demons

11 - || i a r n a ||

Noi eram salvatorii. Eu si Bella. Ne-am ridicat si am mers la bucatarie sa rontaim ceva inainte de culcare.

Facusem deja planul iar timpul trecea incet. Timp in care scoala a decurs normal, alaturi de cei doi noi colegi: Alice si Ryan. Timp in care Bella s-a mutat la mine pentru ca mama ei trebuia sa stea in Anglia un an intreg. Timp in care am fost Onii-chan. Timp in care Bella a facut antrenamente cu Ryan iar eu cu Alice. Timp in Ryan imi teroriza fiecare noapte. Imi canta cantece de groaza in ceafa acompaniat de orgi si vioare pe care nu le puteam vedea. Avea o voce chiar foarte placuta, dar pe care o folosea sa ma sperie. Uneori imi ranjea in fata cu dintii lui ascutiti, alteori se urca pe mine si ma ameninta cu un cutit. Dar niciodata nu ma ranea cu el. Ci intotdeauna il transforma intr-un trandafir pe care mi-l lasa langa perna, dupa care sa facea disparut. Si mereu, tot ce puteam face era sa il privesc sau sa il ascult. Corpul meu nu se putea misca deloc. Nu intelegeam de ce.

M-am bucurat cand primii fulgi de zapada au format o patura groasa asupra tot orasului. Am iesit afara dupa ore si m-am bucurat de peisaj. Stateam cu nasul indesat in fularul rosu si incolacit de multe ori in jurul gatului meu. Imi tineam mainile in buzunarele paltonului negru, tremurand putin. Era frig, dar abia iesisem din clasa. Cand m-am obisnuit cu temperatura de afara, am vazut-o pe Bella. Acum era timpul pentru surpriza mea. De cand eram mic, obisnuiam sa arunc cu un bulgare in Bella. Mereu venea nervoasa la mine si incepeam sa ne jucam. Acum era timpul pentru distractie. Am facut un bulgare pe care l-am tamponat in mana. Bella statea cu spatele la mine. L-am aruncat, dar tocmai cand sa ajunga la ea, Bella se intoarse si bulgarele o nimeri fix in fata. Oricat demon ar fi fost, era la fel de sensibila. Incepu sa suspine usor, asa ca am alergat ingrijorat la ea.

-Oh, Doamne, iarta-ma! Nu am vrut sa te lovesc in fata!

Eu...

Stai! Nu suspina! Ci radea. Imi ranji smechera si imi zise:

-Esti la fel de naiv ca Onii-chan.

Nu am observat ca avea mana la spate pana cand nu imi umplu fata de zapada cu ea.

-O cam meritam, nu-i asa?

-Mda, putin, imi zise ea chicotind. Dar acum hai sa te incalzesc.

Se ridica pe varfuri, isi dadu manusile jos si ma curata de omat. Chicoti si isi prinse mainile dupa gatul meu. Ma pupa dulce pe nas si isi lua manusile inapoi. I-am zambit si i-am curatat si ei fata.

-Aw, iubire mica, i-am zis eu in timp ce o incalzeam in bratele mele. Ce m-as face fara tine?

-Nu stiu. Nu ai face nimic si ai avea o viata oribila, zise ea in gluma.

-Da, probabil asa ar fi.

-Nu?

-Dar acum te am si te iubesc.

-Si eu te iubesc.

Eram asa de bucuros. Dar desigur, asta nu trebuia sa tina mult.

-Vreau si eu! zise Ryan vesel si aparand in spatele Bellei, ne lua pe amandoi in brate.

Mi-am dat ochii peste cap si am strans-o si mai tare pe Bella in brate ca si cum as fi vrut sa ii arat ca era a mea. Nu i-o dadeam! Nicicum! Poate eram cam egoist... Nu!

-Baieti. Ma sufocati si incepe sa ma doara.

-Scuze... am zis amandoi in acelasi timp si i-am dat drumul.

Bella ofta usurata si incepu sa isi netezeasca paltonul negru. Isi trase manusile crem mai bine pe maini si isi aranja fularul lung, tricotat de aceiasi culoare. Isi scutura ghetele negre cu blana si ne lua pe mine si Ryan de mana. Incepu sa ne traga prin tot parcul ca sa scuturam fiecare creanga de zapada peste ea. Am facut un om de zapada langa lacul inghetat pe care am patinat si ne-am jucat cu bulgari ca niste copii mici. Dupa o ora intreaga, vantul incepu sa se inteteasca.