demons

21 - || d e m o n u l c u o c h i v e r z i ||

O multime de duhuri negre iesira pe poarta imensa, un cor de rasete malefice si subtiri urmandu-le. Toate abia asteptasera sa iasa de acolo. Ma infricosau. Deveneau din ce in ce mai multe, intunecand cerul si acoperind luna. Eram in totala bezna. Deodata, o multime de perechi de ochi rosii luminara intunericul. Chiar si ai mei. Si desenul lui Bella. Luna albastra de pe bratul ei se vedea estompata de sub bluza neagra.
-Pleaca. Lasa-ma, sopti ea strangand din dinti, printre lacrimi.
Luna de pe mana ei disparu, odata cu durerea ei. Haruno inca radea. Radea copios incat lacrimile incepura deja sa-i curga pe obraji. Innebunise. Era asa aproape de puterile malefice ale Consiliului incat sufletul ei ajunse la pragul nebuniei. Doua flacari rosii aparura in palmele ei, facand sirurile ei de colti sa devina si mai vizibile la lumina lor.
-O sa-i exterminam pe toti. O sa moara. In sfarsit o sa moara, zise ea razand ca o nebuna.
Tot ce astepta era sa-si razbune parintii. Si asta o transformase intr-o psihopata. Sufletul ei fusese prea bine conservat in pacea casei lui Ryan si Alice incat acum, era coplesit de rautatea ce o emana acel loc infricosator.
-Intram. Acum, se auzi vocea lui Ryan care era mai joasa decat deobicei.
Haruno se intoarse rapid pe calcaie si alerga inauntru. Se auzeau tipete, bufnituri si rasete. Nici nu apucaseram sa pasim inauntru ca Haruno devasta parterul. Cand am ajuns inauntru, am vazut o adevarata scena macabra. Sangele era intins pe toti peretii, tablourile gotice erau rupte. Altele ardeau la fel ca si cateva bucati din covor. Am stat sa numar cu ochii; reusise sa spintece mai mult de douazeci de demoni. Erau slabi, adevarat. Ma asteptam la acei doi exorcisti.
Erau cei mai puternici dintre toti, ii puteam simti. Dar de ce nu coborasera? De ce nu venisera toti? Ne asteptau. Voiau sa vada cu ce artilerie luptam. Dar aveam sa le dam tot ce era mai bun din noi. Desi avea sa fie greu. Mai greu decat ma asteptasem.
-Stati aici. Vin imediat, zise Ryan hotarat dupa care fugi pana la capatul holului. Deschise o usa din lemn negru si isi intoarse cu capul la mine. Ochii lui erau inca rosii, dar pentru o secunda luminara mai puternic. Imi ranji cu dintii lui ascutiti si se facu disparut dupa usa. Cu totii am stat cu sufletul la gura, asteptand.
Se lupta cu cineva. Erau mai multi acolo jos. Erau terifiati. Erau asa speriati incat ii puteam simti. Tipete de groaza se auzeau. Erau atat de puternice incat le auzeam ca si cum ar fi fost langa mine. Si toate strigau un sigur lucru:
Cosmar.
Plangeau dupa indurare, dar incet-incet, tipetele se estompau in aerul ce devenea din ce in ce mai apasat. Se auzi o injuratura si apoi urma un moment de liniste. Liniste ce a persistat asa mult incat incepeam deja sa-mi simt inima sfaramata. Speram sa nu fi patit ceva. Am facut un pas inainte, pregatit sa alerg spre locul unde Ryan statea prea mult. Dar in acel moment, un ultim tipat de durere se auzi. As fi recunoscut vocea lui dintr-o mie.
Dar nu era el.
Reusise sa-l omoare si pe ultimul care ii statea in cale. Ceva mare de metal se zdrobi de perete, eram sigur de asta. Deodata, pasi care urcau scarile la unison se auzeau din ce in ce mai aproape. Pana cand usa se deschise. De dupa ea aparu Ryan plangand in hohote, dar nu era singur.
Ma uitam la persoana din fata mea ca la cea mai mare descoperire. Cel mai uimitor lucru. Nu-mi venea sa cred. In fata mea statea fratele meu. Ace. Inima imi batea mai tare incat puteam jura ca mai avea putin si imi iesea din piept. Sangele imi era pulsat rapid prin vene, incat ma speriam sa nu se sparga. Parca ma uitam in oglinda. Eram sigur. Semana perfect cu mine. Atat ca avea parul negru si irisii verzi, inconjurati de aceiasi linie groasa de machiaj ca Ryan. Era clar ca cei din Consiliu il torturasera. Era taiat pe brate si era plin de vanatai. Dar fata lui ramase curata. Ma uitam la el si nu puteam sa cred. Ochii lui se facura cat cepele, la fel ca si ai mei. Nici unuia dintre noi nu ii venea sa creada ce se afla in fata lui.
