demons

17 - || p r e g a t i r i ||

Cand am ajuns sus, am deschis incet usa, fiind sigur ca toata lumea dormea deja. Ei bine, ma inselam. Pe jumatate. Bella dormea, iar Reila probabil statea de paza cu ea. Dar Alice si cu Zack se jucau cu pernele. Mi-am dus un deget la buze, incercand sa ii mimez lui Ryan sa faca liniste. Eram chiar curios ce avea sa se intample. Am stat in pragul usii urmarind. Cu o pereche nebuna ca ei, cine stia ce se putea intampla.
-Hahaha, nu ma poti nimeri! zise victorioasa Alice care evita fiecare lovitura a lui Zack.
-O ba pot! ii reprosa baiatul, facand-o sa se enerveze.
-Sa te vad! ii spuse roscata si se urca in picioare pe pat, fiind urmata de "dusmanul" ei.
Se luptau pe viata si pe moarte cu pernele, facand pene si puf peste tot. M-am simtit un pic cam nervos, avand in vedere ce ordine trebuia sa fac de dimineata. Insa pe moment ma bucuram de spectacol. Nu intelegeam cum reusea Alice sa-l loveasca tot in fata. Dar probabil pentru ca Zack o lasa, ca sa se distreze.
La un moment dat, din neatentie, Alice calca in afara patului si cazu pe jos. As fi alergat sa o prind inainte de a atinge podeaua, dar in incercarea ei de a-si opri caderea, il prinse de tricou pe Zack si il trase dupa ea. Ceea ce l-a adus pe Zack la stadiul de a sta deasupra lui Alice, lucru ce a facut-o sa roseasca. Probabil ca si blondul a avut aceiasi reactie, dar nu ii puteam vedea fata din cauza parului.
-Idiotule! Da-te! Daca nu te ridici te omor! incerca roscata sa il dea la o parte, lovind cu pumnii in pieptul lui.
Zack radea si parea ca eforturile lui Alice nu aveau efect asupra lui. Desi Alice il putea omori usor, nu intelegeam de ce nu o facea.
-Nu, nu ma dau. Mie imi place aici, zise el oarecum victorios. E randul meu sa detin conducerea.
Un zambet malefic aparu pe fata lui Zack, pe care l-am putut vedea cu greu din spatele suvitelor blonde ce ii acopereau fata.
-O sa te omooor! ii striga Alice pe un ton copilaros.
-Mai vedem noi. Nu cred ca ma urasti asa mult, ii zise la ureche.
Isi lasa degetele sa alunece in ale lui Alice, facand-o sa se opreasca din a il mai lovi. Se apleca si isi lipi buzele de gatul lui Alice. I-am dat usor un cot in burta lui Ryan si i-am zambit malefic. Mi-a intors zambetul in aceiasi maniera si a continuat sa ii priveasca. Chiar daca as fi vrut sa vad cat de departe ar fi mers, stiam ca mai aveam treaba de facut. Mi-am sprijinit chitara de usa, mi-am dres glasul ca sa ma fac auzit si cu mainile incrucisate la piept, am asteptat sa reactioneze.
-Ma scuzati domnilor, dar puteti sa va opriti pentru o clipa sa imi ascultati umila cerere? am spus eu, realizand cat de ocupati erau defapt.
-Ceee?! De cand sunteti voi acolo? zisera speriati amandoi.
-Le spunem? l-am intrebat pe satenul de langa mine.
-Le spunem, mi-a zis Ryan.
-De la inceput, am spus amandoi in acelasi timp.
-Uite ce ai facut. Tampitule! se rasti Alice la el.
-Eu? Ei bine... Eu. Dar puteai sa ma opresti! ii spuse Zack.
-Voiai sa iti trag o inca o palma peste fata?!
-Cand ne-am intalnit, ai facut-o. Acum ce te-a oprit?
Alice a ales sa nu ii raspunda. I-a pus mainile pe piept si l-a impins de pe ea. Nu era suparata pe el, ci mai mult rusinata.
-Reila! am chemat-o pe fetita pe un ton care sa nu o treazasca pe Bella.
M-ar fi auzit si daca as fi soptit, cu ajutorul puterilor ei. Fetita aparu din camera Bellei. Era ca noua. Isi schimbase rochia, manusile si papionul, isi pieptana parul si isi lua botine noi.
