Tangoul disperării- Pariul

Capitolul 34- Îi voi distruge

Capitolul 34
Îi voi distruge
Perspectiva lui Rose

Îmi iau geanta şi ies grăbită din casă. Cobor scările din fața casei şi mă opresc pe aleea din fața străzi. Verific încă o dată ora şi privesc îngrijorată strada complet goală . Trebuia să fie aici până acum. Mereu întârzie, nemernicul.

Câteva felinare aruncă o lumină palidă pe stradă, făcând totul să pară mai sinistru decât dacă ar fi întuneric complet. Mă simt ca personajul ăla prost din filmele horror ce urmează să moară în orice clipă.

Încep să mă zbat când o mână îmi înconjoară gâtul şi îmi acoperă gura. Panicată încerc să țip, dar logic că nu reuşesc. Încerc să îl lovesc cu mâinile, agitându-mă puternic, mai ceva ca sifonul. De ce mi se întâmplă mie? Ochii încep să mă usture, dar refuz să încep să plâng şi să îi dau satisfacție.

Într-un final, plictisindu-se de mine zbătându-mă ca un peşte pe uscat şi fiind complet inofensivă, îmi dă drumul. Mă întorc atât de repede încât mă dezechilibrez, dar "atacatorul" mă prinde şi mă trage în brațele sale. Ce mai "atacator"! Acum se crede în filmele alea siropoase ş clişeice în care băiatul prinde fata înainte să cadă, apoi se îndrăgostesc? Ei bine, partea cu imobilizarea şi pusul mâinii la gură în timp ve încerci să o sugrumi nu cred că merge.

Fața îmi pică la propriu când îi zăresc chipul. Chiar şi în lumina slabă i-aş recunoaşte trăsăturile superbe ale feței. Mi-a lipsit atât de mult...

- Oh, Doamne, Josh, tu eşti! Idiot imbecil, bun de nimic ce eşti tu! încep sa turui nervoasă. Ce dracu' te-a apucat să mă sperii în halul ăsta?

- Voiam să îmi fac intrarea în mod spectaculos, spune şi râde, se pare că mi-a mers.

- Luate-ar naiba să te ia, credeam că o să fiu violată şi că o să mor ,zic privind-ul urât.

-Asta cred că ar fi salvat omenirea, bine în afară de viol, cine ar face asta, oricum? zice el pe sub mustăți, dar tot l-am auzit.

- Acum, dacă ai terminat cu prostiile, ce ar fi să mergem? Deja am întârziat , spun şi mă uit în jur. Unde e maşina ta? întreb într-un final, atunci c2and nu zăresc niciun autovehicul prin zonă.

- Am venit cu motorul, care e în spatele casei, zice şi mă întorc pornind pe o alee îngustă ce duce spre curtea din spate a casei mele. Şi unde am întârziat ? Vom fi doar noi doi.

- Ce?! țip şi mă întorc cu fața spre el. Daca asta e vreo şmecherie de-a ta jur că te omor! zic, arătând cu degetul spre pieptul sau foarte 'aminințător'.

- Deja te temi că Louis se va prinde de mica ta scamatorie? întreabă rânjind bolnav. Crede-mă va fi bine. Mâine ne vom întâlni cu Augustus.

- Nu mă tem de Louis! zic răstindu-mă la el. Oricum nici nu ar observa nimic, prostul, e prea ocupat cu mica lui târfuliță care s-a întors iar în oraş, iar dupa ce voi termina cu toate astea, jur că mă ocup şi de ea.

Mă apucă o stare de greață când mă gândesc la târâtura aia blondă pe două picioare. Nenorocita naibii! Mi-au trebuit două săptămâni să scap de bubițele alea îngrozitoare. A trebuit să chem şi o echipă de curățenie să şteargă tot uleiul din bucătărie şi să văruiască din nou pereții. Ba mai mult, vopseaua era permanentă şi a trebuit să schimb şi geamul camerei mele.

- Are o nouă jucărie ? întreabă Josh rânjind.

- Mai degraba el e jucăria ei. Face tot ce vrea ea. E topit dupa târfulița aia ordinară, zic rostind cuvintele de parca aş vomita în urmatoarea secundă.