demons

07 - || i a m a n a d e p e e a ||

M-am trezit singur pe intins pe canapea. Apoi am auzit usa de la baie deschizandu-se.
-Te-ai trezit?
-Da... am mormait.
-Atunci nu te uita!
-Ce?!
-Doar baga-ti capul in perna!
Am facut cum mi-a cerut Bella. Auzeam pasi care alergau prin spatele meu si apoi o usa trantindu-se. Dupa mireasma pe care o lasa in urma ei, era clar ca Bella facuse dus. Ce fire rusinoasa era! Am zambit putin, mi-am luat telefonul si am inceput sa ma joc. Trecuse ceva timp si deja ma ingrijoram. De ce nu iesea din camera? M-am ridicat si am intrat in camera ei. La naiba! Era imbracata cu niste pantaloni scurti si... La sutien. M-am facut rosu ca un rac. Insa mai vazusem ceva. Nu am reusit sa imi dau seama ce, pentru ca m-am trezit cu un tricou pe fata.
-Nu stii sa bati la usa, idiotule? se rasti ea la mine.
Am iesit singur fara sa o mai presez. Era cel mai prost moment in care puteam intra. Nu voisem pana acum sa ii incalc intimitatea, dar o facusem. Si totusi reactia ei m-a facut sa rad putin. Mi-am dat tricoul jos de pe fata, l-am impaturit si i l-am asezat in fata usii.
M-am asezat pe canapea si mi-am dat capul pe spate, privind pierdut pe tavan. Nu aveam ce face. Nu imi era foame si pierdusem telecomanda. Am oftat si am auzit-o pe Bella iesind din camera. Mi-am intors capul inspre ea. Isi luase o bluza cu mustata caruia ii sufleca manecile. Ridica tricoul de pe jos, il duse in camera si se aseza langa mine cu mainile in san. Se chinuia sa para sa suparata, dar tot ce putea face era sa stea ca un catelus plouat.
-Iarta-ma. Am intrat intr-un moment prost.
-Puteai bate la usa. Nesimtitule!
Incerca sa para dura, dar nu ii iesea chiar deloc. Nu era genul acela de fata. Era o pitica inocenta care se uita la mine cu o figura amuzanta. Prima ei incercare de a fi rea. Nu ii reusise.
-Hai nu mai sta bosumflata!
Am vrut sa ii gadil burtica, dar de indata ce isi dadu seama ce voiam sa fac, imi opri mainile speriata.
-Te rog nu! Nu sunt suparata pe tine, dar te rog nu face asta...
In ochii ei verzi ii puteam citi durerea si teama. Ce era cu ea?
-Esti bine?
-Da. Nu iti fa griji. O sa imi treaca. Intr-o zi.
Mi-am tras mainile inapoi si am incercat sa nu par ingrijorat.
-Eu tot vreau sa zambesti.
-Atunci fa-mi niste cereale cu lapte. Sper ca te descurci, glumi ea.
Am aruncat cu perna de langa mine in Bella care incepuse sa rada. Riposta, trantindu-mi perna in fata.
-Hei, tu!
-Tu ai inceput primul!
Am inceput sa radem cu pofta. Ne-am jucat asa mai bine de un sfert de ora, devastand sufrageria. Ne-am oprit atunci cand am ramas amandoi fara aer de la praful si penele pe care le faceam.
-Hai du-te fa-mi cereale. Strang eu aici.
-Bine.
I-am ciufulit parul iar ea imi scoase limba jucausa. Cand am intrat in bucatarie am vazut desenele de acum doua zile. Toate lucrurile ramasera acolo, asa cum le lasasem. M-am uitat la desenul Ryan. Il desenase pe Pikachu. Dupa cat de sumbru era, nu puteai spune ca era si dragut. Desi stiam bine ca are o latura pozitiva pe care i-o arata doar lui Bella.
Printesa mea... ma desenase pe mine. Era un portret reusit. Chiar foarte reusit. Deci ea nu l-a placut niciodata pe Ryan cu adevarat. Desi m-am impacat cu ea, inca imi pare rau ca am acuzat-o asa pe cea mai buna prietena a mea.
Am incalzit lapte in doua boluri rosii. Am prins cumva si punga de Nesquik in mana si am mers in sufragerie. Bella aranja pernele pe canapea. Cum reusise sa stranga asa repede? Si gasise si telecomanda!
-Pune bolurile pe masuta.
-Bine. Stai sa aduc si linguri.
Bella imi lua bolurile din mana, incercand sa ma ajute, si le aseza pe masuta din fata canapelei. M-am dus, am adus doua linguri si am inceput sa mancam in timp ce ne uitam la Naruto. M-am dus si am facut si eu un dus in timp ce Bella se juca pe telefonul meu. Ma tot gandeam la ce am putut vedea. Era ceva. Acolo pe pielea ei. Ce anume? Cand am iesit eram deja in haine curate. Ma imbracasem in niste blugi gri si un tricou rosu cu Element. Ne-am incaltat, pentru ca i-am propus Bellei sa o duc in parc.
Afara era mai cald decat ieri, asa ca Bella nu s-a schimbat de pantalonii scurti. Mergeam de mana pe strada si ne uitam dupa tot felul de pasari. O vrabiuta a zburat in palma Bellei. Parea ca o place, pentru ca o lasa sa ii mangaie capusorul. Dar pe mine nu ma placea niciun animal, inca de cand am fost mic. Asta era clar chiar si azi. Atunci cand am incercat sa o ating, vrabiuta m-a ciupit de deget si a zburat. Bella radea de mine intr-una.
-Nu-i nimic. Ai aici un animal care nu te musca. Eu sunt cuminte si iubitoare, imi zise Bella si ma apuca de brat.
