demons

19 - || r a z b o i ||

Cum adica aveam un frate? Asta era imposibil. Si cum se putea ca Ryan sa fie cel care il iubea? Simteam cum greutatea trecutului imi apasa umerii incet si sigur in jos. Capul imi vajaia si inima imi batea mai tare. Ma uitam in gol, dincolo de Ryan. Nici nu imi puteam imagina cum arata. Statuse atat de mult timp departe de mine. Insa deodata simteam nevoia sa-l stiu langa mine, in siguranta. Dar mintea imi statea doar la trecutul lui Ryan. Deci Ace fusese cel care ii canta, care ii gatea si care acum era in temnitele Consiliului. Trebuia sa mergem si sa-l salvam. Daca Haruno reusise sa iasa, astat insemna ca avusese o singura sansa. O singura sansa... Si Ace avusese acea singura sansa sa iasa si a venit sa-l anunte pe Ryan. Dar acum din cauza lui, Consiliul era cu un pas inainte noastra.
-Ryan? i-am zis eu numele incet, facandu-l sa isi ridice ochii inspre mine. Daca Ace ti-a spus ca Consiliul s-a mobilizat, atunci de ce nu ne-ai spus?
-Pentru ca... trase aer adanc in piept si incerca sa continue. Vezi lantisoarele astea? Toata lumea are unul din astea. Lantisoarele astea odata ce sunt in afara teritoriului Consilului pot sa te duca oriunde vrei. Dar daca nu sunt, atunci le poti folosi doar odata. Ace si Haruno le-au tinut pana la momentul oportun. Haruno l-a folosit deja si nu mai are cum sa intoarca la Consiliu. Dar eu... Am vorbit cu el, insa unul din demoni l-a gasit in acel moment. I-a spart pandantivul si... Acum e blocat acolo. E ceva ce nimeni nu stie. Tot ce iti spun si tot ce simti ca venind de la mine simte si Ace. Sunteti conectati unul la altul pentru ca sunteti frati. Dar adevarul e ca si eu sunt conectat la el. Si voiam doar sa-i multumesc ca ne-a anuntat. Dar acum sunt sigur ca l-am dezamagit...
M-am incruntat putin. Eram confuz si inconjurat de privirile tuturor. In acel moment singurul lucru care l-am putut face a fost sa-i dau lui Ryan ce isi dorea. I-am luat fata intre palme si mi-am lipit rapid buzele de ale lui. I-am dat drumul si i-am aruncat o privire usturatoare.
-Sper ca acum esti fericit, i-am spus eu pe un ton rece.
M-am ridicat nervos din pat, lasandu-l pe Ryan sa planga dezamagit, tinadu-si mana la gura. Era adevarat ca eram suparat pe el, desi uram sa tratez oamenii asa. Inca ma simteam putin vinovat ca am fost nevoit sa ma comport asa, dar trebuia sa guste putin din durere. Am trecut pe langa Haruno pana in fata lui Alice care statea cu ochii larg deschisi, privind in gol. Era speriata si mirata, fix ca si cand am intalnit-o pentru prima oara.
-Gehenna... Shingeku... spuse ea incepand sa ranjeasca la fel ca o nebuna.
Un ras malefic ii scapa printre buze. Urechile i-au devenit deodata ascutite si doua flacari isi facura loc in palmele ei. Avea din nou o criza si trebuia sa o oprim.
-Fugiti! Acum! striga Ryan sarind din pat si luand-o pe Reila de mana, trecu pe langa mine.
Eu, Bella si Zack l-am urmat fara sa ne mai gandim de doua ori. Haruno! Ramasese acolo. Alice se intoarse cu fata la noi, razand intr-un mod care imi facea pielea ca de gaina. Haruno aparu intr-o clipa in fata noastra cu pistolul in directia roscatei care parea sa se distreze copios de frica noastra. Inima imi statu o clipa pe loc. Doar nu voia sa o impuste!
-Haruno, ai innebunit?! tipa Bella speriata. Nu...
Prea tarziu. Haruno ochi, apasa pe tragaci si trase. Sunetul asurzitor scos de pistol fusese urmat de tipatul tuturor. Alice isi facu ochii mari si cazu pe spate intr-o balta de sange. Glontul ii ajunsese direct in inima.
