demons

10 - || l u c r u r i n o i ||

-Te ocupi tu de asta? ii spuse Bella lui Alice care ii arunca o privire in semn de "stiu deja ce am de facut".
Bella ii zambi mandra si ma trase dupa ea pana langa Ryan. Alice alerga in mijlocul camerei si incepu sa spuna ceva intr-o limba pe care nu o intelegeam. La un moment dat, incepu incet-incet sa pluteasca deasupra baltii de sange lasata de Abecareth. Isi duse mainile in lateral, iar o lumina puternica si rosie o inconjura. Abecareth se facu scrum, peretii de ciment se transformara la loc in pereti de sticla, grinzile aparura si ele iar bancile si mesele erau la locul lor. Paznicii erau in picioare si pareau ca nu stiu nimic din ceea ce s-a intamplat. Alice se lasa rapid pe podea si fugi inspre noi. Am iesit pe usa salii si salutandu-i pe paznici, am plecat in graba la mine acasa.
Am deschis usa si ne-am dus in bucatarie. Aveam nevoie de un plan. Acum ca Bella era demon, cu siguranta aveau sa o urmareasca. Si pe langa asta, probabil tot Consiliul era suparat ca le-am omorat conducatorul. Bella se ridica de pe scaun si sprijinindu-se cu mainile de masa, ne-a spus:
-Fiti atenti toti. Trebuie sa ne gandim foarte bine la ce urmeaza sa facem. Trebuie sa ne gandim la un plan, dar fara sa ne grabim. Cu siguranta si Consiliul se va gandi la ceva cu care sa ne opreasca, dar noi trebuie sa fim cu un pas inaintea lor. Nu vor ataca pana dupa iarna, asta e cert. Acum sunt ocupati cu planurile, iar iarna le-ar ingheta armele si le-ar fi foarte greu sa lupte. Deci avem destul timp sa ne gandim la ce trebuie sa facem.
Eram putin confuz. Nu stiam ce se intampla, dar Bella parea foarte informata. Probabil ca observa, pentru ca isi lipi palma de frunte si zise:
-Ce tampita sunt! Scuza-ma, Tom. Ne ocupam acum si de tine. Alice are puterea de a umple oamenilor mintile cu ce vrea ea. O sa iti explice acum tot ce trebuie sa stii. O sa te doara, dar trebuie.
Isi muta rapid privirea catre Alice speriata.
-Ai grija sa nu...
Roscata aproba si astepta ca Bella sa ii dea semnalul.
-Stai! am zis eu. Inainte de asta. Vreau sa te intreb ceva, Bella.
-Spune.
Imi venea greu sa inteleg un singur lucru, asa ca am decis sa o las pe Bella sa imi explice.
-Acum ca stii ce sunt, de ce nu esti suparata pe mine? Adica am tinut asta secret de tine. Imi imaginam ca odata ce ai sa afli, ai sa te superi...
-Ai uitat cine sunt? Sunt Bella. Cea mai buna prietena a ta. De ce sa ma supar? Acum, suntem la fel. Stiu ca tot ce ai facut pentru mine ai facut ca sa ma aperi. Si te iubesc pentru asta.
Se apleca si ma pupa pe frunte. Bella... Chiar si ca demon esti cea mai iubitoare. Cum reusesti, nu stiu. E felul tau de a fi. Esti perfecta. Si esti a mea.
-Bine. Alice, sunt gata. Poti sa imi umpli mintea cu ce vrei.
Bella aproba din cap. Alice se ridica si isi lipi o palma de fata mea. Cu cealalta, imi prinse mana dreapta, unde aveam desenata pentagrama pe incheietura.
-Si el are? o intreba roscata pe Bella.
Bella facu ochii cat cepele si isi trase maneca de la bluza. Se uita cateva clipe la incheiatura ei dreapta si zambi usor.
-El e. Da. Continua.
Alice ii zambi si isi continua treaba. Zise din nou ceva ce nu am inteles si ma stranse de mana. In capul meu treceau tot feluri de socuri care imi provocau o durere oribila. O strangeam tare pe Alice de mana, fiindu-mi foarte greu sa imi controlez tipetele. Insa incetul cu incetul am inceput sa inteleg tot. Stiam cum sa imi controlez puterile, stiam istoria Consiliului, stiam limba veche folosita de Alice, stiam cine erau Ryan si Alice defapt. Ei erau gardienii nostri. Erau trimisi de tata, dar asta nu mai stiam de ce. Nu stiam nici cum m-am nascut si nimic despre mama.
Alice isi lua palma de pe fata mea lasandu-ma ametit cu o durere oribila de cap. Imi simteam pleoapele grele si craniul strapuns de o mie de cutite. Locul unde aveam desenata pentagrama ma ardea. Nu mai puteam rezista mult. Aveam sa ma cufund intr-un somn adanc curand. Tot ce am auzit inainte sa lesin a fost vocea Bellei spunand:
-Ma ocup eu de restul...