-Ryan, Alice si Zack. O puteti lua inainte. Tom mai are ceva de facut inainte, zise ea calma.
Toti patru am ridicat o spranceana, putini cam confuzi. Dar apoi mi-am adus aminte ca Reila putea citi ganduri, ca sa poata servi pana si cele mai intunecate dorinte ale unui Lord. Ceilalti trei mersera jos iar eu m-am apropiat de micuta care m-a ajutat.
-Multumesc.
-Nu trebuie, asta e treaba mea. Acum sa pun chitara la loc. Bella doarme, dar poti sa mergi sa o vezi daca vrei.
Imi zambi larg si trecu pe langa mine cu bine-cunoscuta postura dreapta, care ii dadea un aer elegant. Intr-un fel o admiram pe fetita asta. Era mica, delicata, serioasa, dar si glumeata uneori. Parca era o versiune mai mica a Bellei. Era puternica, hotarata, harnica, insa uneori si infricosatoare. Era ciudata intr-un fel special.
-Multumesc, Tomi-senpai, imi zise ea, inchizand usa de la apartament si rotindu-se pe calcaie, facu o plecaciune adanca in fata mea. Ar trebui sa mergi sa o vizitezi pe Bella-chan, pentru ca okāsama, otōsama si Zack te asteapta jos.
-Asa e. O sa te rog ceva.
-O sa am grija de Bella-chan si o sa te sun in caz ca se trezeste. Si nu iti fa griji ca o lasi acasa. E pe maini bune.
I-am zambit larg si am fugit pana in camera lui Bella. Am inchis incet usa in urma mea si m-am asezat in genunchi langa pat. Am avut intotdeauna dreptate cand am considerat-o o printesa. Era atat de frumoasa. Valuri lungi de par brunet acopereau perna care speram sa ii fie indeajuns de moale ca sa ii tina capul. Toate trasaturile ei frumoase erau bine conturate de lumina lunii. Ma gandeam sa ii invelesc corpul delicat si subtire, ca al unei balerine gratioase, pentru ca era acoperit doar de un maieu si niste pantaloni scurti. Cum adormise pe plapuma, am luat patura impaturita in graba de pe scaunul din camera si m-am apropiat de patul ei. M-am incruntat putin cand am vazut pe umarul ei desenata cu negru o semiluna. Ce era cu asta? Am atins desenul, dar chiar dupa aceea, a inceput sa devina mai stralucitor, emanand o lumina albastra. Desenul devenea din ce in ce mai cald, la un moment dat, arzandu-ma. M-am uitat la degetele mele din care ieseau flacari albastre pe locul unde semiluna ma arse. Se inchisesera la un moment dat, odata cu rana, lasandu-ma ca nou.
Am invelit-o pe Bella bine in cele din urma si m-am uitat ingrijorat la ea. Chiar daca nu ii spusesem prea des in ultima vreme, o iubeam mult, si nu mi-as fi iertat-o daca i s-ar fii intamplat ceva. M-am aplecat si i-am dat parul dupa ureche. I-am lasat un pupic pe obraz ca sa ii vegheze somnul. Am zambit si m-am uitat cateva clipe la ea, apoi am iesit sperand sa fie bine. Casa era deja curata, spre marea mea uimire. I-am mai multumit lui Reila odata si am plecat.
In fata blocului, cei trei discutau despre diferite lucruri. Defapt doar Zack si Alice se tachinau unul pe celalalt cu niste apelative nu tocmai dragute. Ryan fuma suparat o tigara. Isi dadu capul pe spate si scoase usor un mic nor de fum care fu imprastiat prin aer, odata cu o briza usoara. Inchise ochii, parca asteptand ceva. Zambi melancolic si isi lasa capul in pamant. Nu imi placea deloc sa il vad asa. Dar nu stiam nimic despre trecutul lui. Nu puteam sa il ajut. Am mers mai aproape de ei si le-am spus:
-Bun, noi acum avem o treaba foarte importanta de facut. Poimaine e ziua lui Bella asa ca trebuie sa ne ocupam de asta. Fiecare trebuie sa ii ia cate un cadou iar eu o sa ma ocup si de tort.
-Am inteles, domnule! au zis ei in acelasi timp, salutandu-ma militareste.