-Haruno! Ce naiba ai facut?! tipa Zack terifiat si cu lacrmi in ochi.
Vru sa fuga la ea, dar ceva o opri. Chiar si cu rochia ei voluminoasa, fetita se roti rapid cu fata la blond, isi ridica un picior, gata sa-l lovesca in fata. Dar se opri. Talpa botinei ei era foarte aproape de barbia lui.
-Asta e un avertisment. Stai, uita-te si taci si tu pentru o secunda! ii spuse Haruno pe un ton rece care imi dadu fiori pe sirea spinarii.
-Nu-mi spune ce sa fac! Nu esti mai mare ca mine! se rasti Zack la ea, impingandu-i piciorul din fata lui cu forta.
Haruno mai avea putin si cadea, daca eu nu o prindeam. Blondul se repezi la Alice si se arunca in genunchi langa ea. O chema incet printre lacrimi, dar parea ca roscata nu-l auzea. Isi puse mana de acolo de unde sangele curgea anevoie. Se uita cu dezgust la degetele care era acum erau acoperite de acel lichid rosu care ii dadea viata. Mi se strangea inima. Am tras-o pe Bella care mai avea putin si plangea in bratele mele, mult prea speriat de faptul ca as fi putut-o pierde intr-o zi. Ma uitam trist, desi Reila, Ryan si Haruno pareau total indiferenti de ce tocmai se derula in fata ochilor lor. Deodata, ochii verzi a lui Alice incepura sa se miste, examinand fiecare colt din camera. Clipi rapid de cateva ori, pentru a-si umezi cornea. Zack se uita mirat la ea, oftand usurat.
-Esti teafara! spuse el aplecandu-se cu capul la inima ei.
-Da sunt. Da-te de pe mine, desteptule, ii spuse ea fara vreo emotie.
Il impinse cu putere si se ridica de langa el, nepasatoare. Zack isi facu ochii mari la reactia ei. Incepu incet sa planga din nou cu capul in pamant. El chiar se ingrijora pentru Alice, dar nu primi nimic inapoi. Simteam cum furia crestea in mine, facandu-mi sangele sa clocoteasca in vene. Cum putea fi asa rece?
-Alice! am tipat eu, lasand la vedere doua siruri de colti ascutiti.
Eram nervos. Am oprit-o din a face orice miscare. Ma uitam cu ura la ea, facand-o sa-si ridice o spranceana si sa ma intrebe ce am patit. Ceea ce ma facu sa tip la ea.
-Tu stii ce mult s-a ingrijorat Zack pentru tine?! Iar ce primeste inapoi e comportamentul tau rece si indifirent! Tu chiar nu ai sentimente?
Alice era putin mirata de cuvintele mele. Dar ii pareau neadevarate.
-De aia mor cei mai multi demoni. Sentimentele ii trag in jos din a se lupta. Si in plus, acum sunt teafara. Inainte, din cauza faptului ca un adevar m-a lovit asa puternic in fata, mintea mea a devenit goala. Iar atunci un demon a luat stapanire pe mine. Haruno a omorat doar demonul, nu si pe mine. Mereu cand se intampla asta, trebuie sa ma ranesc singura ca sa scap de spiritele care i-au stapanire asupra mea. E un blestem de care nu o scap prea curand. Si nu am nevoie de mila nimanui! Acum sunt bine si asta conteaza, imi raspunse ea pe un ton usor enervat.
Eram la limita rabdarii. Am simtit cum flacarile se aprind in palmele mele, acoperindu-mi incet tot corpul. Am strans din dinti si m-am incruntat la ea. Eram gata sa o iau de bluza si sa o trantesc de perete pentru ce spusese, dar cineva imi opri bratele. In fata mea, Zack ma tinea de incheieturi si trist imi zise:
-Te rog nu-i face rau. E in regula, Tom. Nu-i face rau...
Obrajii lui erau umezi si ochii lui sclipeau tristi. M-am calmat, desi nu-mi venea sa cred ca si dupa tot ce se intamplase, Zack mai avea puterea sa o apere. Am renuntat la gandul meu de a ma lua de Alice, dar ceea ce a urmat, speram sa fii fost destul de bun ca sa-i panseze sufletul. Roscata il imbratisa de la spate. Il stranse cu caldura la pieptul ei, strangandu-i bluza in palme. Am zambit multumit si m-am desprins din mainile blondului.
