demons

13 - || r e i l a ||

Cand m-am trezit, mi-am indreptat privirea inca incetosata spre poza Bellei. Am zambit. Eram in sfarsit langa ea. Mi-am intors capul, frecandu-mi ochii. Ma uitam in gol spre tavan. Ma durea ceafa, fara sa stiu din ce motiv. M-am ridicat in capul oaselor, frecandu-mi spatele gatului. Mi-am lasat capul pe spate si am oftat. Totul era in ceata. Nu mai intelegeam nimic din ce se intampla. Erau atatea secrete pe care tata le ascundea de mine. Mi-am ridicat incheietura mainii drepte in fata ochilor si m-am uitat insistent la pentagrama desenata pe ea.
-Sange pur, huh? am zis adormit, mai mult pentru mine.
Am tras aer adanc in piept si am mai oftat inca odata, zgomotos. Mi-am lasat mana pe plapuma moale, parca asteptand sa mi se dea un raspuns la toate intrebarile. Erau mult prea multe lucruri pe care inca nu le intelegeam.
Ciudat. Era mult prea multa liniste. Unde era toata lumea? Aruncandu-mi ochii spre ceasul de langa rama de pe noptiera am zis:
-Ce?! Nu, nu, nu!
Ceasul arata ora 7;45.
-La naiba o sa intarzii la scoala!
M-am ridicat ca ars din pat, aruncand patura cat colo. Cand sa pun mana pe clanta, m-am oprit. O foaie era lipita in fata ochilor mei. Scrisul frumos si ordonat al Bellei decora bucata alba de hartie.
"Probabil te-ai speriat de faptul ca ai sa intarzii la scoala. Nu, nu ai sa intarzii la scoala. Pentru ca azi e sambata, draga Tom. Acum te intrebi de ce te-am pus sa inveti ieri la chimie. Chimie avem doar luni, dar nu am vrut ca temele si invatatul sa ne ocupe sfarsitul de saptamana. Stii bine ce planuri avem. Lasand asta deoparte, Alice, Ryan si cu mine am mers pana la mall si o sa ne intoarcem in jur de ora 8;00. Ai grija de tine pana atunci! Te iubesc!
Bella"
Cum reusise sa imi raspunda la intrebarile din cap printr-un singur bilet? Pai, era Bella. Era ceva normal avand in vedere ca asta era unul dintre talentele ei. Am oftat usurat si am dat sa ies, cand un aer rece imi inunda sirea spinarii. Geamul se deschise in spatele meu. M-am intors sa il inchid cand am dat de o fetita.
-O wa yo! zise ea cu o voce subtire, dar placuta.
C-ce?! Cine mai era si ea? In fata mea, pe birou, statea o fetita tare ciudata. Cu siguranta nu era mai in varsta de 12 ani. Avea parul bogat, de un mov deschis, aproape lila. Era prins intr-o coada in varful capului, probabil cu speranta de a nu a ajunge pe jos. Desi si asa, nu mai avea mult pana la podea. In partea de sus, unde se afla elasticul, avea insirati unul langa altul, trei trandafiri albi, mici. Avea ochi mari si foarte... Deosebiti. Ochiul stang era de un albastru deschis, ca cerul, pe cand cel drept era de un rosu aprins. Imi zambea si astepta un raspuns de la mine. Eu eram mult prea stupefiat de prezenta ei ca sa ii pot raspunde. Isi netezi usor rochia alba cu mainile ei mici si delicate, acoperite de manusi de catifea in aceiasi culoare. Rochia ei era una extravaganta. In partea de sus avea un corset cu 6 butoni visinii, insirati pe doua siruri in mijlocul pieptului. Manecile lungi erau formate dintr-o dantela alba, care ii acopereau mainile subtiri. In partea de jos avea o fusta cu doua voaluri, putin umflata, care era acoperita de acelasi model de dantela. Isi aranja papionul mic si visiniu de sub gulerul rochiei, care se potrivea perfect cu butonii si rujul de pe buzele ei subtiri. Se dadu usor de pe birou, lasand tocurile mici de la botinele ei albe sa loveasca podeaua. Se apropie cu pasi apasati de mine. Era atat de scunda. Purta botine, dar chiar si asa, nu ajungea pana la jumatatea mea. Asta poate pentru ca eram eu prea inalt, insa era totusi mai scunda decat Bella.
-Vai mie, nu m-am prezentat! Watashi no sei. Gomen'nasai! Eu su...