Le-am raspuns in acelasi mod si am mai asteptat putin ca Ryan sa isi termine tigara. Ne-am pornit apoi spre statia de autobuz. Cand am ajuns la mall, am tras aer adanc in piept si am intrat in cladirea imensa cu trei etaje. Si trebuia sa luam fiecare magazin in parte ca sa gasim cadoul perfect. Bine, nu fiecare!
-Si de unde incepem? am zis eu, cautand cu privirea un loc potrivit.
-Pantooofi! striga Ryan in culmea fericiri si alerga spre o vitrina unde erau expusi niste conversi negrii cu tinte.
Nu ar fi trebuit ca Alice sa spuna asta? Adica, stiam ca fetele se dau in vant dupa pantofi.
-Pantofi! striga roscata, alergand si ea langa Ryan.
Zack dadu din umeri si cu un zambet pe fata, facu la fel ca cei doi frati. Am ras si am mers linistit la ei.
-Hei, am venit ca sa ii luam un cadou lui Bella, nu ca sa ne luam pantofi.
-Dar conversii astia sunt perfecti, riposta Ryan cu o fata de catelus.
-Promit ca dupa ce facem ce ne-am planificat, venim si iti luam tie conversii astia, daca tot ii vrei asa mult.
-Promiti?
Am dat din cap si le-am facut semn sa mergem. Dar Zack si Alice erau revoltati ca lor nu le luam nimic. Am oftat si am continuat sa merg. Ma plimbam cu Ryan de brat -fiind un mod de al lui pentru a imi arata recunostinta- si cu cei doi imbufnati in urma mea. Am petrecut doua ore doar cautand magazinul potrivit. Cand intr-un final, am dat peste el.
-Uite, asta era ceea ce cautam!
Era acolo. Colierul pe care Bella si l-a dorit intotdeauna. Erau doua jumatati de inima dintr-un diamant alb. Pe mijlocul lui scria "love", fiecare jumatate avand cate doua litere. Era momenul potrivit sa i-l iau. Am intrat cu toata "gradinita" dupa mine in magazin, cerandu-i domnisoarei satene lantisorul.
-Des... se opri si starui putin cu ochii spre pandantivul meu. Nu cred ca il vrei pe ala, imi zise ea cu un zambet smecheresc pe fata.
Se facu disparuta dupa o usa alba, lasandu-ma pe mine sa astept cu o spranceana ridicata. Se intoarse peste cateva clipe cu un acelasi model de lantisor, doar ca pe rosu.
-Asta are puterea ca odata ce e pus la gatul cuiva, sa-l vindece de orice. Sunt mandra sa pot da unul din aceste lantisoare rare Lordului, imi spuse ea si zambi, lasand doua siruri de dinti ascutiti sa apara de sub buzele ei.
Facu o plecaciune adanca si ma intreba:
-Si cine e norocoasa? Tot un demon?
-Da. Bella Dark, i-am spus eu zambind.
Satena isi facu ochii cat cepele, fiind chiar foarte speriata. Deodata, una din jumatati se facu albastra, facand-o pe domnisoara sa scoata un murmur de spaima.
-Deci Gehenna chiar s-a nascut? Al doilea Lord chiar exista? ma intreba ea cu o voce tremuranda.
Am dat aprobator din cap, desi nu intelegeam de ce se speriase asa. Satena trase o gura sanatoasa de aer in piept si impacheta cu grija lantisorul intr-o cutie neagra de satin.
-Poftim. E un cadou. Trebuie sa ai mare grija de el. Si de tine si Bella. E foarte important.
Am dat din nou din cap si i-am multumit. Am iesit de-a dreptul confuz din magazin si ne-am indreptat spre... Trebuia sa ne spuna Alice.
-Bun. Acum e randul meu. Spre haine!
Roscata incepu sa alerge pe scarile rulante -desi stia ca mergeau singure- fiind foarte entuziasmata.
-Voi trei, baieti, ma asteptati aici! Orice ar fi, sa nu intrati! ne spuse ea foarte serioasa din fata magazinului.
-Bine... am spus toti trei, putin confuzi si dezamagiti in acelasi timp.
Am asteptat-o o ora intreaga ca sa iasa, ora ce parca a durat o vesnicie. Fetele si cu toate problemele lor despre haine! Mereu sunt indecise! Ufff. Dar intr-un final, am vazut-o pe Alice iesind vesela cu o punga de cadouri plina de haine.