-Iarta-ma, Zack. Am fost o mare nesimtita. Nu am crezut ca tie chiar ti-a pasat.
-De ce sa nu-mi pese? Doar tin la tine si am mai spus asta.
-Stiu... Doar ca imi e frica. O sa ma intrebi "De ce anume", dar o sa-ti spun cand o sa vreau.
Era adevarat, Zack nu stia despre trauma ei de cand era mica. Se desprinse din bratele ei pentru o secunda, facand-o pe roscata sa se intrebe daca nu-l suparase. Insa Zack se intoarse cu fata la ea si o imbratisa cu adevarat, aratandu-i ca era acolo pentru ea.
-Idiotule... mormai Alice rusinata.
-Idioato, ii raspunse el duios si puse capul pe umarul ei.
Alice zambi usor si il stranse si ma tare. I-am lasat sa stea imbratisati, ducandu-ma la Bella care ma privea mirata. I-am zambit si i-am ciufulit usor parul ca sa o fac sa se destinda putin. Rase si ma lua de mana.
-Astazi inca e ziua ta, i-am spus eu, realizand ca ceasul era trecut de miezul noptii.
-Da, dar asta nu conteaza acum. Eu...
Ar mai fi vrut sa zica ceva, insa nu i-am dat voie. Am luat-o pe sus si am purtat-o pana in camera. Am trecut in varful picioarelor pe langa balta care disparea incet, ca si cum ar fi ars. M-am uitat uimit cateva secunde si apoi am luat punga mare plina de cadouri si am pus-o pe pat. Bella zambi larg, facandu-si ochii cat cepele de uimire. Nu se obosi sa deschida cadourile, ci doar sa sara la gatul meu si sa ma stranga in brate.
-Sunt minunate, multumesc! imi zise ea si ma saruta recunscatoare. Acum sa vedem de la cine sunt fiecare.
Toti s-au adunat in jurul ei si au strigat impreuna cu mine:
-LA MULTI ANI!
Eram sigur ca maine aveau sa vina vecinii sa ne faca reclamatie pentru deranjarea linistii publice, dar nu aveau pe cine sa gaseasca. Bella lua primul pachet in care se aflau machiajurile de la Ryan. Bella se uita mandra si uimita la ele.
-Sunt perfecte! Cine a fost persoana inspirata? intreba ea vesela, uitandu-se la restul.
Ryan ridica timid mana si rosi. Stia ca astea nu erau lucruri pe care un baiat ar fi trebuit sa le cumpere sau la care ar trebui sa se priceapa, dar el era special. Bella ii zambi, ii multumi si sarind, il lua in brate. Satenul nu se mai simti asa rusinat si rasufla usurat. Pitica se intoarse pe pat unde dadu de CD-ul de la Zack. Scoase un tipat de fericire si se uita la blondul care se bucura sa o vada vesela.
-Mersi frumos.
Isi lovira pumni si dadura din cap in acelasi timp.
-Bros until we die, I swear with a cake in my eye! zisera veseli si rasera.
Asta era salutul lor care il faceau mereu cand castigau la jocuri video sau la o intrecere de alergat impotriva lui Ryan care ii lasa mereu sa castige. Bella continua cu despachetatul cadourilor, gasind mai departe o multime de haine pe gustul ei. Mi le arata pe fiecare fericita, intrebandu-ma daca imi plac. Eu ii zambeam de fiecare data si ii spuneam ca da. Erau niste haine dragute care o faceau fericita, ceea ce ma facea pe mine sa ma simt bine sa o stiu asa. Ii multumi si lui Alice, luand-o in brate. Cand se aseza pe pat si observa ca ea deja goli punga, se uita la mine putin trista si ma intreba:
-Tu nu mi-ai luat nimic, monstruletule?
-Nup. Nimic, am zis eu razand, facand-o pe Bella sa se intristeze si mai tare. Decat asta.
Am luat cutiuta albastra pe care o ascunsesem cu o zi inainte in sertarul noptierei. I-am intins-o si am desfacut-o, lasand la iveala un lantisor pe care si-l dorea din clasa a cincea.
