demons

16 - || z a c k ||

Ne uitam la o casa imensa cu trei etaje cladita intr-un stil gotic. Sediul ultimului Consiliu de demoni de pe Pamant. Cu cei de aici aveam sa ne luptam odata ce zapada si frigul aveau sa isi ia la revedere de la noi. Tot ce ne despartea de aceea casa imensa si intunecata erau inca patru saptamani si un gard imens si negru. Pe fiecare grinda erau in varf asezate ornamente sub forma unei flacari de lumanare. Grinzile erau prinse intre ele de niste onduleuri metalice, puse pe orizontala. Era intr-adevar, o cladire impunatoare. Pacat ca nu avea sa mai ramana nimic din ea.
Venisem insa pana aici ca sa ne putem face o idee despre cum am putea intra. