demons

14 - || e x p l i c a t i i ||

M-am imbracat cu ceva gros si am iesit din camera. Trebuia sa plecam.
-Sunt gata! am zis eu, inchizand usa de la camera in urma mea.
-La pamant! zisera Bella si Alice sarind peste canapea pe mine si trantindu-ma pe covor.
O explozie se auzi din bucatarie fiind urmata de o bufnitura si de tipatul lui Ryan si al fetelor. M-am ridicat ingrijorat de pe jos si am fugit in bucatarie.
-Oh, Doamne...
Stateam in pragul usii cu gura larg deschisa. Imi roteam ochii de jur imprejur. Nu se putea asa ceva. Bucataria era plina de faina. Peste tot. Oua si doua farfurii erau sparte pe jos. Apa din chiuveta dadea pe dinafara si aragazul era inca pornit. Unde era Reila?! Parca facea ceaiul! Si Ryan... Era in mijlocul bucatariei privindu-ma vinovat. Stia ce facuse si ii parea rau. Am alergat sa sting robinetul si aragazul, trecand in fuga pe langa Ryan, cel plin de faina pe fata. M-am postat in fata lui cu mainile in sold si l-am intrebat nervos:
-Ce s-a intamplat aici?
-Eu... Am vrut... Sa iti fac o surpriza si sa gatesc si eu ceva. Dar nu m-am descurcat deloc bine! zise el trist, intorcandu-si capul rusinat si ducandu-si o mana la ceafa.
Toata starea mea de nervozitate trecuse. Ryan a vrut sa faca ceva pentru mine? Nu ii statea in fire. Adica, imi teroriza fiecare noapte. Ce se intamplase cu el? Orice ar fi fost, imi placea.
-Nu ma descurc la gatit, pentru ca deobicei A... zise el ducandu-si mainile la gura speriat. Alice! continua, incercand sa acopere ce tocmai spuse. Alice gatea pentru mine. Deci eu habar nu am ce trebuie sa fac. Am mai incercat o singura data si s-a terminat la fel. Fix la fel. Iarta-ma!
Pentru prima oara, se chinuia sa nu planga. Am trecut peste faptul ca ma mintea si l-am luat in brate. Avea nevoie ca cineva sa il ierte, iar eu fusesem acela. Acum nu imi mai pasa ca ma facuse sa tremur de frica in tot timpul asta. Voiam doar sa nu planga. Isi prinse si el bratele in jurul meu, facandu-ma sa imi dau seama pentru prima oara cat de cald era.
-E bine. Nu e vina ta. O sa te invat eu sa gatesti.
-Serios? Mu-multumesc...
Se desprinse de mine si imi zambi. Incerca sa se stearga, dar realiza ca era plin de faina chiar si pe maini. Care pachet il deschise, ala de 2 kg?
-Scuze! zise el si arata cu degetul spre bluza mea.
Cine naiba ma pusese sa imi iau negru? Nu stiu. Dar desigur ca trebuia sa se vada clar faina care se imprimase.
-Lasa-l. Ma duc sa ma schimb. Dar mai intai, hai sa te curat pe tine.
-Nu, ma descurc! Du-te schimba-te ca trebuie sa plecam. Eu o sa ma duc sa ma spal la baie. Si de bucatarie ne ocupam cand venim.
-E un dezastru national, dar cred ca dupa ce venim, amandoi o sa reusim sa o terminam, am zis eu, punand accentul pe "amandoi", ca sa ii fie clar ca nu o sa fac totul de unul singur.
Am iesit din bucatarie dand de cele trei fete. Reila statea suparata cu mainile in san, tinand in una din palme o rola de salam. Il fixa pe Ryan cu o privire nervoasa, dand cu un picior in podea incontinuu. Bella si Alice ii tineau mainile pe umeri ca sa o opreasca din a sari pe satenul de langa mine. Reila se incrunta si arunca cu rola de salam in capul lui Ryan, facandu-l sa scanceasca, rastindu-se apoi la el:
-Tu, baka, m-ai intrerupt din a face ceaiul lui denka ca sa iti cumpar salam! Natia lui de salam, ca vad ca nu l-ai mai folosit! Si acum trebuie sa fac si ordine! Esti cel mai prost otōsan pe care l-am vazut! Watashi wa anata o korosudeshou!
Ryan a fugit inainte sa mai arunce cu ceva in el. Reila se calma repede si desprinzandu-se din mainile fetelor, porni linistita spre bucatarie. Intinse mana in fata, facand ca salamul sa ii vina direct in palma. Trecu pe langa mine, imi puse mana pe brat si imi zise zambind:
-O sa fiu gata imediat.
Intra in bucatarie, trantind usa dupa ea. Bella si Alice ridicara amandoua din umeri. Nimeni nu stia ce se intamplase. Eu m-am inchis in camera si mi-am schimbat bluza. Cand am iesit, toti patru ma asteptau sa plecam. Mi-am luat si eu repede paltonul, fularul si ghetele si am iesit. Am coborat pe scari, fiind ultimul.
-Reila, tu nu iti iei nimic? am zis eu observand ca fetita nu se schimbase.
-Nu, denka. Mie nu mi-e frig sau cald niciodata. Pot sa ma imbrac cum vreau.
-Aha. Cum asa?
-Sa spunem ca sunt... Mai speciala, imi zise ea, intorcandu-si capul si privindu-ma smechera.
Poate a fost schimbarea ei rapida de caracter, raspunsul pe care l-am primit sau neatentia mea la ultima scara, dar ceva oricum m-a facut sa cad lat pe cimentul etajului doi. Daca nu imi puneam mainile inainte, cu siguranta mi-as fi lovit fata din plin.
-Auuu! am zis eu, cand am realizat ce rau ma dureau palmele si genunchii.
