Make Me Whole: Despre Păpădii Și Stele

6.

Hey, guys! Vă rog să mă scuzați pentru cuvintele ceva mai urâte. Dat fiind timpul în care au loc întâmplările, nu le puteam evita. Acestea fiind zise,
Have fun, my darlings!
————————————————————————

~Romeo's POV~

Priveam harta învechită a globului pe care o desfășurasem pe masă, strângând din dinți ca să mă pot concentra. Nu făceam călătorii prin acea parte a Europei prea des, așadar puțină precauție nu strica, chiar și dacă traseul era unul relativ scurt. Navigam pe lângă coastă, iar asta complica totul, dat fiind faptul că nu eram prea familiarizați cu locurile.

Am dat cu pumnul în masă.

Cine naiba s-ar putea concentra în toată hărmălaia pe care o făceau Mercutio, Christian și Lorenzo?! M-am ridicat enervat de pe scaun și am ieșit din cabină, trântind iritat ușa în urma mea.

Nu am apucat decât să urc scările, că un Mercutio trântit la pământ pe burtă, aproape inconștient, m-a întâmpinat încercând să surâdă slab. Părul negru-albăstrui, ondulat, îi era răvășit și îi cădea aproape în totalitate peste față. Totuși, nu reușea să-i mascheze ochiul ușor umflat.

Înainte să pot reacționa, Lorenzo s-a așezat cu nepăsare pe spatele sărmanului. Mercutio a icnit și și-a lăsat fruntea să-i cadă și să se lovească de lemnul punții.

−Vezi, Giulio? Asta pățesc cei care nu-și respectă orele de cart! a răcnit Lorenzo, privind peste umăr la brunetul care se uita șocat la scenă.

În spatele lui, Christian se cățărase pe parapet, iar acum era gata să sară în apă.

−Tu ce dracu′ faci, murătură hiperactivă?! i-a strigat Lorenzo șatenului.

Viteza cu care a sărit de pe Mercutio a reușit să mă uimească până și pe mine. În câteva clipe, a ajuns în spatele lui Giulio și l-a înșfăcat pe Christian de gulerul cămășii tocmai când dădea să sară.

−Nu! a gemut șatenul, pe un ton plângăcios. Abandonați nava, abandonați nava!

În timp ce eu i-am întins tăcut mâna lui Mercutio și l-am ajutat să se ridice, fără să-mi dezlipesc privirea de pe roșcat, Lorenzo și-a apropiat periculos de mult fața de cea a șatenului și i-a zis, pe un ton fioros:

−Știi ce? Dacă tot ai vrut o baie, de ce te-aș opri?

Ochii lui Christian s-au deschis larg de spaimă, iar roșcatul a rânjit malefic. L-a îmbrâncit ușor pe șaten, urmărindu-i amuzat cu privirea căderea.

Bietul de Christian, nici nu a apucat să țipe. Singurul sunet pe care l-am auzit a fost pleoscăitul puternic, atunci când s-a izbit de apă. Bineînțeles că a cea căzătură a reușit să-l stropească și pe Lorenzo, dar asta nu părea să-l deranjeze.

Și-a urcat un picior pe parapet și a început să râdă, dându-și capul pe spate.

Giulio, însă, nu părea la fel de amuzat de situație și a fugit la parapet, dându-i rapid roșcatului o palmă peste cap.

−Idiotule, dacă se îneacă?!

Lorenzo l-a privit amuzat.

−Să se înece?

A continuat din nou să râdă.

−Hei, Chris! Dacă tot ești acolo, ce ai zice să verifici carena de scoici și alge? a rostit el, întinzându-se peste parapet.

Ok, asta dura deja prea mult. M-am îndreptat spre parapet, în timp ce Giulio începuse să-l caute din priviri pe șaten, iar Lorenzo aproape leșina de râs.