Make Me Whole: Despre Păpădii Și Stele

12.

Hey, guys! Deci da, știu că am spus joi, iar azi e vineri (╥﹏╥) În apărarea mea, am rescris capitolul, pentru că nu mi-a plăcut (nu că acum mi-ar plăcea mai mult). Oricum, mă voi revanșa săptămâna viitoare (sper) ^^
Have fun, my darlings!
————————————————————————

~Giulio's POV~

Avea privirea fixată pe pescărușul care se arunca la intervale regulate în apă, încercând să prindă pește. Când a realizat asta, și-a scuturat capul și și-a centrat din nou atenția pe busolă. Cel puțin, așa părea. Dar îmi dădeam seama că întrebarea mea îl tulburase, iar acum probabil oscila între a-mi arunca un răspuns sau a mai amâna. Oricum ar fi fost, nu plănuiam să-l las în pace până nu aflam.

Probabil mi-a simțit privirea, pentru că a oftat.

−Nu prea am șanse să lași baltă subiectul, nu?

Deși știam că nu se uita la mine, am clătinat din cap.

−A fost una dintre condițiile mele, știi bine.

A tăcut o clipă, iar eu am crezut că se gândea la răspuns. Sau la o minciună plauzibilă.

Dar și-a dat brusc capul pe spate și a început să râdă.

−Unde ai mai văzut corabie pe care echipajul să-i impună căpitanului condiții?

Nu spusese asta cu reproș; mai mult, cu amuzament.

Vântul îmi arunca încontinuu părul în față. Mi l-am prins cu o mână și mi l-am dat peste un umăr.

−Mă miră că măcar te aștepți ca echipajul tău să fie normal.

Nu i-am văzut reacția, pentru că șuvițele mi-au zburat din nou în ochi. Mi-am înăbușit un mârâit și le-am adunat din nou într-un pumn, fără să le mai dau drumul.

−Vino aici, mon cher.

Mă privea cu un fel de zâmbet care mă făcea să mă întreb ce plănuia. M-am apropiat de el, iar blondul s-a dat un pas la o parte și a lăsat din mână una dintre cavile. Am ridicat dintr-o sprânceană privindu-l.

−Acum că ești membru permanent, ar cam trebui să înveți cum se fac lucrurile pe aici.

Mi-am mărit ochii fără să vreau și am început să-mi mut privirea de la el la timonă. Chiar îmi permitea să-o fac? Eram abia un începător, de ce avea atâta încredere în mine?

Mi-a observat, probabil, nedumerirea, și a suspinat.

−Chestia utilă în a avea un membru în plus în echipaj e că ușurează munca celorlalți. Deocamdată, tu nu poți decât să patrulezi pe punte.

Și-a mutat privirea pe spițele șlefuite ale timonei.

−E prea târziu să te mai retragi.

Credea că îmi era teamă? De o roată?

Mi-am dat drumul șuvițelor de păr și am prins de două dintre cavile aproape fără să gândesc. Abia atunci când a chicotit am priceput cât de ușor m-a manipulat.

Am dat să-l înjur, dar vântul mi-a împins mare parte din păr în gură. Am vrut să mi-l dau iar pe spate, când Romeo și-a așezat mâna peste a mea.

−Știi să-mi reciți Biblia, mon cher?

Ce bine îmi părea în acel moment că nu avea cum să vadă fața pe care o făcusem!

−Normal că nu, știi bine că am−

Și-a lipit pieptul de spatele meu și și-a așezat ambele mâini peste ale mele, pe timonă. Inima mi-a bubuit în piept, iar un fior mi-a străbătut șira spinării și m-a făcut să mă îndrept brusc de spate.