demons

12 - || c h i m i e ||

-Of, Doamne, da' greu mai e!
Stateam culcat in pat cu cartea in maini deasupra capului meu, incercand sa imi invat lectia la chimie.
-Oh, haide. Straduieste-te putin sa inveti. Nu e chiar asa de rau, imi zise Bella care statea la biroul meu desenand.
-Spune "Domnisoara Perfecta" care a terminat de invatat deja. Crezi ca acidul sulfuric m-ar ajuta sa imi dau foc la ochi?
-Tom. Unu, nu sunt "Domnisoara Perfecta" doar pentru ca am terminat deja cu tot. Si doi, nu iti da foc la ochii tai frumosi ca nu stiu ce o sa fac.
-Bine, bine. Dar tot e greu.
Am lasat cartea nu tocmai usoara sa imi cada pe fata, turtindu-mi nasul. Am scos un scancet cand am realizat ca mi-am lovit defapt toata fata. M-am ridicat in capul oaselor frecandu-mi fruntea.
-Tom! Ce tot faci? Chiar trebuie sa te ajut la tot? imi zise Bella ingrijorata asezandu-se pe picioarele mele.
-Nu... Poate da. Dar nu inteleg nimic din ce scrie aici, pe cuvantul meu.
-Trebuie sa faci si singur ceva. Adica la matematica am facut tema impreuna, la fizica din nou. Te-am invatat lectiile la geografie si istorie. Si inteleg ca a trebuit sa facem proiectul impreuna la romana despre J. Delaney. Si ti-am dat ciocolata si un pupic pe frunte ori de cate ori ai facut ceva corect. Dar serios acum, chiar nu pot sa iti fiu mentor la tot.
-Ai dreptate... Dar as putea sa fiu si eu mentor. La altceva, am zis eu pe un ton malefic.
Bella isi ridica o spranceana, parand chiar interesata. Am dat cartea jos de pe pat si i-am ridicat usor barbia cu doua degete.
-Tot chimie se numeste.
-De cand ai tu partea asta, blondule? imi zise Bella cu un zambet smecheresc pe fata.
-Mai stii?
-Sa te vad.
Se lasa pe spate tragandu-ma deasupra ei, zambindu-mi. M-am aplecat sa o sarut. Ii simteam buzele moi si dulci ca si cum ar fi fost desertul meu preferat. Bella isi baga incet mainile calde sub tricoul meu, plimbandu-si degetele si subtiri de la "V" pana la piept unde isi poposi palmele. Fiecare atingere imi gadila pielea si imi dadea o senzatie placuta. Nu am realizat cand am inceput sa am un razboi cu limba ei. Tot ce stiu e ca atunci cand am inceput sa explorez cu mana, m-am oprit. Acolo erau cicatricile. Imi era frica sa o ranesc. M-am desprins de ea, asezandu-ma in fund pe pat. Chiar nu voiam sa ii fac rau. Bella se ridica si ea si isi prinse picioarele de mijlocul meu.
-Tu chiar...
Eram putin confuz. Dar zambetul de pe fata Bellei era unul cald si sincer.
-Tom, esti cel mai grijuliu om din lume. Si poate ca intrebarea corecta e, ce m-as face eu fara tine?
-Nu stiu. Dar, ce am facut?
-Nimic. Stii ce am si te-ai oprit pentru mine.
-Asta pentru ca te iubesc, prostuto.
-Si eu pe tine.
Am continuat ce am inceput inainte, de data asta multumindu-ma sa ii imbratisez corpul firav.
-Asa invatati voi chimia? intreba Alice din pragul usii.
M-am desprins de Bella si balbaindu-ma am spus:
-Nu, n-nu e c-cea ce cr-crezi!
-Oh, ba da. E fix ceea ce cred eu.
-Ce-am facuuut? zise Bella care isi ascunse capul la pieptul meu.
Am zambit si m-am facut mic. Simteam cum toata fata imi ia foc. Ce tocmai facusem? Era rau. Rau, rau, rau. Dupa ce eu si Bella ne-am revenit, Alice se aseza pe pat langa noi vesela.
-Si nu aveti nevoie de?...
-Nu! am tipat amandoi si mai rusinati ca inainte.
-Bine, bine. Dar v-a placut asa ca nu am sa mai continui pe tema asta.
-Ba nu! am zis din nou amandoi.
-Nimeni nu o pacaleste pe Alice.
Se ridica si pleca, nu inainte sa ne faca cu ochiul.
-Tom, zise Bella ingrijorata. Te rog invata. O sa vin mai incolo sa iti aduc o gustare. Dar, lasa tot ce ai in cap si invata.
-Bine. Promit ca asa fac.
-Multumesc, continua Bella si ridicandu-se, imi dadu cartea grea de chimie de pe podea.
Ma pupa pe frunte si se indrepta spre usa.
-Invata! imi zise vesela din pragul usi, dupa care pleca.
Am dat din cap si am oftat.
-O sa fie o zi lunga.

