demons

18 - || l a m u l t i a n i ||

Ce noapte lunga! Eram treaz si total constient de ce se intamplase aseara. Inca ma dureau picioarele, dar pentru scumpa mea Bella merita sa depun atata efort. Am zambit si mi-am aruncat ochii pe ceas. Era ora 10;15, dar nu imi pasa. Era sambata, deci puteam dormi cat vroiam. Am cascat zgomotos si m-am ridicat in capul oaselor. Mi-am frecat putin ochii si apoi am auzit un ciocanit in usa. Am mers sa deschid, dand de o fata pitica cu ochi verzi care tinea in mana o punga mare de cadouri.
-La multi ani, monstruletul meu! sopti ea vesela si imi sari in brate.
-Multumesc, pitico! am zis eu incet si am inchis usa, ridicand-o in aer.
-Si esti bucuros ca faci 17? Esti deja mai mare ca mine! imi zise ea urcandu-se cu picioarele pe pat, in incercarea de ajunge la fel de inalta ca mine.
-Intr-un fel da, dar mai lasa-ma ca esti cu un minut mai mica decat mine.
Isi dadu ochii peste cap, lasa punga pe pat si prinzandu-se de gatul meu, isi lipi buzele de ale mele. Imi lua mai apoi fata intre palme si imi zambi.
-Te iubesc, blondule, imi zise ea si ma pupa pe nas.
-Si eu pe tine, pitico.
Se arunca rapid cu fundul pe pat si ma astepta pe mine sa o urmez. Uitandu-ma la ea, am observat cum se schimbase intr-un tricou larg cu Rolling Stones. Incercam sa imi scot probabilitatea ca imi ascundea desenul din cap. Asa ca m-am asezat si eu, iar Bella imi impinse punga.
-Hai, uita-te! Sper sa iti placa.
Mi-am ridicat o spranceana si mi-am aruncat ochii spre ce primisem. Poate ca era neresponsabil si imatur din partea mea, dar am inceput sa le scot pe toate fericit si sa le privesc din o miie de unghiuri. Primisem o multime de tricouri geniale, printre care se afla unul pe care mi-l doream foarte mult, dar nu am avut timpul necesar sa il iau. Mai primisem si o carte pe care abia asteptam sa o citesc din clasa a saptea, dar pe care nu am gasit-o nicaieri. Eram mai vesel ca un copil mic, iar Bella radea copios la reactiile mele.
-Ce razi, tu pufulete? am intrebat-o eu amuzat, prinzandu-i nasul.
-Numa' asa. Ma bucur ca iti place ce ti-am luat, monstruletule, imi raspunse ea si ma ciufuli. Dar vezi ca inca nu ai terminat.
M-am uitat in punga si intr-adevar inca mai aveam ceva. Inca un tricou sub care erau ascunse doua bendite pufoase cu urechi de pisica. Una din ele era neagra, cealalta galbena. Mi-am ridicat o spranceana si m-am uitat curios la Bella care imi zambea larg. Lua urechiusele negre si si le puse pe cap, pe celelalte asezandu-le pe capul meu.
-Arati adorabil! Asa toata lumea o sa stie ca esti motanelul meu.
-Serios? Si tu esti pisicuta mea pitica? Atunci cred ca ai dreptate. Rawr! i-am spus eu si i-am dat cu degetul peste nas.
-Miau! zise Bella si sari pe mine. La multi ani inca odata, Tom! continua ea linistita strangandu-ma in brate.
-Multumesc, Bella.
Mi-am lipit buzele de gatul ei si am strans-o si mai tare la pieptul meu. Mi-am pus incet capul pe umarul ei, lasand-o sa se joace cu parul meu. Dupa cateva minute care nu voiam sa se mai termine, Bella imi zise la ureche:
-Sa stii ca am o surpriza pentru tine.
-Ce mai ai pentru mine, Miss Mistery?
Ma gadila facandu-ma sa ma las pe spate, pe pat, de la ras. Am decis sa contraatac in lupta pe care tocmai o incepusem.
-Au! am auzit-o pe Bella zicand si strangand ochii de durere.
La naiba! Uitasem ca era ranita. Ce idiot am putut fi!