-Crezi ca o sa se trezeasca? intreba Alice care statea pe un taburete langa Bella.
-S-a trezit deja. Doar e Tom, zise Bella in timp ce imi mangaia parul.
Stateam cu ochii intre-deschisi in patul meu. Bella si cu Alice stateau pe doi tabureti langa marginea patului uitandu-se calme la mine. Ryan fuma o tigara in tocul usii. Usa! Era distrusa. Crapata pe mijloc de parca ar fi trecut un taur prin ea. Stateam pe burta cu capul spre cele doua pazitoare ale mele. Bella vru sa isi traga mana, dar obosit, am prins-o si am strans-o usor. Aveam nevoie de caldura ei acum. Mi-am lipit buzele de degetele ei subtiri si fine si am tras aer adanc in piept. Mi-am deschis larg intr-un final ochii. Analizam cu grija fiecare colt al camerei. Nimic nu era schimbat. M-am ridicat greoi in capul oaselor, fara sa ii dau drumul mainii lui Bella. Aveam nevoie de ea acum.
-Te-ai trezit, somnorosule? imi spuse Ryan cu un zambet strengar pe fata.
-Da, asa cred... am spus eu cascand.
-Ai dormit 4 ore.
-Serios?
-Mda. Dar acum eu si cu Alice te vom lasa pe moment. Acum ai de discutat cu pitica asta din fata ta. Dar noi ne vedem diseara.
Bella isi pleca capul, trase aer adanc in plamani si ranji smechereste.
-Nu sunt singura care trebuie sa discute cu el. Vrei sa ii spui ceva... Ryan? zise Bella in timp ce se uita la el cu o privire triumfatoare.
-Bine jucat, pitico. Bine jucat... Nu, nu trebuie sa discut nimic cu el.
Isi arunca restul de tigara in scrumiera pe care o tinea in mana, scoase pe gura un ultim fum si ii zambi mandru lui Bella.
-Hai sa mergem.
Alice se ridica si inainte sa iasa pe usa, zise:
-Cum ai reusit sa-l tragi de limba?
-Asta nu-i treaba ta! se rasti Ryan la ea.
-Am metodele mele, ii raspunse Bella misterioasa.
Alice ii zambi si se facu nevazuta cu satenul sumbru.
Bella rase si isi muta privirea inspre mine care eram total debusolat. Rase si mai tare cand imi vazu fata care probabil arata caraghioasa.
-E bine, nu iti fa griji.
-Ce imi ascunzi tu mie, pitico? am zis eu amuzat.
-Nimic... imi spuse ea cu un aer sarcastic.
-O, da?
-O, da.
Imi arunca unul dintre zambetele ei sincere, facandu-mi inima sa se inmoaie. I-am zambit cald inapoi si i-am strans mana si mai tare. Ma bucuram pana la stele si inapoi ca era a mea.
-Acum sa trecem la lucruri serioase. Tu stii cine suntem?
"Suntem"? Adica "noi"? Ce voia sa zica?
-Nu... am zis eu cat se poate de sincer.
-Eu sunt Gehenna iar tu esti Shingeku. Noi suntem regele si regina neamului asta de demoni.
-Ce?!
-Uite!
Isi trase mana din a mea si imi arata pentagrama desenata pe incheietura ei. M-am uitat si eu pe mana mea dreapta. Era acelasi desen.
-Semnul regal. Doar odata la 3 secole se nasc demoni ca noi, cu sange pur. Mai puternici ca oricare alta familie. Am fost meniti sa fim impreuna, zise ea lasand un zambet fugar sa isi faca loc pe fata ei senina. Sa luptam cu Consiliul.
-Serios? am zis eu zambind. Sincer... Nu ma simt rege. Desi tu ai luat o postura foarte serioasa.
-Chiar? Nu mi-am dat seama. Desi iau asta foarte in serios.
Un val de melancolie lua stapanire asupra mea. Stateam cu privirea abatuta si capul in pamant.
-Ce-i? Tom. Ce nu e bine?
-Nimic...
-Ma minti pe fata.
-O sa imi fie dor... O sa imi fie dor de vechea tu. Te iubesc si asa, dar. Daca tot razboiul asta o sa te schimbe, atunci o sa imi fie foarte dor de veselia ta. De caracterul tau ciudat si interesant. De rasetele si glumele tale...
-... Tom, opreste-te, ma intrerupse ea calma. Tu te auzi ce spui? Nu o sa ma schimb deloc. Daca o sa fiu regina, o sa fiu una care o sa sparga multe vaze, care o sa zburde prin toate holurile castelului si o sa alerge ca o nebuna prin gradina... Cu tine.
-O sa aveam un castel? am zis eu inveselit.
-Mda. Unul mare defapt.
-Atunci o sa...
-Pictam peretii de la camerele noastre impreuna! am zis noi in acelasi timp.
-Ca in tabara de la munte.
-O sa fie super.
Bella imi ciufuli parul si imi zise:
-Stii sa creezi flacari?
-Da!
Isi facu mainile caus si lasa o flacara albastra sa ia forma in palmele ei. I-am urmat exemplul, dand viata unei flacari rosii in mainile mele.
-De ce sunt diferite?
-Alice mi-a spus ca sunt mai speciala, dar nu mi-a spus de ce.
Am dat din umeri si mi-am facut ochii cat cepele cand am vazut ce se intampla in fata mea. Flacarile se contopeau una cu cealalta devenind negre si formand... O margareta. Era uimitor. Bella zambea, ca si cum ar fi stiut ca asta avea sa se intample. Margareta din foc negru devenea din ce in ce mai mare, pana ce lua marimea unei mingi de baschet. Pentagramele de pe maini incepeau sa lumineze.
-O sa salvam lumea impreuna, imi zise Bella in timp ce eu eram parca hipnotizat de ce tocmai se intampla.
Mi-am oprit flacarile odata cu Bella si i-am zambit uimit. I-am dat parul dupa urechi si luandu-i capul intre palme am sarutat-o gentil. Noi eram salvatorii lumii.