demons

23 - || m o a r t e a b e l l e i ||

Fugeam sa ma ascund, caci valul de demoni parea ca nu se mai termina, secandu-ne de puteri si energie. Veneau, de la etajul de sus, din ce in ce mai multi, devenind mai puternici decat noi, pe masura ce oboseam. Eu imi simteam bratele ostenite, insa Bella continua sa loveasca fara mila, cu o putere pe care nu mi-o imaginam ca o are. Semnele de pe mana ei se inmultira, aparand de fiecare data cand lasa flacarile sa-i scape de sub control, acoperindu-i aproape toata mana. Mi-as fi dorit sa stiu ce erau, caci enigma asta imi dadea de cap si ma ingrijora in acelasi timp. Ma uitam totusi uimita la ea, la acel trup firav al unei fete care acum cateva saptamani se ascunsese in camera sa, care alerga rusinata prin spatele meu, cu care ma plimbasem prin parc si cu care aveam atatea amintiri. Nu mai era ea pe deplin, toate schimbarile ce s-au produs au schimbat-o mai mult decat mi-as fi dorit. Avea parul brunet, o dorinta de lupta inimaginabila si o forta uimitoare. Desi pielea incepea sa-i fie zgariata din ce un ce mai mult, ea nu se lasa.
Ma uitam, probabil, de prea mult timp fara sa ma lupt. Am urlat de durere cand am simtit niste gheare infingandu-se adanc in carnea abdomenului meu, lasand siroaie de sange sa se scurga pe podea. Cautam disperat o gura de aer, dar tot ce reuseam era sa tusesc si sa scuip acel lichid rosu ce-mi dadea viata. Am indraznit sa ma intorc, dand de un spirit care ma fixa pofticios cu ochii sai rosii, ranjindu-mi superior, dezvelindu-si dintii ascutiti ca niste ace. Rase incantat, transformandu-si corpul intr-un fum negricios ce patrunse in pandantivul meu, facandu-l nefolositor. Imi tineam mana pe abdomen, in incercarea de a-mi opti raul de sange ce se varsa nemilos, insa pielea imi era arsa si organismul otravit. Capul imi vajaia si tremuram, pana la momentul in care am decis sa-mi inchid ochii si sa ma las cu toata puterea pe podea.
Probabil as fi ramas acolo, zacand pe un covor nu tocmai moale, chinuindu-ma sa infrunt moartea sigura care voia sa ma ia. Dar asta nu s-a intamplat, caci am avut norocul uimitor de a avea cea mai minunata fiinta in viata mea; Bella. O puteam auzi suspinand, dorindu-mi din tot sufletul sa nu o fac sa se consume pentru mine, dar corpul imi devenea din ce in ce mai greu, otrava incetosandu-mi privirea. Curand, tot ce puteam vedea era o imagine difuza, tot ce puteam auzi se pierdea in van cu un ecou dezastruos de neclar. Dar simteam, tot ce se intampla in jurul meu, simteam. Stiam ca aveam mana acoperita de sange, stiam ca toti stateau in jurul meu. Si am simtit o mana calda care se aseza pe obrazul meu, o palma fina si mica, pe care numai Bella o avea.
-Rezista inca putin, Tom. Te salvez eu.
Vocea ei cristalina se auzea mai clar decat restul ce se pierdeau in incaperea imensa. As fi vrut sa imbratisez moartea, caci aveam trupul mult prea chinuit. Pielea din jurul ranei incepea sa se sfarame din ce in ce mai mult sub otrava spiritului. Plamanii ma ardeau, semn ca si ei incepura sa se dezintegreze. Inima imi batea din ce in ce mai incet, avand cu siguranta artriile si ventriculele arse. Gatul imi era uscat, cerand cu disperare apa. Ochii ma usturau, si puteam sa jur ca am auzit-o pe Bella zicand ca irisii mei se decolorau. Capul ma durea ingrozitor, vajaind si pulsand durere in toata cutia mea craniana. Degetele imi tremurau, la fel ca tot corpul, dar nu le puteam misca, caci ma dureau ingrozitor. Eram gata sa parasesc acea lume.
Am simtit doua palme calde apasandu-se peste rana mea, facandu-ma sa tip de durere. Pielea mi se regenera sub puterea Bellei, chinuindu-mi corpul intr-un mod groaznic. Puteam auzi bine din nou, ascultandu-mi tipetele care rasunau cu ecou in toata sala. Puteam respira din nou, umplandu-mi plamanii cu aer. Inima imi pulsa din nou sange prin vene si artere, incalzindu-mi corpul. Puteam vedea din nou, din ce in ce mai clar, dar mi-am strans ochii pentru a-mi calma durerea. Fulgere intepatoare roiau prin tot corpul meu, cauzandu-mi si mai mult chin, in incercarea de a-mi scoate otrava din corp.