-Doamne, iarta-ma! Nu am vrut, Bella.
Am luat-o in brate si m-am ridicat cu ea de pe pat. Am strans-o la piept, fiind foarte ingrijorat sa nu o fi lovit prea tare. Desi stiam ca era sensibila si eu aveam o mana deloc usoara.
-Nu e vina ta. Ai uitat, iar asta se mai intampla, mi-a raspuns incet cu capul in tricoul meu.
-Ba e numai vina mea. Trebuia sa am grija. Te rog, iarta-ma.
-Ba nu, zise ea, luandu-mi fata intre palme si ma sarutandu-ma dulce. Si chiar si asa, te iert. Acum hai sa-ti arat adevarata surpriza!
Ma lua de mana si ma trase dupa ea pana in bucatarie. Acolo era aranjata toata masa. Facuse micul-dejun pentru toti. Cand? Gatise oua ochiuri cu sunca prajita, stiind ca sunt preferatele mele. In mijlocul mesei era o salata de fructe si in paharele fiecaruia era suc de mere. Pregatise tot ce imi placea!
-Te rog sa nu ma omori, caci nu sunt un bucatar asa priceput ca tine.
-Glumesti? Arata super! Hai sa ii trezim pe ceilalti.
-Apropo... De ce sunt toti asa franti? ma intreba Bella, lasandu-si capul intr-o parte.
-Pentru ca ieri Alice si cu Zack s-au alergat toata noaptea si au obosit. Cam asa isi arata ei afectiunea.
Am ras impreuna cu Bella, dar ea ma intreba:
-Dar tu de ce ai cearcane, motanel? Si de ce ai dormit pana la 10. Nu e in firea ta, nici chiar daca e weekend. Tu ce-ai facut aseara?
Ma uitam in stanga si in dreapta dupa o scapare, cand a aparut Ryan de nicaieri.
-Da, ce ai facut aseara? ma intreba el din spate, punandu-si mainile pe umerii mei. Stiu eu! Te-ai jucat cu mine cu plusurile.
-Mda, asta am facut. Dar hai sa mancam, pisoias! i-am zis eu lui Bella si l-am lasat pe Ryan sa mearga sa ii trezeasca pe ceilalti.
Ne-am asezat la masa si am asteptat.
-LA MULTI ANI! i-am auzit Reila, Alice, Zack si Ryan zicand -tipand- din pragul usii.
Au sarit pe mine si m-au imbratisat. Era asa de bine sa ii am pe toti aproape! Dupa ce am scapat din stransoarea a patru perechi de brate, am asteptat ca fiecare sa se aseze la masa.
-Dragute urechi, cand le-ai primit? ma intreba Ryan amuzat, luand o gura din ouale ochiuri chiar gustoase.
-Le-am primit de la pisicuta asta pitica de langa mine. Deci implicit, sunt montanul ei, i-am raspuns eu, pupand-o pe Bella pe obraz.
-Asa deci. De ai stii ce ti-am pregatit eu, continua el pe un ton malefic.
Toti ne-am ridicat o spranceana si ne-am uitat la el care rosi, vazand cati ochi il fixau. Isi arunca privirea in mancarea lui, luand o gura din sucul de mere din pahar. Am continuat sa mancam, zicand glume si razand. Restul terminara mai repede si plecara, asteptandu-ma in sufragerie. Doar eu si cu pitica mea ramaseseram in bucatarie.
-Si ce ai de gand sa facem azi? am intrebat-o pe Bella, punandu-mi farfuria goala in chiuveta.
-Ma gandeam ca o sa iti placa sa mergem la Adventure Park, zise ea si isi puse si ea farfuria.
-Tu vorbesti serios?! De cand asteptam sa ajung acolo! Te iubesc asa mult! i-am spus eu in culmea fericirii, luand-o pe sus.
Am asezat-o pe masa, mi-am pus mainile pe picioarele ei si am sarutat-o. Era cel mai frumos cadou pe care mi-l putea da cineva. Sa o am pe Bella. Iar ea sa ma duc intr-un loc la care am visat demult.
-Deci mergem? m-a intrebat ea, zambind.
-Sigur ca da! Hai sa ne schimbam.