-Doamne, Tom! E perfect! imi zise ea si ma lua in brate.
M-am ridicat odata cu ea, ca sa ii pot pune lantisorul. Bella tinu cutia si isi dadu parul lung si negru pe un umar. M-am uitat cateva secunde la ea si am zis:
-Esti frumoasa, pitico. Foarte frumoasa.
Bella rosi si mormai un "multumesc". Am luat jumatatea albastra de inima din cutie si dupa ce Bella se intoarse cu spatele la mine, i-am asezat cu grija lantisorul. Ea facu la fel si pentru mine, insa a fost nevoita sa se ridice pe varfuri ca sa poata ajunge la gatul meu.
-Si noi avem ceva pentru voi! spusera Reila si Haruno in acelasi timp.
-Din pacate a trebuit sa folosim unul din cadouri... incepu Haruno.
-... dar pentru o cauza nobila, continua Reila. Insa puterile cadourilor noastre sunt infinite, avand in vedere ca vin de la Lord Satan.
-Tanjōbiomedetō! zisera ele in acelasi timp.
Facura o plecaciune in fata mea si a Bellei. Reila statea in fata mea, iar Haruno in fata brunetei pe care o iubeam. Ne zambira si ne intinsera pistoalele care acum cateva minute bune il amenintau pe Ryan. Le-am luat surprinsi si le-am multumit.
-Astea o sa le folosim in lupta Consiliul, spuse Reila.
-Ne-au declarat razboi, razboi vor primi, continua sumbra Haruno cu un zambet malefic pe fata.
Ne uitam in ochii ciudati ai lor, realizand ca nu aveam de ales. Mi-am mutat privirea la pistol ca sa observ o pentagrama din sticla pe manerul lui. O lumina rosie ii colora marginile, apoi se facu disparuta odata cu desenul. Bella se uita si ea la ce primise. Pentagrama ei se facu albastra si disparu in acelasi mod. Insa imediat dupa aceea, Bella lasa pistolul sa ii cada din mana. Isi prinse bratul drept si scoase un tipat puternic de durere. Se lasa in genunchi si stranse ochii, incercand sa se lupte cu durerea care parca nu voia sa o lase.
-Bella! am strigat eu si m-am aruncat langa ea.
-Lasa-ma... p-putin... O sa fie b-bine, imi zise ea in timp ce strangea din dinti.
Respira greu si tot ce puteam face era sa ii tin o mana pe umar si sa ma ingrijorez pentru ea. Sinteam cum inima mi se sfarama incet, dar la un moment dat, se opri. Bella trase aer adanc in piept si isi lasa capul pe umarul meu, dandu-si drumul la brat.
-Ti-am spus ca o sa fie bine, imi zise ea si imi zambi obosita.
-Eu spun ca e cazul sa dormim. Maine seara aveam treaba de facut si trebuie sa ne conservam fiecare picatura de energie pe care o avem, ne spuse Reila.
-Ai dreptate. Toata lumea la culcare! am zis eu si am ajutat-o pe Bella sa se ridice.
Toti ne-au mai felicitat inca odata si apoi au iesit, inchizand usa.
-In seara asta o sa dormi cu mine, pitico, i-am spus eu calm si am golit patul de toate cadourile pe care le primise, aranjandu-le cu grija pe birou.
-Nu trebuie, sunt bine. Nu te ingrijora pentru mine, imi zise ea linistita si isi ridica pistolul de pe jos.
-Ba ma ingrijorez pentru tine pentru ca te iubesc. Si nu mi-as ierta-o niciodata daca ai pati ceva.
Bella imi zambi si se aseza ascultatoare in pat. Avand in vedere ca geamul era putin spart, trebuia sa-l acopar cumva. Am tras si perdelele si draperiile, lasand camera intr-un intuneric bezna. Am mers incet spre pat si m-am asezat cu grija in el. M-am invelit si am simtit un corp cald apropiindu-se de mine.
-Si eu te iubesc, blondule. Iar razboiul asta il vom castiga impreuna, am auzit-o pe Bella soptind.
Am zambit si am luat-o in brate. Stiam ca avea dreptate. Nu puteam lasa Consiliul sa castige. Nu dupa cate ne facusera la toti. Am pupat-o pe crestetul capului si am adormit increzator.