demons

00 - || b e l l a ||

Ma trezisem singur in camera mea. Ca deobicei. Nu ii aveam nici pe mama nici pe tata aproape. Asta pentru ca nu mai aveam o mama. Murise cand m-am nascut. Asta mi-a spus tata care munceste de 5 ani in America. Insa ma suna in fiecare zi. Iar eu ii raspundeam bucuros mereu.
Mi-am intors capul la stanga. Pe noptiera de langa pat imi zambea o fata dintr-o rama. Era scunda de inaltime si frumoasa. Avea parul maro, ochii verzi ca o padure intunecata si un zambet cat se poate de sincer. Era Bella. Bella Dark. Colega mea de banca si prietena mea cea mai buna inca de la gradinita. A fost mereu alaturi de mine. Pana acum, in al doilea an de luceu, care incepuse de doua saptamani. O iubeam mult si as fi facut orice pentru ea... Era printesa mea. Dar nu o lasam niciodata sa vada asta...
M-am ridicat in capul oaselor si mi-am frecat putin ochii. Am mers in bucatarie si am mancat in graba un bol de cereale cu lapte. Cand sa il pun in chiuveta, imi atintesc privirea inspre ceas. Era 7;30 deja si eu nu iesisem din casa!
Alergand ca un nebun, m-am spalat pe dinti in timp ce mi-am luat blugii negrii pe mine si mi-am facut ghiozdanul in timp ce imi luam tricoul. Fara sa ma mai gandesc, mi-am luat conversii preferati. Mi-am luat jacheta la mana si ghiozdanul pe un umar. Am inchis usa in urma mea si fiind doar la etajul 3 al blocului, am zbughit-o pe scari.
Autobuzul era deja in statie! Am trecut pe rosu trecerea de pietoni si am sarit in autobuz, chiar inainte ca usa sa se inchida. Gafaind, mi-am aruncat privirea la toti oameni care se uitau mirati la mine. Cu capul in pamant mi-am luat jacheta pe mine. Mai aveam un sfert de ora sa ajung la scoala si sa mai fac inca ceva. Dar timpul imi era mai mult decat suficient.
Cand autobuzul se opri, am coborat in fata unei florarii si am luat un ghiveci de margarete. Preferatele lui Bella. Erau gingase, la fel ca si ea. Le-am ascuns cu grija la spate si m-am intalnit cu Bella la poarta scolii.
-Neata, Tom! Ce faci?
-Neata, Bella! Bine, tu?
-Fac bine, mersi. Esti gata pentru ora de ecologie?
-Dap.
Am luat incet mana de la spate si i-am aratat ghiveciul. Bella era incantata si zambea pana la urechi.
-De unde ai stiut ca imi plac margaretele?
-Nu am stiut. Am luat doar primul ghiveci pe care l-am vazut, am mintit eu.
-Nu te cred.
Se ridica pe varfuri, isi puse o mana pe umarul meu iar cu cealalta imi ciufuli parul blond. Apoi isi fixa privirea in ochii mei albastri. Starui putin, parca pierduta, facandu-ma sa rosesc. Dar isi intoarse rapid capul si imi lua incet, cu degetele ei fine si subtiri, ghiveciul din mana. Apoi merse spre clasa cu pasi domoli. Ma uitasem la ea pana disparu in scoala.
Era cea mai mica si mai delicata dintre toti. Avea un caracter aparte pe care de multe ori nu il intelegeam. Dar asta o facea speciala. Cu un zambet schitat si fiind putin cam confuz de ceea ce tocmai se intamplase, am urmat-o incet.
Cand ajunsesem in clasa, Bella era in banca, aranjand florile de care se atasase deja. Era o iubitoare de tot ce o inconjura si vedea mereu partea buna a lucrurilor. M-am asezat incet langa ea si am asteptat-o pe doamna profesoara Georgia, care aparu la scurt timp.
Ne chema pe toti in curtea din spate a scolii. Langa marele teren de sport, se afla o gradina plina de flori colorate. Eu si cu Bella ne-am asezat pe asfalt ca sa plantam margaretele. Doamna Georgia ne imparti manusi de gradinarit si lopatele mie, lui Bella si celorlalti 18 colegi ai nostri. Eram putin cam incordat, dar ca sa ma mai destind, Bella incepu sa se joace:
-Doamnelor si domnilor! Azi eu, Bella Dark, si asistentul meu, Tom Skull, vom planta aceste micute plante! Sunteti gata margaretelor? Bun. Nu va temeti, o sa va fie foarte bine in pamantul asta. Si o sa va plantam cu grija, ca sa nu va doara. Tom! Sapa te rog!
-Da, doamna!
Tocmai cand sa incep, am simtit o picatura rece pe spatele meu. A doua... Mi-am ridicat ochii sus. Nori gri si grei intunecau cerul. Incet, incet, incepu sa ploua de adevaratelea. Nici nu ma apucasem bine de treaba! M-am ridicat rapid de jos, asteptandu-ma ca Bella sa faca la fel. Dar ramase acolo si continua sa sape in locul meu, fara sa ii pese de ploaie. Am prins-o incet de brat, dar se smuci.
O lasasem acolo... In ploaia rece. Stia ca avea sa raceasca dar nu se lasa. Era determinata sa planteze florile. Toti fugisera in clasa, dar eu ma uitam la ea cu duiosie. Ea singura acolo, parea asa de mica fata de curte. Planta margaretele cu grija si iubire. Si totusi, parca in jurul ei inca era soare. Era asa de linistita.
Cand termina, se ridica mandra si zambi. Lua lopatelele si veni tusind spre mine.
-Am terminat, domnule! Hapciu!
-Bravo... Nu! Ce a fost in capul tau?! Si uite, ai si racit!
-Sunt o luptatoare, domnule!
Era o fata care era glumeata mai mereu. Era ea insasi si era perfecta. Si o iubeam mult...