Pasi domoli se auzeau in spatele meu. Toti se apropiau sa-l vada. Pana si Haruno isi reveni la normal, uitandu-se mirata la el.
-Te-ai schimbat. Te-ai schimbat foarte mult, am auzit-o pe Alice soptind uimita.
Ace isi plimba ochii peste noi toti. Era foarte mirat. Isi opri privirea pe mine si-l intreba pe Ryan:
-M-ai clonat? De ce?...
-Nu, iubire. E fratele tau mai mic, Tom, reusi satenul sa spuna printre sughituri.
Alerga la mine. Ace alerga si ma lua in brate. Imi puteam simti obrajii umezi. Si el plangea pe umarul meu. Era cald. Faptul ca nu-l atinsesem niciodata il facea un semineu de sentimente. Isi repeta intruna ca nu ii venea sa creda. Ma strangea asa tare inca aproape ma lasa fara aer. Dar nu-mi pasa, era iubirea cea care imi apasa plamanii. Isi dadu seama la un moment dat, asa ca imi dadu drumul. Imi zambi si ma pupa pe frunte.
-O sa castigam, fratiorule.
Imi placea cum suna. Era sa frumos. Simfonie pentru sufletul meu. Dar nu numai eu aveam nevoie de asta. Ci Ryan care aproape se sfarama in spatele lui. Ii fusese asa dor de el incat nu putea sa-si opreasca lacrimile. I-am facut un semn si Ace imi zambi larg. Nici nu mi-am dat seama cand s-a intors. Stiu ca alerga ca un nebun la Ryan, il lua in brate si se roti cu el. Pana acum tinuse tot in el, dar dadu drumul uni plans de fericire. Il strangea mai tare decat ma stransese pe mine. Eram sigur. Dar il iubea si asta il facea pe Ryan fericit.
-Te iubesc, idiotule.
Il lasa din bratele lui ca sa ii zambeasca smechereste. Isi scose limba si isi ridica degetul aratator pe care ardea cuminte o flacara mica. Ryan ii zambi inapoi si ii urma gestul. Era interesant sa-i privesti cum faceau lucruri de demult. Am luat-o pe Bella de mana si m-am uitat la ea. Era absorbita de ce aveau ce-i doi sa faca. Dar isi lasa capul pe bratul si zambi, chiar daca nu se uita la mine. Ma stranse de mana, sa-mi arate ca era acolo. Asa ca am continuat sa ma uit si eu.
Ace ii atinse varful limbii lui Ryan, facandu-l sa chicoteasca cand aceasta facu contact cu flacara. Satenul facu la fel ca el, dandu-i aceasi reactie. Ace sa apleca putin pana la saten, lipindu-si limba de a lui. O flacara aparu intre ele, care disparu odata ce limbile intrara in jocul lor. Un sarut care se adancea din ce in ce mai mult. Mainile lui isi facusera loc sub tricoul lui, in timp ce degetele lui Ryan aprindeau pe rand flacari care ardeau vesele. Si care deodata facura contact cu pielea lui Ace. Gemu, si se deprinse de satenul care zambea victorios.
-De data asta eu am castigat, ii zise el uitandu-se la iubitul lui care era al naibii de incantat.
-Nu pot sa cred ca ai facut asta! Stii bine ce se intampla cu mine, riposta Ace.
-Stiu cat de mult iti place.
Brunetul ii fura un sarut dupa care ii zambi. Il lua de mana si il trase pana la noi. Ne uitam la ei doi care erau adorabili impreuna. Rosisera cand realizara ca ii privisem in tot acel timp. Alice imi dadu un cot in burta si imi mima "Sari pe Ace. Acum." si imi zambi smechereste. Am urmat-o, sarind cu totii pe Ace daramandu-l pe podea. Ryan se uita la noi si tipa:
-Hei voi! Nu-mi furati iubitul. E al meu, nu al vostru.
Am ras toti, si ne-am dat de pe Ace. Ne-am asezat in pe podea si ne-am uitat la Ryan care se chinuia sa nu rada si el. Brunetul il trase in bratele lui, ca sa-l scape de gelozie.
-Sunt al tau, iubire. Doar al tau, il linisti el. Dar trebui sa ne luptam cu Consiliul ca sa ajungem unde vreau eu. Si o sa castigam.
Ochii lui verzi se facura deodata rosii si doua siruri de colti ascutiti isi facura aparatia dupa buzele lui. Nimeni nu avea sa scape din mainile noastre. Aveau sa pice toti, unul cate unul.