Tangoul disperării- Pariul

·Capitolul 22- Tin prea mult la tine ca sa te pun in pericol

Ma priveste inca socat, neasteptadu-se, probabil, sa imi dau seama ca a mintit.

- Bunica mea... Bunica chiar a murit, spune balbaindu-se.

-Te cred. Te cred ca bunica ta a murit, cred ca toatea alea s-au intamplat, dar nu acum. Ai fost plecat din alta cauza si nu imi pot da seama de ce m-ai mintit. Si Rose nu e verisoara ta, zic, cu usor dezgust ultimele cuvinte.

- De... De unde stii? intreaba si ii arunc un zambet arogant.

- Cunosc oamenii. Stiu sa ii citesc, sa imi dau seama cand mint, ii raspund.

- Esti mai periculoasa decat credeam, spune, iar eu rad. Am mintit. Bunica mea a murit acum un an. Si chiar am fost distrus. Dar stii, lumea asta nu era buna pentru ea, acum e cu ingerii, unde si trebuia sa fie, spune trist.

El chiar a iubit-o pe bunica sa. Probabil Esther a fost o femeie minunata. L-as intreba despre ea, daca atunci cand era mic ii facea prajituri si ii citea povesti pe malul marii. Nu pot sa intreb nimic, si nu doar pentru ca l-ar face sa sufere, ba mai mult, cred ca i-ar face bine sa vorbeasca despre ea, ci pentru ca mi-ar ascunde din nou adevarul odata cu schimbarea subiectului. De data asta nu pot sa il mai las sa scape, merit sa stiu adevarul.

- De ce m-ai mintit? Ce imi ascunzi? intreb dupa lungi clipe de tacere.

- Ti-as spune, sincer ca ti-as spune. Cu cat stii mai putine, cu atat te tin mai departe de toate astea, spune si se apropie de mine. Allison, imi spoteste numele si imi mangaie fata cu doua degete, tin prea mult la tine ca sa te pun in pericol, zice si isi uneste buzele de ale mele intr-un sarut bland.

Asta da distragere! Ii raspund la sarut, miscandu-mi usor buzele peste ale sale. Oricat as vrea sa nu ma opresc, imi dau capul usor pe spate, totusi pastrandu-mi fata aproape de a sa.

- Si care- treaba cu Rose? imi fac curaj, intr-un final, sa intreb.

- Nu e verisoara mea. Nici macar nu stiu ce reprezinta fata asta pentru mine, dar de bine sigur nu e, imi raspunde mai sincer decat ma asteptam.

- De ce e mereu in preajma ta?

- Face parte din echipa mea. E un coechipier de care am nevoie. O fi ea o scorpie proasta si aroganta, dar face bine ceea ce face, raspunde.

- Si ce face?

- E IT-sta noastra.

- De ce m-ai mintit in legatura cu ea? Ai fost cu ea, nu-i asa? intreb cu glas stins cand realizarea m-a lovit drept in fata.

- Nu ti-am zis cine e ea cu adevarat pentru ca stiam ca nu o placi, e oribila, stiu. Si da, am fost cu ea, dar nu a fost o relatie serioasa, am fost... prieteni cu beneficii, zice si simt cum tot sangele mi se scurge din corp. Una din putinele relatii de acest fel pe care le-am avut, adauga repede.

- Si nu te-ai indragostit de ea? Adica dupa relatii de genul asta cel mai des se intampla sa te indragostesti de 'amicul' tau. Iar Rose nu e de ignorat, e frumoasa si corpul ei e... bomba, spun incercand sa maschez orice emotie ce mi-ar putea trada gandurile.

- Nici vorba sa ma indragostesc de Rose! zice aproape indignat. Inima mea a apertinut intotdeauna altcuiva, spune zambind melancolic.

Gata! Gata, imi ajung informatiile pentru seara asta. Nu i-am aflat secretul, dar am aflat ca e innebunit dupa una si si-a tras-o cu Rose pe o perioada nedeterminata.

- Allison, hei! ma zgaltaie usor Louis, esti bine?

- Da, sunt bine, de ce nu as fi? intreb.

-Pai esti alba ca varul si te holbezi in gol de vreo 10 minute. Sigur esti bine? intreaba privindu-ma suspicios.

- Mai mult ca sigura. Hai sa ne uitam la un film, nu cred ca mai vrei za vorbim, zic iar el rade dand din cap negativ.

Ma ridic de langa el si imi iau laptopul asezandu-ma din nou in pat, de data asta sprijinindu-ma de tablia patului. Louis isi da papucii si geaca de pele jos, impreuna cu tricoul si se pune sub patura, langa mine. Ochii imi fug catre liniile negre de cerneala de pe corpul sau. Pot distinge cateva cuvinte, dar nu pot intelege ce scrie.

Atentia imi este atrasa de o pasare desenata pe bratul sau. Nu arata ca o pasare normala, ci una mecanica, facuta din piulite, arcuri si mecanisme de ceas. E atat de detaliata, incat parca ochii imi joaca feste si e doar imaginatia mea.

Decid sa las balta holbatul la minunatele linii trasate pe trupul sau si sa ma concentrez pe cautarea unui film. Aleg "Ouija Board" chit ca stiu ca nu e foarte infiorator.

Ma las pe spate, cu laptopul pe picioare, iar Louis imi inconjoara talia cu bratele sale si isi pune capul pe pieptul meu. Acum e mai aproape de baza 2 decat a fost vreodata, dar o las asa. Ma bucur de imbratisarea sa si ma las pierduta in bratele sale.

Cine mai poate fi atent la un film amarat cand e in bratele persoanei in ale carei brate vrea sa fie? Iubesc sa fiu aici, in bratele sale, ma simt protejata, departe de pericol si minciuni, departe de orice tine de viata reala, sunt aici, in lumea mea.

Scuzati-ma ca e scurt, dar inspiratia mea se joaca cu mine. Multumesc mult ca cititi!

Kisses ♥♥♥