demons

01 - || u n s e m n ||

Imi era mila de ea. Tusea si stranuta incontinuu. Pe langa asta, era uda pana la piele si arata ca un catelus plouat. Am luat-o incet de dupa umar si am dus-o la vestiarele de la sport. Am ajutat-o sa isi scoata hainele din dulap si am asteptat-o langa usa. Nici nu indrazneam sa trag cu ochiul! Avea dreptul la intimitate.
-Tooom! Imi aduci te rog bluza de training? Mi-e frig!
-Sigur. O secunda doar.
Am fugit repede la dulapul ei care ramase deschis. Bluza era in fundul lui. Am luat-o cand am observat ceva... Sub ea era o poza. Pe spatele ei scria cu negru "BFF". Am luat-o fara niciun zgomot si am intors-o cu fata la mine. Cand am vazut-o am rosit tot. Eram eu si cu Bella. Dar eram asa mici!
Era ziua lui Bella, cand facea 11 ani. Tocmai cand sa plec, m-a pupat dulce pe obraz. Chiar in momentul acela, mama ei vroia sa ii faca o poza. Tin minte ca atunci ii luasem o bluza cu Element pe care o purta mai mereu. Si ii mai luasem ceva. O bratara de argint pe care inca o poarta... Dar mie nu imi venea sa cred ca ea tinuse atata timp poza la ea in dulap. Eram fericit si m-am trezit ca zambesc larg.
Dintr-o data, sirul meu de amintiri frumoase se rupse. Auzisem usa de la vestiar deschizandu-se. Speriat am bagat poza cu grija in buzunar si m-am prefacut ca ma uit in dulap in timp ce stateam cu bluza ei de training in mana.
-Tom? S-a intamplat ceva? Mi-e frig!
-Nu... Mi-am intors capul inspre ea si am schitat un zambet. Era imbracata intr-un tricou si colanti negri si era incaltata cu conversii ei albastri. Arata adorabil. Probabil ca ma pierdusem pentru ca am auzit-o zicand cu voce tare:
-Tooom! Stiu ca am cupa A, dar nu te mai uita asa la mine! Esti bine?
-...Ce? Aaa, da. Ma uitam dupa un prosop. Vreau sa iti usuc parul.
-Sunt pe raftul de sus. Hapciu!
Am luat un prosop si m-am apropiat incet de ea. I-am dat bluza si cu grija i-am uscat parul care inca mai mirosea a iasomie.
Apoi ne-am intors in clasa, incercand sa fac tot posibilul sa nu mai tuseasca asa de mult. Mi-am aruncat privirea inspre geam. Nu mai ploua. Doamna ne anunta pe toti ca scoala se inchise pe ziua de azi.
Asa ca ne-am imbracat cu totii si ne-am indreptat spre casele noastre. Am decis sa o insotesc pe Bella pana la ea acasa. Asta pentru ca starea ei se agrava. Avea deja nasul rosu si infundat si vocea ragusita. Era complet neputincioasa. Si nu o puteam lasa nicicum asa. Am luat autobuzul si cand am ajuns, am intins-o pe canapea. I-am pus o fasa cu apa calda pe frunte si am invelit-o.
-Unde mai ai Paracetamol?
-Du-te... Nu mai am nevoie de nimic.
-Esti in cea mai proasta stare posibila doar pentru ca ai fost incapatanata! Nu cred ca o sa plec si o sa te las asa! Tu stii ca sunt de ingrijorat pentru tine? am tipat eu nervos.
-Nu mai am. Dar farmacia e la colt. Iarta-ma... Nu am vrut sa te ingrijorez. Nu am vrut sa ajung aici... Ai toate motivele sa fii suparat, imi zise ea in timp ce imi mangaia obrazul.
Trist am lasat-o si m-am dus la farmacie. Cand am intrat, Bella deja dormea. Merita un somn, pentru ca era epuizata. Am inchis incet usa si m-am asezat in genunchi langa ea. Era asa de inocenta. Asigurandu-ma ca doarme, am scos poza din pantaloni. Ma uitam la ea si ziceam incet:
-Mai tii minte momentul asta? Eu da. E preferatul meu. Tu mi-ai adus aminte azi de el. Erai asa de mica si de draguta! Dar te-ai schimbat, am zis eu ridicandu-mi privirea la ea. Te-ai facut mai frumoasa. Si... Ca sa stii. Intotdeauna mi-au placut fetele scunde cu cupa A, parul saten si ochii verzi. Si iarta-ma ca am tipat la tine... Eram doar foarte ingrijorat.
Nu m-am putut abtine sa nu imi lipesc buzele de obrazul ei. Am zambit. Ii lasasem un semn, sa ii arat ca o iubesc...