-Denka. De ce nu esti atent? imi zise ea pe un ton neutru.
Reila veni inapoi pana in dreptul meu si ma ajuta sa ma ridic, fara macar sa depuna vreun efort. Puteai spune ca pentru o fata asa de mica si subtire, avea o forta uimitoare. Nu se chinuise deloc. Am inceput sa imi scutur mainile, strambandu-ma. Dintr-un motiv sau altul mi-am intors capul dreapta. Acolo era un apartament care mereu imi trezea mii de intrebari. De cand venisem aici cu tata. Niciodata nu am stiut cine statea in spatele usii negre. Nu se auzea niciun zgomot. Acum trei ani, acel cineva s-a mutat. A lasat un anunt ca se va intoarce, anunt care inca era lipit de usa. Mereu voiam sa deschid usa, sau macar sa ma ating de clanta, dar mereu imi era mult prea frica. Nu stiam de ce, dar mereu ma intorceam cu spatele la ea si imi continuam drumul.
-Denka! zise cu voce tare Reila, trezindu-ma din gandurile mele.
-Ce? am intrebat eu.
-Bella, imi raspunse Reila si imi arata cu degetul spre pitica care se uita ingrijorata la mine.
-Esti bine?
-Da, nu-ti fa griji.
Am luat-o de mana si am coborat cu Reila in spatele nostru. Alice si Ryan ne asteptau in fata blocului. Am mers prin zapada care tocmai se oprise din a se cerne din nori. Era prea multa liniste. Cu cei doi frati in fata mea si Reila in spate, ma simteam cam stanjenit. Cand mi-am adus aminte de ceva cu care am spart tacerea:
-Si deci Alice. Mi-ai spus ca imi dai niste explicatii.
-Ah, da. Asa e. Vina mea.
Alerga spre mine si Bella, asezandu-se in dreapta mea.
-Deci, cine e Reila?
-Reila e un demon ca noi toti. Dar cum a spus ea... E mai speciala. S-a nascut cu scopul de a ii servi pe noii Lorzi, adica voi. Ea s-a nascut din doi demoni, nu ca voi.
-Ce?! am zis eu, mai mult ca derutat.
Abia atunci mi-am dat seama ca Abecareth imi spusese de mai multe ori hibrid cand a fost in viata. Atunci nu i-am acordat importanta. Dar acum ma interesa.
-Nu iti pot spune, pe moment, dar hai sa continuam. S-a nascut in Japonia, din intamplare. Parintii ei erau din Germania, dar au mers in vacanta de vara in Tokio. Din pacate, pe atunci, Consiliul era si acolo. I-au omorat parintii, pentru ca Reila se nascuse cu o putere speciala. Au vrut sa o folosesasca de partea lor. Au luat-o la sediu si acolo... Au tratat-o ca pe un gunoi. Au invatat-o de mica cum sa se lupte si daca facea ceva gresit, o bateau. Le era servitoare si arma in acelasi timp. Pana cand eu si cu Ryan am aparut, spre norocul ei, acum trei ani. Marele Lord ne-a trimis sa omoram acel Consiliu. O problema aparuse, din pacate... zise ea si isi ridica ochii care ii devenira umezi la Ryan. Marele Lord stia de prezenta voastra si stia ca o sa il inlocuiti. Acela a fost si ultimul ordin pe care ni l-a dat. Pe langa acela de ii da temporar responsabilitatile lui tatalui tau. Dar, reintorcandu-ne unde eram, am mers si am invins Consiliul de acolo si am luat-o pe Reila cu noi. S-a bucurat asa mult incat ne-a spus okāsama si otōsan. Am avut grija de ea si am invatat-o limba noastra. Insa i-am inchis puterile pana cand aveati sa apareti voi, doar ca sa nu o puna in pericol. Pentru ca stii deja ca fara puteri, Consiliul nu o poate urmari. Abecareth s-a enervat, desigur. Si atunci cand tu ai devenit demon, tatal tau ne-a dat responsabilitatea de a avea grija de voi doi. In acelasi timp, Reila s-a bucurat ca noul Lord a sosit, avand jumatate din puteri inapoi. Abecareth s-a trezit si el, dar nu stia ca Bella era demon atunci. Din intamplare a dat peste ea trecutul, desi el venise dupa tine. Si de aici stii totul. Daca nu ar fi venit Bella sa se lupte cu Abecareth, Reila nu ar fi avut puteri complete acum.
-Hmmm. Asa e. Dar inca nu imi explic, cum ati reusit in ziua aia sa veniti?
-Pai, esti cam neatent, imi zise Bella. Te-am auzit cand ai cazut, insa am adormit la loc. Cand m-am trezit, am vazut biletul pe podea. Iti cazuse probabil. Am sunat-o pe Alice si ea a hotarat atunci ca e timpul sa imi spuna tot. Am vrut sa intru in camera ta, dar cum era incuiata, am spart-o si m-am transformat in demon. Scuze, dar trebuia sa te ajut. De aici stii si tu.
-Si totusi nu imi explic ceva. Daca Bella se transformase in demon atunci, de ce nu a venit Reila in aceiasi zi?
-Asta pentru ca am inchis-o la noi acasa. E ca un fel de casa protejata de puterile Consiliului de catre fostul Mare Lord. Insa trebuia sa isi indeplineasca scopul, asa ca dupa multe incercari, vad ca scapat.
-Of, Doamne. Imi vajaie mintea.
-Ei bine, linisteste-te. Pentru ca am ajuns, imi zise Ryan care nu scosese un cuvant tot drumul.
Ne-am oprit toti si am privit in sus. Era acolo...

•••
~Dictionar japonez~

Baka - Idiot
Otōsan - Tata (aici tati)
Watashi wa anata o korosudeshou! - O sa te omor!