demons

02 - || a d e v a r u l ||

Cand m-am trezit eram din nou in camera mea. Ce se intamplase? Eram langa Bella si apoi... Bella! M-am ridicat speriat din pat si am alergat afara din camera. Insa ma oprisem in prag. Eram la mine acasa, dar nu mai eram singur. Nu mi-am putut opri lacrimile cand l-am vazut. Statea in picioare in sufragerie langa un bagaj de mana.
-Ta- tata?...
Am alergat in bratele lui si l-am strans cat se putea de tare.
-Au, au! Ma doare. Mi-a fost dor de durerea asta...
-Cum am ajuns aici? Adica... Eram la Bella.
-Stiu. Dar te-am adus aici. Adormisesi pe jos langa ea. Mama ei m-a anuntat.
-Mi-a fost dor de tine.
-Si mie.
Mi-am ridicat ochii inspre el. Se vedea ca anii trecusera peste el. Ochii lui ciocolatii nu mai erau asa stralucitori iar cateva riduri ii brazdau usor fata perfect incadrata. Parul lui castaniu era acum mult mai deschis, dar inca la fel de bogat. Si totusi, parca nu se schimbase deloc. Avea acelasi zambet cald si aceleasi maini puternice. Si in sfarsit, pentru prima oara, eram aproape la fel de inalt ca el.
-De ce ai venit aici? l-am intrebat eu dupa ce ii dadusem cu greu drumul.
-Nu te-ai uitat in oglinda azi?
Putin cam confuz, am mers pana la baie. La naiba! Aveam colti, urechi ascutite si o pentagrama pe incheietura mainii. M-am apropiat mai mult de oglinda si reflexia mea ranji si isi linse buzele de sange cu limba ei ascutita. Avea ochii rosii ca focul si o privire malefica. Speriat, am dat cu pumnul in oglinda si am cazut in genunchi langa miile de cioburi insangerate. Aveam mana ranita. Il auzeam pe tata alergand din sufragerie.
-Ce am devenit? l-am intrebat eu cat se putea de inspaimantat si trist.
-O sa trebuiasca sa avem o lunga discutie legata de asta...
In timp ce tata imi bandaja mana, incepu sa imi povesteasca totul.
-Tu nu esti un om normal. Esti un demon. Ca si mama ta. Cand te-a nascut, erai unul dintre cei mai puternici demoni dintre toti, iar socul care a lovit-o pe mama ta nu a ajutat-o... Deloc. Peste o luna o sa ai 15 ani, asa ca m-am hotarat sa vin sa iti dau puterile pana nu e prea tarziu. Te-a durut asa de tare incat ai lesinat si ai ramas inconstient de aseara pana acum.
-Pana nu e prea tarziu? Ce vrei sa spui?
-Am facut un pact cu un vrajitor si ti-a inchis puterile undeva adanc in sufletul tau, pana cand mai ai putin si faci 15 ani. Cand te-ai nascut, Consiliului nu i-a placut faptul ca mama ta s-a casatorit cu un om, pretinzand ca tu te vei rasti impotriva familiei, asa ca au vrut sa te urmareasca si sa te omoare. Dar nu puteau daca nu mai aveai puteri. De aia am mers la vrajitor. Vroiam sa cresti ca un copil normal. Dar ei intre timp... Au gasit o alta tinta.
Mi se puse un nod in gat. Tata nu parea deloc fericit.
-Cine...?
-Nu o sa iti placa dar... E Bella.
Cand am auzit numele ei, am simtit cum ma prabusesc incet in gol. Totul in fata mea era negru. Tremuram, inima imi batea mai repede si am inghitit in sec. Deodata, aveam pofta de a omori tot Consiliul ala de demoni prosti care au incercat sa isi puna mainile murdare pe printesa mea.
-Tom! Linisteste-te! Tot ce trebuie sa faci acum e sa ai grija de Bella pentru ca Consiliul s-a intors! Si mama ei a facut acelasi lucru ca mine acum cativa ani, doar ca tatal ei s-a oferit drept ofranda. Asa ca oricine ii poate desface oricand sigiliul. Tu trebuie sa ai grija ca nimeni sa nu faca asta. Pentru ca va vor omori si pe tine si pe ea.
-Si acum unde e Bella?
-In camera de oaspeti.
Am vrut sa ma ridic sa vad ce face, dar tata imi spusese ca va mai sta doar o ora aici, asa ca am decis sa stau cu el.