Am iesit din bucatarie ca sa fiu intampinat de toti cu cate un cadou. Alice imi luase doua bratari impletite cu negru si maro. Zack imi lua albumul Exile de la Hurts pe care il asteptam de mult timp. Reila a spus ca ce avea sa imi dea era o surpriza iar Ryan ma tinea in suspans inca de la micul-dejun. Fuma linistit o tigara si era pierdut in ale lui. Ne-am schimbat cu totii si ne-am luat doar niste bluze de training, caci nu mai era chiar atat de frig afara. Bella imi dadu urechiusele jos, desi nu stiam de ce.
-Dar eu nu vreau sa le dau jos! m-am smiorcait eu in timp ce pitica si le lua si pe ale ei.
-De ce? Adica ma gandeam ca o sa te simti stanjenit.
-Nu! Esti pisica mea si vreau ca lumea sa stie asta, i-am zis eu dupa ce am rearanjat urechiusele, si am pupat-o pe frunte.
Bella se facu rosie ca un rac si isi ascunse fata in tricoul meu. I-am chemat pe ceilalti si am coborat in asteptarea unui taxi.
-Si cum facem cand vine? Suntem mai multi decat ar trebui, intreba Alice.
-Nu se merita sa luam doua taxiuri, asa ca eu o sa stau in spate si o sa o tin pe Bella. Ryan va sta in fata. Alice va sta la mijloc cu Reila in brate si Zack pe cealalta parte. Asa o sa incapem toti, am zis eu.
-Asa deci. Tom, pot sa te rog ceva? ma intreba Reila, iar eu am aprobat din cap. Asteapta-ma o secunda.
Se facu disparuta ca sa apara in cateva clipe inapoi total schimbata. Isi prinse parul cu un elastic si trei trandafiri rosii, in aceasi nuanta cu buzele ei. Avea manusile albe la fel ca si papionul, botinele si butonii. Si pentru prima oara purta o rochie neagra, eleganta.
-Pana la urma, numele meu e Kuro, ceea ce inseamna negru. Asa ca azi si maine am sa port rochia asta. Sau poate pana la restul vietii. Nimeni nu stie cum o sa imi schimb parerea in timp.
Imi zambi larg si ne facu semn catre un taxi care tocmai venise. Ne-am urcat in el asa cum spusesem si am pornit spre capatul orasului. Acolo, pe campia intinsa de langa autostrada, era amenajat un parc de distractii imens, plin de jocuri mai mult sau mai putin periculoase. Ar fi fost mai usor sa luam un autobuz, daca ar fi venit unul pana aici. Eu si cu Bella vorbeam despre tot felul de artisti pe cand Ryan era tacut si asculta muzica in casti. Cei mai galagiosi erau Alice si cu Zack. Fiecare se plangea ca celalalt ii trecea partea de bancheta. Tipic lor. Doar Reila care isi tinea tot parul mov in poala vorbea cu soferul care parea chiar dragut. Nu il deranja infatisarea lui Reila deloc, ba chiar se intelegea bine cu ea.
-Bun, am ajuns dragilor, ne spuse soferul vesel parcand taxiul in fata portii parcului.
-Multumim, cat va dau? l-am intrebat eu pe domn.
-E cadou. Am aflat de la micuta Reila ca azi e ziua ta, deci ia-o ca pe un cadou. La multi ani, baiete!
-Multumesc frumos.
Am dat mana cu soferul si am iesit cu totii din masina.
-Si acum, spre distractie! zise Bella incantata si ma trase dupa ea.
Ne-am dat pe toate jocurile, caruselele si toboganele pana am ajuns la un roller-coaster care imi facea parul sa mi se zburleasca. Era imens si plin de curbe si spirale. Era ca si cum ai fi zburat pentru prima oara printre nori si nu ai fi stiut cum sa te echilibrezi.
-Ai de gand sa te dai pe asta? ma intreba Ryan pe un ton triumfator, de parca ar fi stiut ca jocul imi trezea teroare.
-Sigur ca o sa ma dau! Doar nu mi-e frica, am incercat eu sa mint, desi nu eram prea sigur daca imi reusise.
-Oh, da? Atunci o sa vii cu mine.