Am pupat-o pe crestetul capului si am intrat in parc.
-Vrei o vata pe bat?
-Da, mersi.
I-am dat drumul si am lasat-o pe Bella sa ma astepte pe banca langa niste copaci batrani. Deodata o aud cum tipa. Cineva o apuca de mana si o tranti cu spatele de unul din copaci. Cine indraznea sa o atinga?! Era un barbat bine-facut, brunet cu ochi castanii si un ranjet oribil pe fata.
-Lasa-ma! Nu m-ai taiat destul? tipa Bella plangand.
Se zbatea, dar omul era prea puternic.
-Ia mana de pe ea...
-... acum!
Ryan era cel care imi completa propozitia. M-am mirat sa il vad acolo, dar mi-am adus aminte ca treaba lui era sa o protejeze pe Bella.
-Ma duc sa il bat! zise el.
-Nu!
-Dar...
-... am zi nu! E printesa mea. O trimit la tine si tu sa ai grija de ea!
M-am dus si i-am dat un pumn in fata celuia care indraznise sa scoata un cutit si sa se ia de Bella. Statea acum pe intins pe jos.
-Fugi la Ryan! Acum!
Fara sa mai comenteze, cu fata in palme, alerga in bratele lui. Cutitul barbatului era undeva departe. Dar in mana avea altceva. Colierul meu! Ma pierdusem deja cu firea. Ryan isi dadu seama, si ii tinu capul Bellei la pieptul lui ca sa nu vada ce eram. Barbatul se ridica. Ce naiba? Era si el un demon?! Se uita la mine cu privire salbatica, de parca ar fi vrut sa imi manance sufletul. Isi sterse sangele de la gura. Imi dadu si el in pumn in fata, spargandu-mi buza. Imi simteam sangele cald curgand pe barbie in jos. I-am dat un genunchi in burta inainte sa mai poata riposta. Cazu din nou pe jos. M-am asezat pe spatele lui si am chemat politia. Mi-am luat colierul si l-am pus inapoi la gat, asteptand autoritatile. Ajunsesera intr-un sfarsit si l-au arestat. Dar inainte sa il duca la inchisoare, i-am spus:
-Daca te mai iei vreodata de ea nu scapi viu!
Masina politiei pleca, iar eu am alergat la Bella. Plangea in hohote. Ryan incerca sa o linisteasca, mangaindu-i parul si spunandu-i ca totul o sa fie bine.
-Ma ocup eu de ea.
Mi-o dadu mie si inainte sa plece, isi lipi buzele de urechea mea soptindu-mi:
-Ai facut o mare greseala ca nu m-ai ascultat. Dar o sa vezi tu diseara ce pot face cand sunt nervos.
Un fior imi trecu pe sirea spinarii. Ryan pleca, pierzandu-se prin multimea din parc. Am luat-o pe Bella de dupa umar si am dus-o acasa. Se prinsese de hainele mele. Nu mai voia sa imi dea drumul. Era speriata si tremura toata. Cand am intrat in casa, m-am asezat pe canapea, iar Bella pe genunchii mei cu fata la mine. Avea deja ochii rosii. Cine naiba fusese ala?
-Sa nu mai lasi niciodata! imi striga ea printre sughituri.
-Nu te mai las. Dar, cine a fost animalul ala?
-Nemernicul care a secat-o pe mama de bani. Cand ne-a batut pe mine si pe Onii-chan, ne-a si taiat. Mama era inconstienta cand ne-a legat de scaune si ne-a scrijelit pielea. M-am speriat. Lui Onii-chan i-a lasat urme peste tot, dar pe mine nu m-a terminat. Daca mama nu se trezea si nu ii trantea o tigaie in cap, probabil ca acum as fi fost toata plina de cicatrici.
Deci asta era ceea ce vazusem eu pe pielea ei. Am vrut sa ii ridic bluza, dar Bella ma opri.
-Nu-ti fac rau.
Imi stranse mainile, dupa care imi dadu drumul. I-am ridicat bluza de pe burta si am ramas uimit. Erau acolo. Erau vizibile si dureroase. Avea cicatrici pe tot abdomenul. I-am mangaiat incet pielea ranita cu degetele. Erau reale. Toate.
-Bella...
Nu m-am putut stapani sa nu imi las lacrimile sa isi croiasca drum pe obrajii mei. Nemernicul! Animalul! Nenorocitul! Am luat-o pe Bella in brate si am strans-o. Imi era frica sa ii dau drumul.
-Nu trebuie sa plangi pentru mine. Faptul e consumat.
-Nu-mi pasa! Inca nu imi vine sa cred ce a facut!
Imi lua capul intre palmele ei si imi sterse obrajii.
-Gata... Nu mai plange. Si uite, mai esti si lovit.
Imi dadu parul din ochi si ma pupa pe frunte. Cum putea? Tot ea era cea ranita, dar avea grija de cei din jurul ei.
-Canta-mi. Vreau sa ma linisteasca vocea ta.
Se dadu jos de mine si imi dadu chitara. Mi-am dres vocea si am inceput sa ii cant.
"When I'll be standing in the fire/ I will look him in the eyes/ And I will let the devil know that/ I was brave enough to die/ And there's no Hell that he can show me/ That's deeper than my pride/ 'Cause I will never be forgotten/ Forever I'll fight/ And I don't need this life/ I just need/ Somebody to die for/ Somedy to cry for/ When I'm lonley..."
-Multumesc, Tom.
-Iti promit ca nimeni nu o sa mai puna mana pe tine.
M-am aplecat si am pupat-o pe obraz. Bella isi prinse mainile in jurul gatului meu si imi sopti:
-Am incredere in tine.