-Acum e randul meu! zise Zack si ne trase dupa el pana la un magazin de muzica.
Incepu sa alerge printre intervaluri pana cand gasi ce cauta. Sectiunea de rock.
-Am vorbit odata cu Bella si mi-a spus ca si-ar dori mult albumul Meteora de la Linkin Park. Si uite-l... Chiar aici!
Ridica victorios albumul in aer si fugi spre casa. Il plati si il ruga pe casier sa-l impacheteze frumos. Dupa toate astea, am iesit din magazin. Acum era randul lui Ryan.
-Hmmm... Cum nu pot sa ii iau pantofi pentru ca trebuie probati, atunci la ce ma mai pricep? Stiu, machiaj!
Stai, ce?! Ei bine, era Ryan. Nu puteam comenta, pentru ca stiam ca el se pricepea cu siguranta mai bine ca mine. Alerga vesel pe tot etajul in cautarea magazinului special. Cand am dat de el, nu am vrut sa intru. Era un loc dedicat fetelor!
-Oh, hai odata. Nu o sa mori! imi zise satenul luandu-ma de mana.
-Nuuu! am incercat eu sa ma apar, tragandu-ma din stransoarea lui, dar nu aveam nicio sansa.
-Ai spus ca pana ne luptam cu Consiliul o sa fac ce vreau. Eu vreau sa vii cu mine.
Am cedat pentru ca ii promisesem. Asa ca lipindu-mi o palma de frunte l-am urmat. Alice il impinse si pe Zack in magazin, vrand sa o ajute sa isi aleaga un lac de unghii. Fetele! Stai, Ryan nu e fata... Nu conteaza!
-Asa-i ca sunt super astea? imi zise el si imi arata o cutie plina de farduri de ochi in nuante de verde. I se potrivesc.
-Daca spui tu. Eu nu ma pricep la lucruri ca astea, i-am zis eu putin jenat.
-Nu-i nimic. De asta vin eu in ajutor. Uuu, uite si asta! Si asta!
Lua un rimel si un eye-liner si mi le arata zambind. Mi-am dat capul pe spate si am scos un oftat zgomotos.
-Crezi ca asta mi-ar sta bine? ma intreba el aratandu-mi o cutie cu fard de ochi negru.
Mi-am ridicat o spranceana, nefiind sigur de ce conta parerea mea asa mult.
-Ce? Nu am voie sa imi iau si eu ceva? Chiar trebuie sa arat ca un zombie de ziua ta si a ei?
-Nu, dar e negru. Asta porti mereu.
-Stiu. Nu-i asa ca e o culoare frumoasa? ma intreba Ryan cu un zambet si mai larg pe fata.
-E o non-culoare. Si daca tie iti place, de ce nu?
-Bun, am terminat aici! declara el mandru.
Fugi vesel spre casa de marcat. Parea ca el chiar se distra si asta chiar ma bucura. Ar fi trebuit sa-l scot mai des la cumparaturi. Sa-l fac sa uite de tot ce il supara. L-am asteptat afara, alaturi de Zack si Alice care isi luase un lac mov inchis, la cererea "idiotului blond mai indecis ca o fata". Mi-am verificat ceasul de la telefon si am constatat ca era trecut de miezul noptii. Eram oricum toti obositi, si abia asteptam sa ajungem acasa. Mai ales Alice care mai avea putin si cadea din picioare. Dar Ryan parea ca nu se obosise deloc. Cu siguranta el nu dormea niciodata.
-Bun, mai avem un sigur lucru de facut, zise el iesind din magazin.
-Care? mormai Alice pe jumatate adormita.
-Conversii mei! Tom mi-a promis! raspunse el putin revoltat.
-Ai dreptate. Mergem acum, am spus eu cascand.
Ryan ma lua din nou de mana si ma trase dupa el, dar eram mult prea obosit ca sa alerg. Ma dureau picioarele si ma intrebam cum rezistau fetele la cumparturi. Ryan isi dadu ochii peste cap si ma lua pe sus.
-Ryan! Ce mama naibii te-a apucat?!
-Te misti ca o bleaga asa ca, avand in vedere ca trebuie sa ajungem acasa, am decis sa te duc eu pana inca mai am 16 ani.