Mi-am facut ochii cat cepele, nici macar realizand ca eram tras dupa Ryan. Mi-am intors capul spre Bella care imi ura noroc. Nu, nu aveam sa incerc asta singur. Am fugit la ea, intr-un moment de neatentie a lui Ryan, si am luat-o pe sus. Alice o urma, caci era cea mai buna prietena a ei, iar Zack alerga dupa roscata pentru ca nu voia sa ramana singur jos. Pana la urma, ne-am dat cu totii, facand concurs de "cine tipa cel mai tare". A fost nebunie curata ce am facut, dar trebuia sa ajungem si acasa. Asa ca, dupa ce tura ametitoare s-a terminat, am pornit spre o statie de taxi. Fusese o zi in care chiar ma distrasem. O zi in care rasesem si era sa imi pierd urechiusele de pe cap de trei ori. A fost o zi incredibila. Dar desigur ca asta nu trebuia sa tina mult. In timp ce asteptam un taxi, mi-am aruncat privirea spre Ryan. Era din nou cu castile in urechi si statea mohorat, ca o zi de toamna. Mai avea putin si plangea.
-Du-te la el. Esti singurul care il poate ajuta, imi zise Bella, mangaindu-ma pe spate.
Am dat din cap si m-am pornit spre el. Mi-am pus mana pe umarul lui si l-am intrebat:
-Ce-i cu tine Ryan?
-Nimic. Nu sunt in apele mele si asta nu ar trebui sa te deranjeze. E ziua ta, bucura-te de ea.
-Nu pot sa ma bucur daca te vad asa. Incearca sa zambesti.
-Nu am cum. E ceva care nu o sa poti intelege, dar multumesc pentru ca iti pasa. Si uite, a venit taxiul!
Alerga spre el si se urca pe locul din fata. Ne-am indreptat si noi spre taxi, asezandu-ne ca inainte. Aceaiasi galagie ca si data trecuta ne intampina in drum spre casa. Reila, care mancase pentru prima oara in viata ei 15 pungi de nachos, statea in aceiasi pozitie ca si cand am venit, vorbind cu soferul. Dar eu si cu Bella discutam despre Ryan. Amandoi eram ingrijorati pentru el, desi Bella parea sa stie motivul supararii lui. Cand am ajuns acasa, am fost din nou intampinat de o urare din partea soferului si inca o tura gratis. Ne-am coborat din masina si am facut concurs cine ajunge primul la tort. Eu am ramas, in spate, pentru ca trebuia sa le vad mutrele cand aveau sa realizeze ca usa e incuiata. Si doar eu aveam cheia.
-Tooom! tipa Alice de sus cand realiza ca nu putea intra.
Am ras si m-am strecurat printre ei, in incercarea mea de a ajunge la broasca. Imediat dupa ce am rascucit cheia, m-am dat la o parte ca sa nu fiu calcat in picioare de o familie de oameni iubitori de tort. Doar Bella si cu Reila ramasera langa mine, razand de ceilalti trei care se certau pe un tort care nu stiam ca imi fusese cumparat. Bella se ocupase de tot. Am intrat in apartament, fiind urmati de Bella. Cand am ajuns in bucatarie, cei trei pofticiosi se chinuiau sa desfaca funda de la ambalajul in care era impachetat tortul.
-Oamenilor, ati auzit de foarfeca? i-am intrebat eu.
-Da... au incercat ei sa para convingatori.
M-am ocupat singur de desfacerea pachetului. Cand folia colorata cazu, am dat de un tort cum nu mai avusem vreodata. Era numai din ciocolata, si avea figurine din martipan. Acolo eram modelati toti, in miniatura, gata de lupta. Pe el era desenata o pentagrama pe jumatate albastra, pe jumatate rosie. Peste ea, in fata figurinelor scria "La multi ani, Tom!". Eram in culmea fericirii pentru ca era perfect! Desi paream singurul care se bucura. Toti ceilalti se uitau incruntati la el, foarte nedumeriti. Reila clipi rapid de trei ori, apropiindu-se de tort.