Intr-un final, palmele imi parasisera rana, lasand-o sa se inchida. Am rasuflat usurat cand totul s-a terminat, caci incepusem sa gafai si sa transpir. M-am ridicat in capul oaselor, privind-o in ochi pe salvatoarea mea. Avea chipul pictat cu sange, la fel si mainile care imi dadusera viata inapoi. Radia, totusi, a fericire, zambind usurata si obosita. Ma privea ca si cum m-ar fi vazut pentru ultima oara, analizandu-ma din cap pana in picioare. M-am uitat si eu la ea, ca sa descopar un adevar dezastruos. Manecile bluzei ei erau sfasiate pana la uneri, lasand la iveala o multime de desene pe care ma chinuiam sa le inteleg. Tot bratul ii era acoperit de faze ale lunii, de la umar pana la incheietura.
-Mi-am terminat misiunea aici.
O zise asa incet si melodios incat imi sfaramase inima in mii de bucati. Si daca vocea ei era pana acum o melodie simfonica pentru mine, acum imi spargea dureros timpanele. Nu ma putea lasa, nu ma putea parasi; aveam nevoie de zambetul ei, de sufletul ei perfect ce-mi era remediu la cele mai adanci rani. Ma lua in brate, atat de usor incat puteam simti cum toata vlaga i se scurge incet.
-Say goodbye, as we dance with the devil tonight, don't you dare looking him in the eyes, as we dance with the devil tonight...
Fredona in soapta, managaindu-ma pe spate, dandu-mi fiori pe sirea spinarii. Cu ultimele puteri care le avea, isi intinse mana delicata si tremuranda spre lantisorul meu, lua intre degete medalionul si isi deschise usor gura. Inhala tot spiritul din el, inchizand ochii si lasandu-si corpul sa cada in bratele mele. Se uita la mine pentru cateva clipe, cu irisii decolorati, lipsiti de viata, zambindu-mi pentru ultima oara inainte sa-si lasa corpul prada mortii.
Tocmai murise, in fata ochilor mei. Fusesem prea inconstient ca sa-mi dau seama, prea prost sa o opresc. Ochii mei lasau rauri de durere sa mi se prelinga pe obraz, umplandu-i cu lacrimi sarate. O strangeam la piept, simtind cum imi pierd toata vlaga. Nu-mi mai cunosteam sensul pe Pamantul infect in care ma nascusem, caci scopul meu fusese mereu sa o fac sa zambesc. O stea ii aparu pe podul palmei, facand restul desenelor sa straluceasca orbitor, eliminand raze albastre. Am simtit doua maini puternice, prinzandu-ma de brate, fortandu-ma sa-i dau drumul printesei mele. Imi tipau sa o las, speriati de ceea ce avea sa urmeze. Inca era un mister necunoscut mie, nu stiam ce insemnatate aveau toate acele desene, dar toti din jurul meu, chiar Ryan si Ace, pareau foarte speriati.
Au reusit intr-un final sa ma smulga de langa fiinta pe care o iubisem cel mai mult, tragandu-ma intr-un colt indepartat, chiar inainte ca dezastrul sa se intample. Un cerc intins de flacari albastre ii inconjurara corpul ce zacea fara viata pe podea. Aparu, de nicaieri, cea mai de temut fiinta, cea pe care stiam ca trebuie sa o infrunt odata si odata, cea pe care imi doream sa nu o vad. Un monstru blanos, negru, de trei ori mai mare decat mine o privea pe Bella cu ochii sai rosii, imensi si infometati. Doua coarne rasucite, ca de berbec, stateau in varful capului, inaintea urechilor ascutite. O gura imensa cu niste colti ascutiti ce erau insiruiti pe doua randuri pe fiecare falca zambi malefica, superioara, victorioasa. Avea niste gheare mai lungi decat degetele mele, negricioase si ascutite.
Rase malefic, ridicand-o nepasator pe Bella, prinzandu-i chipul perfect intre ghearele sale, zgariindu-i obrajii. Am tipat, smulgandu-ma din bratele lui Ryan si Ace, vrand sa alerg la ea. Insa si mai multe maini mi-au imbratisat corpul, oprindu-ma din a face orice miscare.
-Te iau cu mine, draga mea Bella.
Am tipat si mai tare, strigandu-i numele pana cand gatul ma usutura si plamanii ma ardeau, cerand disperati aer. Nu-mi puteam stapani lacrimile ce-mi curgeau neincetat pe orajii, ajungandu-mi pe limba cu gustul lor sarat. Nu o putea lua, nu o putea duce in Iad; era a mea. Ma zbateam sa ajung la ea, dar corpul meu refuza sa se miste fiind tintuit de toti cei din jurul meu.
Creatura aceea hidoasa ii smulse ambele lantisoare de la gat, aruncandu-le spre noi dezgustat, cu o viteza uimitoare. Alice le prinse inainte sa se sframe de podea, caci erau mult prea importante, mult prea pretioase sa le lase sa se distruga. Zambi victorios, strangand-o pe Bella in palma sa, chinuindu-mi sufletul. Rase cu pofta vazand cat de mult ma consum si cu siguranta ar mai torturat-o in fata ochilor mei daca nu trebuia sa plece. Se facu disparut, lasand in urma lui intuneric si dezastru. Mi-am simtit corpul intr-un final eliberat din stransoarea a sase brate. Eram sigur ca ma invinstisem, caci locurile in care fusesem strans ma dureau ingrozitor.
-Mi-a luat-o pe Bella, repetam eu intruna, tremurand.
-Era timpul sa stii ca ea e fiica lui Satan.