Terminasem de invatat. De mult. Era deja miezul noptii si eu inca ma uitam pe pereti. M-am decis sa merg la bucatarie sa imi iau un pahar cu lapte, cu speranta de a adormi. M-am ridicat si mi-am tarat picioarele pana in fata frigiderului. Am scos cutia si am aprins lumina de la hota, ca sa nu trezesc pe nimeni. Geamul era deschis si scrumiera langa. Ce imprastiat poate fi Ryan uneori. Am luat un pahar, mi-am turnat lapte si m-am dus inapoi taras in camera. Mi-am pus paharul pe birou si m-am sprijinit de marginea lui, uitandu-ma pe geam. Doua brate puternice ma cuprinsera din spate si o respiratie calda imi inunda ceafa, dandu-mi fiori pe sirea spinarii.
-Am auzit ca ai vrut sa faci prostii azi, zise Ryan.
M-am indreptat si am rosit. Abia atunci realizasem ca uitasem usa deschisa. Si de unde stia?... Alice.
-Ba nu! am zis eu incercand sa ma apar.
-Hai nu zau? continua Ryan.
-Da... i-am raspuns eu desi nu sunam deloc convingator.
Simpla lui prezenta ma speria. Avea un aer infricosator si acum ca era asa aproape, il simteam si mai mult. Si nu ma simteam deloc bine.
-Pai atunci ce cautai deasupra ei? Ah, stiu eu. Chimie.
Ma stranse in brate si mai tare si isi lipi buzele calde de gatul meu.
-Ryan. Deci nu ai de gand sa ii spui nimic? o auzisem pe Bella spunand din pragul usii.
Ryan imi stranse tricoul intre maini, dupa care imi dadu drumul. Statu cu capul in pamant si privi in gol. Se uita la mine dezamagit si imi zambi trist. Ma pupa timid pe obraz si disparu. Eu eram atat de confuz incat nu m-am putut misca deloc. Nu intelegeam nimic.
-Ce tocmai s-a intamplat?
-E o poveste lunga pe care o sa ti-o spun atunci cand o sa consider ca ai sa fii pregatit sa afli, imi zise Bella. Asta daca nu o sa vrea Ryan sa ti-o spuna. Nu o sa calc peste cuvantul lui.
Eram si mai confuz ca inainte. Mi-am luat paharul si am luat o gura de lapte, cu speranta de a uita.
-O sa fie bine. Ii e dor, intelege.
-Bine... Dar presupun ca nu o sa imi spui de cine, nu?
-Cam da. As incalca cuvantul pe care i l-am lui Ryan. O sa afli curand.
Bella imi zambi si pleca, inchizand usa. Mi-am terminat paharul de lapte si m-am bagat in pat. Nu am putut dormi aproape toata noaptea pentru ca mintea mea era in ceata. Nu intelegeam nimic. Era ciudat si ma tot gandeam la Ryan. Ce era cu el? Pe la 4 dimineata am putut sa pun geana pe geana, cufundandu-ma intr-un somn fara vise.