Tangoul disperării- Pariul

Capitolul 4- Relaxată și zâmbitoare, atât de tu

Capitolul 4
Relaxată și zâmbitoare, atât de tu

Încerc să mă mut, dar ceva e urcat pe mine. Ceva e uract pe mine? Îmi deschid panicată ochii şi observ un cap şaten plin de bucle. Îmi ridic capul şi observ că e un copil. De ce un copil e urcat pe mine şi doarme? Îl trag de mâini şi îl aşez lângă mine pe pernă. Mă uit la faţa lui, iar trăsăturile sale îmi sunt cunoscute. Nu cred că are mai mult de 5 ani, iar în minte îmi vin un milion de întrebări. Iar singură persoană care îmi poate oferi răspunsurile de care am nevoie e mama.

Mă ridic cu greu din pat şi îmi iau telefonul înainte de a coborî la parter să o caut pe mama. Când ajung în living pot să jur că faţa mi-a căzut. Ei bine, ea la propriu nu, dar telefonul meu da. Louis e aici, iar eu arăt că naiba. Ce naiba caută el aici? Când aude zgomotul făcut de telefonul meu se ridică de pe canapea şi vine spre mine. Îmi ridicătelefonul de pe jos şi mi-l da, dar eu nu fac nicio mişcare fiind încă surprinsă.

- Închide gura, iubito, intră muştele, îmi spune şi chicoteşte.

Ce băiat chicoteşte? Dar trebuie să recunosc că sunetul pe care l-a scos e de-a dreptul mirific. Îmi revin din starea de şoc, pe care sincer nu ştiu de ce o am. Trebuia să mă aştept la faptul că ne vom întâlni iar. Da, dar nu atât de devreme, credeam că e supărat. Îmi iau telefonul şi îl ignor, mergand spre bucătărie încercând să îmi îndeplinesc scopul iniţial: găsirea mamei, care se pare că a intrat în pământ sau au răpit-o extratereştrii.

- A plecat împreună cu mătuşa ta până la mall, mi-a zis să-ţi dau asta, îmi zice Louis şi îmi imaneaza un bilet.

Îl smulg din mâna lui şi îl citesc. Ali, am plecat până la mall cu mătuşa ta Ginger. Ştiu că nu i-am mai văzut de când s-au mutat în Franţa, dar s-au decis să ne facă o vizită delungă durata. Îţi voi da mai multe detalii când ne vedem, ceea ce sper să nu fie mai târziu de ora 4 PM. Cred că l-ai văzut deja pe verişorul tău Zack. Semnat, mama.

- Îţi baţi joc de mine? țip în timp ce îmi duc mâna la frunte. Ora 4, serios? Ce naiba poţi face atât de mult timp într-un afurisit de mall, întreb neaşteptând un răspuns.

- Probabil au nevoie de timp să vorbească, se decide idiotul ăla să-mi răspundă. Stau eu cu tine să ai grijă de vărul tău, dacă vrei, îmi spune.

- Îmi ajunge un copil, nu mai am nevoie de încă unul, îi spun urâcios. Credeam că eşti enervat de prezenţa mea, ce cauţi aici? întreb la fel de arţăgoasă.

- Să ştii că mă descurc cu copii, face pe inteligentul. Şi nu sunt enervat de prezenţa ta, nu ştiu de ce am reacţionat aşa aseară, tu nu aveai de unde să ştii, scuze, îmi zice clar stânjenit în timp ce îşi duce o mâna la ceafă.

- Nu-i nimic, aşteaptă-mă aici până mă schimb, îi spun în timp ce mă îndrept spre scări.

Cum deschid uşa camerei mele îl văd pe vărul meu stand în fund şi privindu-mă. Eu rămân în uşa şi îl privesc înapoi cum se da jos din pat şi vine spre mine îmbrăţişându-mă. De ce ar face asta? Dacă nu il ţin minte eu, dar el că e mai mic că mine cu atâţia ani?

Se desprinde din îmbrăţişare şi mă priveşte nespunând nimic. Încerc să mă gândesc la ceva repede, iar singura idee e să îl trimit la Louis cât mă schimb şi să îi dau un telefon mamei.

- Vrei să mergi jos şi să stai cu Louis cât mă schimb eu? După cobor şi eu şi vedem ce vom face azi, okay? îl întreb iar el dă din cap ieşind din cameră.

Fug în baie să fac un duş rapid, iar apoi merg la dulap să îmi caut haine. Afară pare la fel de cald că ieri aşa că optez pentru o pereche de blugi skinny negri şi un maieu foarte larg alb cu dantelă la spate. Mă îmbrac repede şi merg să îmi aranjez părul. Îl desprind din cocul neglijent care îl făcusem aseară şi îl las pe spate în onduleuri mari. Nu suport să am părul ondulat dar nu am timp să îl îndrept cu placa. Mă dau cu un strat subţire de fond de ten, puțin rimel şi un ruj roşu. Îmi iau telefonu şi o sun pe mama. Nu-mi răspunde iar asta mă enervează la culme.