demons

04 - || c o s m a r ||

Cand am intrat in camera am vazut un biletel pe masa.
"Si cel mai important. Nu o lasa pe Bella in camera ta! E un centru de magie neagra. Daca o sa intre acolo, sufletul ei o sa isi aminteasca cine e. Si ar fi in mare pericol.
Tata"
Am impaturit foaia si am pus-o intr-un sertar. Ca sa fiu sigur ca Bella nu avea sa intre, m-am dus sa incui usa. Cand in fata mea aparu cineva. Toate luminile din casa se stinsera, luna fiind singura care ma proteja din geam. Era ceva mai scund decat mine si purta o mantie neagra cu o gluga care ii acoperea tot capul. Isi descoperi fata si abia atunci am putut vedea cine era defapt. Era un baiat de varsta mea cu parul maro cu un breton care ii acoperea unul din ochii lui verzi. Avea linii groase si negre in jurul ochilor si un cercel pana in urechea stanga. Luna ii contura perfect trasaturile care erau, intradevar, frumoase.
-Cine esti tu?
-Eu? Eu sunt Cosmar si am fost trimis de tatal tau sa am grija de Bella.
-Cosmar?!
-Ce? Tatal nu ti-a spus tot? Acum inteleg... Eu o sa vin aici din cand in cand sa vad cum te descurci cu ea. Iar voua o sa va dau voie sa imi spuneti Ryan, spuse el cu o voce destul de sinistra.
Se apropie de mine si continua nervos cu o privire rautacioasa:
-Ai grija de ea!...
Ranji, isi trase gluga inapoi pe cap si pleca lasandu-mi in mana un colier cu o pentagrama si un biletel.
"Poarta-l mereu si nimeni nu o sa stie ca esti demon, chiar daca te pierzi cu firea.
Cosmar (Ryan)"
Am pus colierul la gat si am incuiat usa. M-am aruncat in pat si m-am gandit intruna la Ryan. Aveam o multime de intrebari in cap, dar nu era nimeni la care sa-mi raspunda. Dar cel mai mult ma framanta faptul ca tata il trimisese pe el. De ce? Nu avea incredere in mine? Si ce nu imi spusese?...
Nu am putut sa dorm, asa ca pana la urma m-am dat batut si am iesit in parcul din spatele blocului. Mi-am luat chitara cu mine, am incuiat camera si am coborat incet pe scarile pustii. M-am asezat pe iarba sub un nuc in lumina lunii si am inceput sa cant cu gandul la Bella care dormea acum linistita.
"You opened your eyes/ But you can't remeber what for/ The snow falls quietly/ You just don't feel it no more/ I scream into the night for you/ Don't make it true/ Don't jump/ The lights will not guide you trough/ They're deceving you/ Don't jump..."
-Awww. Ce dragut. Canta seara pentru printesa lui. Dar ii e frica sa ii spuna ca o iubeste si o minte despre cine e defapt.
Speriat, am inghitit in sec. Respiratia calda pe care o simteam pe ceafa imi dadea fiori si nu ma lasa sa scot niciun cuvant. Cineva statea in spatele meu in genunchi.
-Ce? Nu mai sti cine sunt?... Rusine. Sunt Cosmar. Nu pot sa cred ca ai uitat. Sau numele Ryan iti spune ceva? Haha! Iti pot simti frica in tot corpul... Dragut, imi spuse el in timp ce isi puse mainile lui delicate date cu oja neagra pe umerii mei. Si deci, Tom... O iubesti nu?
Am dat din cap categoric, pentru ca era singurul lucru pe care il puteam face. Prezenta lui Ryan nu ma incanta deloc, pe langa faptul ca ma speria.
-Perfect. Atunci ai grija de ea, fiindca vine la tine. Nu eu i-am distrus visele... spuse el sarcastic.
Mi-am intors capul in spate, si am vazut doua siruri de dinti ascutiti care ranjeau. Se ridica si disparu lasandu-ma terifiat. Apoi am zarit-o pe Bella alergand speriata spre mine. Ce i-a facut baiatul ala? Arata de parca ar fi vazut cel mai oribil lucru.
-O, Doamne, Tom! Esti aici! Esti viu!
Se arunca pe jos, ma stranse in brate si isi dadu drumul lacrimilor.
-Totul e bine. Sunt aici... Nu mai plange. A fost doar un cosmar, am incercat-o eu sa o linistesc in timp ce ii mangaiam parul.
Am stat acolo o vreme iar dupa ce se linisti, imi dadu drumul si am mers inapoi sus. Am vrut sa ma duc in camera mea, dar Bella ma lua incet de brat si cu capul in pamant imi spuse:
-Poti sa... Stai cu mine la noapte? Imi e frica. E intuneric si liniste si ma simt singura... Dar numai daca vrei.
Am luat-o de dupa umar si am insotit-o pana in camera. M-am culcat langa ea, tinand-o in brate.
-Te superi daca fac ceva?
-Nu.
Ma pupa pe nas si apoi se cuibari mai bine la pieptul meu. Adormi cu un zambet pe fata si asta ma facu sa ma simt in sfarsit bine dupa atata frica provocata de Cosmar. As fi vrut sa o pot veghea toata noaptea, dar un somn cu vise frumoase ma invalui in cele din urma.