demons

06 - || u n c a d o u ||

Bella se apropie de mine, se aseza pe canapea si imi zise:
-Inchide ochii!
-Ce o sa imi faci?
-Doar inchide-i. E o surpriza. Te rog.
Se uita la mine cu ochi de catelus asa ca nu am putut-o refuza. Mi-am inchis ochii si am simtit ceva moale si pufos cum isi facea loc intre palmele mele.
-Acum te poti uita.
Mi-am indreptat privirea inspre ceea ce primisem. Era un mic ursulet alb de plus cu ochii negri si stralucitori, un nasuc roz in forma de inima si o fundita roz in jurul gatului.
-Stiu ca pare copilaresc, dar dupa lungi cautari, l-am gasit in geanta. Ma culcam cu el in fiecare noapte si ma facea sa visez frumos. E un cadou care il am de la mama de cand eram mica. Inseamna mult. Faci o groaza de lucruri pentru mine, asa ca am decis sa ti-l dau tie
-De-de ce? am zis eu balbaindu-ma putin rusinat in timp ce mangaiam burta jucariei.
Bella rosi, lua o privire serioasa si imi spuse:
-Nu-ti spun! Taci si accepta-mi cadoul care cu siguranta ti se pare banal.
M-am uitat cateva clipe la ursulet. Insemna ceva pentru ea. Am zambit usor si am strans jucaria intre palmele mele. Am sarit pe Bella si am imbratisat-o. Ea aproape cazu de pe canapea, dar nu-mi pasa. Eram acolo sa o prind. Mereu aveam sa fiu.
-E cel mai frumos cadou! am zis eu fericit.
Nu imi mai pasa de nimic. Tot ce stiam era ca o iubeam. Bella isi prinse mainile in jurul meu si isi cufunda capul la pieptul meu. Am stat asa nemiscati cateva minute bune.
-Ma duc sa pun asta in camera mea, am zis eu in cele din urma.
M-am dezlipit incet de Bella si m-am dus sa descui usa de la camera mea.
-Pot sa vin si eu? Vreau sa vad cum e in camera ta.
Stateam cu o mana pe clanta si cu alta pe cheie. Ce ma faceam acum? Eram speriat si am intepenit in fata usii. Bella nu trebuia sa intre in camera sub nicio forma!
-O... O sa iti zic un singur lucru... NICIODATA sa nu intri in camera mea... am spus eu rece ca sa o conving. Clar? am tipat dupa aceea.
Mi-am intors capul iar Bella aproba murmurand speriata.
Ma simteam prost sa o tratez asa, dar era mai bine pentru ea. Am intrat in camera fara sa o las sa vada ceva. Am pus jucaria in mijlocul pernelor cu grija si am iesit incuind usa in urma mea si punandu-mi cheia in buzunar. Bella avea o privire abatuta si nu se ridicase inca de pe canapea. Acum ma durea sufletul pentru ca stiam ca eu o ranisem.
-Bella...
-Sunt bine. Doar ca ma puteai ruga frumos. As fi inteles.
-Stiu si te rog scuza-mi comportamentul. Am fost nesimtit.
M-am asezat pe jos in fata ei si m-am uitat la ea trist.
-Iarta-ma.
-Ridica-te.
Am facut ce mi-a cerut si ridicandu-se si ea de pe canapea m-a imbratisat. Cum putea fii asa de buna la suflet? Tocmai ce ma comportasem ca un nesimtit...
-Nu te mai gandi la ce s-a intamplat. Hai sa mergem sa mancam o prajitura in oras, asa cum faceam cu Onii-chan cand eram certati.
Ne-am incaltat, ne-am luat amandoi niste haine pe noi si am coborat pe scari. Am realizat ca aveam portofelul in jacheta si deci am pornit fara nicio grija. Cand am iesit din scara blocului, am tresarit. Bella isi lasa degetele sa alunce intre ale mele. Eram amandoi rosii ca doi raci. Ultima oara cand facusem asta era la gradinita, cand doamna Flora ne obliga sa stam cate doi in sir si sa mergem spre iesire. Dar acum eram mari... Senzatia era diferita. Am strans-o mai tare si i-am zambit. Bella se destinse si imi zambi inapoi.
Am mers la cea mai apropiata cofetarie. Am intrat si ne-am uitat cu limba scoasa la toate bunatatile din vitrina.
-Cu ce va pot servi azi, dragutilor? se auzi o voce.
O doamna cu parul maro si prins in coc ne zambea de dupa tejghea. Avea in jur de mai bine de 30 de ani. Era imbracata intr-o rochie alba cu un sort rosu.
-Eu vreau o amandina, spuse Bella vesela.
-Si tie, domnisorule. Ce iti face cu ochiul?
-As vrea si eu o amandina, va rog.
Am platit si i-am multumit doamnei.
-Hai sa ne asezam, am zis eu in timp ce luam prajiturile.
Bella ma urma si ne-am asezat la o masa apropiata de un geam ca sa putem privi afara. Am mancat in liniste si apoi am mers intr-un parc. Ne-am asezat pe o banca, dar Bella parea destul de trista.
-Ce-i cu tine, Bella? Esti bine?
-Nu. Deloc. Urasc locul asta! Sa mergem de aici!
Se ridica, dar am prins-o de mana si am pus-o inapoi pe banca.
-De ce?
-Pentru ca il urasc si gata! Bine?
Am luat-o de dupa umar si am lasat-o sa isi odihneasca putin capul pe umarul meu.
-Aici veneam cu mama intr-o vreme, zise ea suparata. Dar... Aici a dat cand eram mai mica de un barbat care a fost un mare nemernic. S-a bagat in viata mamei mele doar pentru banii pe care ii avea atunci. A vrajit-o cumva si apoi, a secat-o pe mama de bani. S-a certat cu el si m-a batut si pe mine si pe fratele meu, a zis ea si a inceput sa planga. Mama si-a schimbat jobul cu unul in care muncea mult pentru o suma mai mare. Doar ca sa aiba grija de mine si de Onii-chan. Nu o vedeam mai deloc. Nici acum nu are mai mult timp liber. Munceste de dimineata pana seara. Si asta doar pentru ca nenorocitul ala a intrat in viata mamei. Inca mai am urme de la bataia aia. Urme care ma dor...
Incepu sa planga de adevaratelea. Sughita si ma strangea in brate. Cine ar fi crezut ca in spatele veseliei ei si al zambetului se ascundea atata durere? Aveam o pofta sa il omor pe barbatul ala. Sa imi razbun printesa. Cum indraznise sa se atinga de ea?! Clocoteam de furie dar Bella imi intrerupse planurile mele in care il chinuiam pe animalul acela.
-Tom... Promite-mi ca tu nu o sa fii asa... Doar pe tine te mai am.
-Iti promit. Nu o sa te las niciodata, am linistit-o pe Bella mangaindu-i parul.
Ne-am intors acasa si ne-am aruncat in fata televizorului. Ne-am uitat la un maraton de Inu x Boku SS pana seara. Bella se simtea mai bine, desi pe mine inca ma durea sufletul si in mine nu murise dorinta de a il omori pe acel barbat.
-Tom? Pot sa iti mai dau un cadou?
-Sigur. Desi am deja doua cadouri foarte frumoase.
-Doua?
-Tu si ursuletul.
Bella rosi si isi lipi buzele de obrazul meu. O facuse cu atata duiosie ca m-am facut rosu la fata si imi simteam inima iesind din piept.
-Si eu am un cadou. Pe tine, Tom.