Se opri cand realiza cat de inalt eram. Chicoti si lua mai apoi o postura serioasa. Isi acoperi ochiul rosu cu mana dreapta si incepu sa se ridice de pe pamant, pana ajunse cu vraful picioarelor la jumatatea mea. Isi prinse rochia cu delicatete si inclinandu-se imi spuse vesela.
-Eu sunt Reila Kuro, denka. Venita din tinutul sfintei Japonii ca sa te servesc. Sfintei, huh?... Wareware wa akumedeari, nani o hakku?!
Incepu sa rada cu toata inima, amuzandu-se de ceva ce eu nu cunosteam. Se lasa inapoi pe pamant si isi lasa capul in jos. Isi descoperi ochiul rosu, apoi isi muta privirea din nou spre mine care ma facusem stana de piatra. Chiar nu mai intelegeam nimic.
-Ai ochi frumosi, denka.
-Mu-multumesc, a fost tot ce am putut scoate pe gura la momentul acela.
-Denka? De ce esti asa de incordat? Nu iti face bine.
-Nu... am realizat ca nu o puteam minti pe Reila, nici daca as fi vrut, asa ca am continuat. E totul foarte nou pentru mine. De aceea sunt asa.
-Numai fi. Merg sa iti pregatesc un ceai. Si acum, daca ma scuzi.
Trecu pe langa mine, care ma indreptam spre geamul deschis, si cu pasi domoli si o postura dreapta dadu sa iasa. Insa se opri la un metru de usa cu ochii atintiti spre biletul scris de Bella.
-Denka? Unde e...?
Incepu sa rada malefic, lasand doua flacari rosiatice sa prinda forma in palmele ei. Isi intoarse capul inspre mine, lasandu-si ochiul albastru sa ma priveasca in timp ce cele doua siruri de dinti ascutiti se vedeau de sub buzele ei. Ranjea ca o nebuna si ma privea cu o privire salbatica.
-Denka? Unde e fiica lui Sa...?
Deodata, se opri si dadu din urechi. Isi reveni la normal si facu ochii mari.
-Okāsan? zise ea cu o vocea ei subtire, dar calma si placuta.
Deschise usa cu grija si ramase muta cand o vazu pe Alice care se pregatea sa ciocaneasca.
-Okāsan! zise fetita in culmea fericirii.
-Reila! zise Alice si lasandu-se in genunchi, o imbratisa pe cea ce statea imbracata in alb in fata ei.
Eram atat de derutat incat imi venea sa lesin. Ce naiba se intampla in jurul meu? Norocul meu ca atunci cand am vrut sa ma las pe podea, a venit Ryan sa ma prinda din spate.
-Tu esti prost? Ce tot faci? Inteleg ca abia acum te-ai trezit, dar nu ai cum sa fii asa ametit.
-Ce naiba... Se intampla? am zis eu de parca as fi fost beat.
Ryan ofta obosit si ma ridica, dupa care imi zise, mult mai mirat decat mine:
-Reila a venit sa ne ajute, presupun. Desi nu stiu cum a reusit.
Ii arunca o privire usturatoare fetitei care se uita la el cu ochii mijiti, aratandu-si evidenta ei suparare.
-Unde e Bella? am intrebat eu in cele din urma.
-Aaa... zise el si rosi.
-Chiar aici! spuse Bella si se posta in pragul usii langa Alice.
Reila facu o plecaciune adanca in fata ei si apoi pleca.
-Unde mergi, Reila?
-Fac un ceai! Ai uitat, denka? tipa fetita din bucatarie.
-Nu, nu am uitat! Multumesc! i-am raspuns eu si apoi m-am apropiat de Bella, luand-o de maini.
-Buna dimineata, blondule.
-Buna dimineata, pitico. Nu ai uitat nimic?
-Scuza-ma, zise ea ironic dupa care se ridica pe varfuri, dandu-mi un pupic pe obraz.
-Si? Cum ti-a fost somnul? ma intreba ea.
-Linistit, dar... A, da! Imi datorezi niste explicatii. Ce se intampla aici?
-Si eu as vrea sa stiu, zise Bella aruncandu-i o privire lui Alice. Imbraca-te. Stii bine ca mai avem si alta treaba.
-Ai dreptate. O sa fiu gata imediat.
Bella imi zambi. Am pupat-o pe frunte si i-am lasat mainile. Am asteptat sa iasa toti.
-O sa iti explic pe drum cum sta treaba. Acum pregateste-te, imi zise Alice si ma lasa singur.
Am inchis usa si m-am lipit cu spatele de ea. Mi-am dus mana la frunte si am oftat. Nu mai intelegeam nimic. Dar acum aveam alta treaba si trebuia sa ma pregatesc.

•••
~Dictionar japonez~

O wa yo! - Salut!
Watashi no sei - Vina mea
Gomen'nasai - Iarta-ma
Denka - Sir (aici stapane)
Wareware wa akumedeari, nani o hakku?! - Suntem demoni, ce naiba?!
Okāsan - Mama (aici mami)