ridicandu-se de pe scaun si dand mana cu prietenul meu.

- Dylan, prieten cu toti cei de fata, zice si zambeste.

Tradatorul! Fraternizeaza cu dusmanul! Se aseaza langa mine si ii arunc o incruntatura furioasa, iar el ridica din umeri. Nu vei mai ridica tu din umeri, prietene, dupa ce termin eu cu tine.

- Voiati sa va povestesc ceva despre mine, imi intrerupe sirul gandurilor macabre babuinul, iar cei de la masa dau din cap. Pai, am locuit aici pana la 7 ani, am 19 acum. M-am mutat in New York cu parintii mei. Acum ei au divortat si m-am intors cu mama inapoi aici, zice de parca asta ar fi toata povestea vietii lui.

- De cand o cunosti pe Ali? intreaba Hazel si ii multumesc in gand.

- Habar n-am, dintotdeaua, cred. Eram de nedespartit atunci cand eram mici, dormeam unul la altul, stateam intotdeauna impreuna la locul de joaca. Am fost distrus cand am aflat ca trebuie sa ma mut peste ocean, in New York, zice aproape trist.

Ce bine se preface! Poate nu se preface, poate e indragostit de ea, zice vocea mea interioara, dar eu alung gandul.

- Povesteste-ne cum a fost acolo, spune Allison si ne surprinde pe toti.

Chiar nu stie ce a facut "cel mai bun prieten al ei" in ultimii 12 ani?

- Oh, New York-ul e grozav. Nu m-am plictisit niciodata. Am avut mult prieteni, dar doar Josh si Caleb mi-au fost apropiati. Sunt niste tipi grozavi. Regret ca nu i-am putut lua cu mine...

- Dar tatal tau unde locuieste? ma aud intreband si ma mir singur de 'interesul meu subit' pentru babuin.

- New York, el a ramas acolo. E redactor sef la New York Times, nu putea sa place nici daca ar fi vrut, zice parand trist.

- De ce nu ai ramas acolo, adica aici o cunosti doar pe Allison, ea ar fi putut sa te uite, ti-ai last viata de acolo... zice Dylan si ii multumesc pentru asta.

- A meritat sa incerc, Ali nu m-a uitat, zice si se intoarce cu fata spre ea ea, zambindu-i dragastos.

Baga-mi-as! De ce naiba o priveste asa? Si de ce naiba ea il priveste la fel? Nu poate sa imi fure fata chiar de sub nas. Babuin nenorocit, nici nu stii cu cine te-ai pus.

- Si... unde locuiesti? intreaba Hazel vizibil jenata de privirile celor doi.

Vad cum ma priveste cu coada ochiului, si ea si Dylan. Se asteapta sa izbucnesc din clipa in clipa. In schimb eu ma las pe spatarul scaunului, cu mainile incrucisate la piept. Vad o fata, probabil chelnerita dupa uniforma pe care o poarta. E miniona, slaba, dar cu forme generoase, iar parul lung curgandu-i ca o cascada neagra pe spate.

Se apropie de masa noastra cu pasi de felina. Chiar e frumoasa chelnerita asta, dar Ali o intrece cu mult.

- Cu ce va servesc? intreaba ea, zambindu-ne inocent, aplecandu-se peste masa pentru a scrie comanda si pentru a-si pune in evidenta bustul generos.

- 5 cafele cu lapte, fara zahar si mult pa, ii spune Allison pe un ton taios, iar eu aproape izbucnesc in ras.

Asta da rasturnare de situatie, rad in gandul meu. Ii zambesc usor brunetei, iar aceasta isi indreapta spatele, facandu-mi cu ochiul.

Allison ma sageata cu privirea pentru o secunda, dar apoi isi concentreaza atentia inapoi spre babuin. Joci dur, iubito?

- Stau acasa la Ali, zice si zambeste spre ea.

- CE NAIBA? zic fara sa gandesc. Adica de ce nu stai cu mama ta? intreb cu glas gatuit incercand sa nu zbier si sa trantesc lucruri.

- Mama mea sta la o veche prietena de-a ei, zice si se incrunta usor. Iar eu stau la Ali pntru ca mi-e dor de ea si vreau sa recuperez din timpul pierdut.

- Mhmm... marai in barba.

Cum naiba sa stea la ea acasa? Acum sunt sanse de 99% sa pierd toata relatia mea si asa fragila cu Ali. Cum naiba sa ma mai apropii eu de ea acum cand va vrea sa stea doar cu babuinul pentru a 'recupera timpul pierdut'.

- Louis! Louis! Mai esti cu noi? intreaba Allison aplecata peste masa fluturandu-si mana in fata mea.

- Ce? Scuze, doar ca m-am pierdut in ganduri, zic privind confuz in jur.

- Trebuie sa plec impreuna cu Ethan, mama are nevoie de mine, zice Ali. Puteti sa mai ramaneti, zice ea.

- Nu, si eu am niste treaba, va duc cu masina? intreb.

- Nu, am chemat deja un taxi, spune si se ridica de la masa.

Deja simt cum se indeparteaza de mine. Si nu ma refer fizic, ci spiritual. Simt cum legatura noastra se subtiaza, pana nu va mai exista deloc. Ma ridic s eu in piciora, iar ea vine si ma imbratiseaza. Raman surprins, dar imi infasor bratele in jurul trupului ei micut. E atat de fragila! Ca un fluturas.

- Te sun mai tarziu, imi sopteste si pleaca.

- Pa, baieti, le zic lui Dylan si Hazel iesind din cafenea.

Super, viata mea va si mai grea de acum incolo din cauza babuinului, gandesc si imi trec mainile prin par, urcand in masina.