-Asta nu e dupa ce am fost noi. Nu e ceea ce am ales... L-a schimbat cineva? intreba ea, dar toata lumea ii raspunse negativ din cap. Atunci de unde a aparut? Denka, imi pare rau pentru aceasta confuzie, imi zise Reila, ignorand complet rugamintea mea de a nu-mi mai spune "denka" si facand o plecaciune adanca, lasandu-si parul sa atinga podeaua. O sa ma ocup eu de el. Merg sa iau altul.
-Nu! Lasa-l, e perfect. Oricine l-ar fi schimbat, a adus ceva care imi place foarte mult.
-Da ca spui tu, denka, atunci o sa-l lasam aici. Desi am o vaga idee despre cine ar putea fi faptasul.
-E perfect daca ai o ipoteza, dar acum hai sa ne bucuram de tort.
Am mers in sufragerie, asteptand ca Reila sa ne imparta feliile. Se oferise, asa ca am zis sa o las. Ma-am asezat pe patul lui Zack, ceilalti fiind pe cel a lui Alice. Ma uitam pe geam, privind cum seara se lasa din ce in ce mai mult, acoperind orasul cu o patura neagra. Singurele care luminau orasul, pe langa felinarele, farurile si becurile care cosumau o mutime de energie, erau luna si stelele. Ele stateau sus pe cer, ca niste pazitori, in cazul in care ne-am fi cufundat in bezna. Imi aduceam aminte cum atunci cand eram mic, de ziua mea obisnuiam sa imi pun o dorinta la una din stele. Era ceva ce tata imi aratase inainte sa plece pentru prima oara in America. Ma gandeam la el, pentru ca nu a mai dat niciun semn de viata de la ultima lui vizita. El era deobicei cel care ma suna primul ca sa imi ureze "La multi ani". Dar nu m-a mai sunat de o groaza de timp, nici nu mi-a raspuns ori de cate ori am incercat sa dau de el. Speram sa fie bine, oriunde ar fi fost.
-Ti-ai pus vreo dorinta inca? ma intreba Bella, asezandu-se langa mine.
-Nu inca. Nu prea stiu ce sa imi doresc. Am deja tot ce vreau.
-Serios?
-Dap. Pot sa iti spun un secret? i-am zis eu in soapta, apropiindu-ma de ea.
-Sigur. Stii bine ca sunt cea mai buna prietena a ta. Mai nou si altceva, imi zise ea rosind.
-Stii, odata mi-am dorit sa fii iubita mea... i-am spus eu cat de incet am putut, in timp ce imi simteam obrajii luand foc.
-S-serios? ma intreba ea si rosi ca un rac. Atunci ti-ai pus aceiasi dorinta ca mine...
-Imi pare bine ca totusi mi s-a implinit.
I-am dat dat un sarut scurt pe buze si am auzit-o mai apoi pe Reila zicand:
-Denka, vrei tort? Am terminat de taiat feliile.
Ne zambi si mie si lui Bella si ne intinse doua farfurii, fiecare avand figurina din martipan langa.
-Multumesc, am zis eu si Bella in acelasi timp.
Era chiar gustos! Fix cum imi placea mie. Oricine l-ar fi schimbat, a stiut foarte bine gusturile mele. In timp ce mancam, bruneta imi zise:
-Stii, Tom. Vreau sa iti spun ca... Ryan o sa vrea sa stea cu tine la noapte. A venit ieri si mi-a cerut voie sa-l las, dar i-am zis ca o sa vorbesc cu tine.
-Dar de ce ar vrea sa stea cu mine? am intrebat-o eu, luand cu lingurita din tort.
-Face parte din trecutul lui. Desi mi-a zis doar atat. Cred care de a face cu aceea persoana speciala. Sunt mai mult ca sigura.
-Atunci poate sa vina. Atata timp cat o sa incapa. Stii bine cum ma intind eu cand dorm.
Am ras impreuna cu Bella, care ma murdari pe varful nasului cu ciocolata. Era asa de frumoasa cand radea, la fel ca Ryan. Era pur si simplu... imposibil de descris.
-Si despre ce vorbiti voi acolo? ne intrebara Alice si cu Zack, sarind langa noi. Hei, eu am spus prima! zise Alice imbufnata.
-Poate. Dar eu m-am asezat primul. Asa ca te rog, printesa a mofturilor, fa-mi noaptea mai linistita si relaxeaza-te.