-Hei! Nu ma misc ca o bleaga! Poate ca un bleg, dar nu ca o bleaga! m-am revoltat eu.
-Nu-mi retrag cuvintele.
-Ryan! tipa nervoasa Alice din spatele nostru. Puteai sa ma iei usor in brate in ziua aia! Tu... Uhhh. O sa te omor!
Ryan rase si continua sa ma duca prin mall. Acea putina lume se uita ciudat la mine si saten, dar eram prea obosit ca sa imi pese. Am tacut, incercand sa imi dau seama cum putea un baiat asa slab ca el sa ma duca pe mine. Adevarul era ca Ryan era un demon cu adevarat puternic. Insa tot ce imi doream era sa ajungem la magazinul ala.
-Gata, acum sa mergem sa probam! imi zise Ryan lasandu-ma jos.
Am tras aer adanc in piept, m-am freacat la ochi si m-am asezat pe una din bancile din magazin. Ryan discuta cu vanzatoarea in timp ce eu ma gandeam la Bella si Reila. Nu voiam sa pateasca niciuna nimic. Ryan se aseza langa mine si incepu sa probeze unul dintre conversi. Il lua si pe celalalt si incepu sa ii admire din toate unghiurile, la fel ca un copil. Se ridica in picioare si incepu sa sara vesel.
-Sunt perfecti! Iti plac Tom? ma intreba el cu un zambet larg pe fata.
Era pentru prima oara cand realizam cat de frumos putea fi cand era fericit. I-am zambit si i-am zis:
-Da, iti stau bine.
-Serios acum, imi zise el si se apleca punandu-si mainile pe genunchii mei. Iti plac? ma intreba el pentru a doua oara cu o fata de catelus.
-Da, mai. Arati perfect. Crede-ma.
Batu bucuros din palme si se aseza pe banca langa mine, leganandu-si picioarele. Isi lua inapoi ghetele si merse la casa sa plateasca conversii. Eu m-am ridicat mai somnoros ca inainte. Ryan veni cu punga lui la mana si luandu-ma de dupa umar sa nu cad, a reusit sa ma duca pana la iesire. Acolo stateau Zack si cu Alice sprijiniti de ghiveciul imens al unui palmier. Era unul din copacii astia pe tot parterul. Roscata adormise cu capul pe umarul lui Zack.
-Oare daca o iau acum in brate, maine o sa ma omoare?
-Clar, am zis eu. Nici un dubiu.
-Cu siguranta, continua Ryan.
-Ei, merita sa risc.
-Daca spui tu. Eu si asa trebuie sa il duc pe adormitul asta in brate.
Nu am mai comentat. Eram mult prea obosit. Zack o lua cu grija pe Alice in brate si Ryan pe mine. Ma simteam ciudat, dar imi era somn si voiam sa ajung acasa.
Am luat autobuzul cu totii. Tot drumul, Zack avea cand un ochi pe Alice pe care o trata ca pe o printesa, cand pe mine si Ryan, ca sa fie sigur ca satenul nu ma da de pamant. Dar aveam incredere in el pentru ca era puternic.
Cand am ajuns acasa, Reila ne deschise usa. Nici ea nu dormea niciodata?
-Ma ajuti un pic, Reila? ii zise Ryan, iar ea ii deschise usa de la camera mea. Ma puse cu grija pe pat si se uita la mine pentru cateva clipe.
-Bella... a fost tot ce am putut mormai, pentru ca voiam sa o vad, sa stiu ca e bine.
-Ma duc eu la Bella. Tu descalta-te si dati jacheta jos ca sa poti dormi.
Am dat din cap si am facut ce mi-a zis. Intre timp, Ryan a verificat-o pe Bella. Cand se intoarse ma intreba:
-Unde ascund cadourile?
-Sub pat...
Ryan asculta, lua toate cadourile pentru pitica mea si le puse sub pat.
-Culca-te, bine? Maine o sa fie o zi lunga.
M-am intins in patul pe care l-am asteptat asa de mult si l-am lasat pe Ryan sa ma inveleasca. Ma pupa pe obraz si apoi imi zambi. Disparu, lasandu-ma sa adorm cu gandul la faptul ca am reusit sa se fac sa se simta bine. Sa zambeasca cum nu a mai facut-o niciodata de cand il stiu...