O pupa pe frunte, facand-o sa roseasca si sa plece rusinata. Nu trebuia sa ne arate faptul ca avea sentimente. Doar era impotriva a tot ce crezuse pana acum. Desi viata devenea frumoasa cand te asteptai mai putin.
-Nu-i asa ca-i adorabila cand se enerveaza? ne intreba el, umplandu-si gura cu ultima bucatica din felie.
-Da asa e, aproba Bella zambind.
-Si revenind, despre ce vorbeati voi?
-Cum eu si cu Bella ne puneam dorinte la stele cand eram mai mici. Dar acum nu stim ce sa ne dorim, am zis eu in timp ce toti trei ne-am mutat capul inspre geam.
-Interesant...
-...Eu sincer mi-as dori sa reusesc in lupta, il intrerupse Alice care reveni, cu privirea fixata spre acelasi loc ca noi.
-Eu imi doresc sa ma casatoresc cu sarbatoritul intr-o buna zi, zise Bella senina, facandu-ma sa rosesc si sa simt fluturasi in burta.
-Cu siguranta o sa se intample asta, i-am zis eu, luand-o de dupa umar. Eu imi doresc sa... am mai multe dorinte, caci nu ma pot decide! am spus amuzat, razand impreuna cu toti.
-Eu imi doresc ca Alice sa recunoasca ca ma place. Sa o aud zicand asta. Ca sa pot sa o tin in brate fara sa fiu lovit sau sa o pot pupa fara sa ma aleg cu o injuratura. Pentru ca eu chiar tin la ea.
Alice se facu mica auzind cuvintele lui Zack. Isi lasa capul pe umarul lui, incercand sa isi ascunda fata.
-Eu imi doresc sa ajungem la castel. Chiar vreau sa stiu ce mai face Derek, zise Reila.
-Cine e Derek? am intrebat eu. E cineva special?
-Nuuu! incerca fetita cu parul mov sa minta, dar nu ii reusise. Derek e cel care are grija de ajutoarele Lorzilor. El si cu prietenul lui au aceleasi puteri ca ale mele, doar ca ei au avut grija de Alice si Ryan. Dar odata cu misiunea primita de la Marele Lord, ei au avut obligatia de a ramane la castel.
-Mi-am auzit numele, zise Ryan care se apropia in spatele nostru. Ce faceti voi toti aici? Sunteti un clan de mafioti si nu stiu eu?
-Ne puneam dorinte la stele. Nu iti pui si tu o dorinta?
Ryan se uita pe geam si se incrunta usor. Incerca sa isi controleze lacrmile, dar nu putea. Culoarea ochilor lui capatau deja culoarea rosie care aparea mereu cand era nervos.
-Ce porcarie! De parca stele l-ar putea aduce inapoi! tipa el spre geam.
Se facu disparut plangand si incercand sa nu arda nimic in jurul lui. Uram cand se intampla asta. Era ca fratele meu mai mic si chiar ma durea sa-l vad asa.
-Cred ca e deajuns pentru azi. Maine e o zi mare si trebuie sa avem destula energie ca sa o sarbatorim, am zis eu vesel, ridicandu-ma de pe patul lui Zack.
-Dar ziua mea nu e asa importanta, zise Bella si porni spre camera ei.
-Ba desigur ca e! Daca nu te-ai fi nascut, probabil as fi fost un nimeni azi, i-am reprosat eu si am imbratisat-o de la spate. Esti foarte importanta, sa tii minte asta.
-Multumesc, Tom. O sa tin minte. Noapte buna si la multi ani inca odata, motanel.
Se intoarse se ridica pe varfuri si ma saruta dulce. I-am luat farfuria din mana si i-am urat si eu "Noapte buna". Am lasat-o sa doarma, deoarece trebuia sa fie odihnita pe maine. Am dus farfuriile tuturor in chiuveta si am stins luminile.
-La multi ani, denka! imi zise Reila facand o plecaciune in fata mea si plecand apoi in canera Bellei.
M-am inchis si eu in camera mea. Trebuia sa imi gasesc pijamaua. Dar unde imi era bluza?! Am decis sa ma trantesc pat fara ea. Mi-am pus urechiusele pufoase pe noptiera si mainile sub cap, privind tavanul. Dintr-un motiv sau altul, nu puteam dormi. Trebuia sa ma gandesc cum sa ii fac tortul lui Bella. Asta desigur, dupa ce ma asiguram ca toata lumea dormea. Dar asta nu dura mult, caci Ryan isi facu aparitia pe burta mea cu mainile calde in acelasi loc. Ochii lui rosii straluceau in intuneric si doua siruri de dinti ascutiti erau descoperitii in lumina lunii. Se apleca pana aproape de fata mea, ranjind. Pana isi dadu seama de ceva care il facu sa isi mareasca ochii cat cepele.
-La naiba, ia-ti omule un tricou! Chiar trebuie sa ma chinui asa? imi zise el rosind, revenindu-si la normal si departandu-se de fata mea.
-Ce Dumnezeu cauti aici? l-am intrebat mirat, ridicandu-ma in capul oaselor.
-Bella a spus ca pot veni. Acum nu mai am voie? imi replica el cu mainile incrucisate la piept.
-Ba poti. Ma speriasesi doar. Cine te-a pus sa apari asa?
-Nimeni. Asa am vrut, imi zise el calm, eu dandu-mi ochii peste cap. Stii azi era si ziua acelei persoane speciale. Si imi aduci aminte de... se opri, incercand sa nu lase nici o lacrima din nou.
-Ryan da-ti drumul. Poti sa plangi daca vrei.
Nu astepta sa ii spun de doua ori. Isi ascunse fata in palme si dadu frau durerii. Nici nu stiam ce sa-i fac. I-am pus o mana pe cap, incercand sa-l linistesc.
-Iarta-ma... O sa fac ceva si stiu ca o sa ma urasti tosta viata pentru asta. Asa ca o sa iti zic acum: iarta-ma, dar nu mai pot, imi zise el incet si imi lua intre palme.
Se uita doua momente in ochii mei si apoi ii inchise. Era pregatit sa isi lipeasca buzele de ale mele, spre mare mea surprindere, cand am auzit cum geamul se sparse. Isi deschise speriat ochii ca sa priveasca cu mine cum un glont se apropia. Parca totul era cu incetinitorul. Imi simteam inima iesind din piept. Mi-am inchis ochii, fiind pregatit sa mor. Sau nu... Reila aparu de nicaieri si prinse intre degetul aratator si mijlociu glontul chiar inainte de a rani pe cineva. Il arunca inapoi pe geam cu o viteza uimitoare, facand ca din copacul cel mai apropiat, sa se auda in scancit. Cum putuse sa-l nimereasca pe cel care ne ataca, daca afara era intuneric?!
-Cum ai putut Ryan? Nu imi vine sa cred ce ai facut! tipa ea nervosa.
Se intoarse cu fata la el, parca vrand sa-l devoreze. Scose dintr-una din botine un pistol si-l indrepta spre el.
-Cum ai putut? se auzi o voce pe care nu o cunosteam.
La usa il ameninta o alta fata, cam de vreo 160 de centimetri. Semana cu Reila leit. Atat ca era cu un cap mai inalta si blonda. Avea breton si aceiasi ochii ca si ai ei. Purta o rochie de un albastru deschis. Avea manusi, butoni, papion si botine albe. Haruno. Ea era sora lui Reila care era inchisa in temnitele Consiliului. Dar cum scapase?
-Stii bine ca daca nu ai fi fost tu, ai fi fost mort deja! spusera fetele in acelasi timp.
-Ce Doamne se intampla? am auzit-o pe Bella strigand ingrijorata, alergand din camera ei.
Alice si Zack se trezira si ei si alergara intr-un suflet pana la mine. Cand roscata o vazu pe Haruno, se transforma incet intr-un demon.
-Ryan! tipa ea, fiind probabil singura care stia ce intampla. Te rog spune-mi ca nu stiai...
-Ba da, de la Ace.
-Stii bine ca avea o singura sansa! Credeam ca-l iubesti! Cum ai putut face asa ceva?!
-Cine e Ace? am intrebat eu nedumerit, uitandu-ma insistent la Ryan care se simtea mai vinovat ca niciodata.
-E fratele tau...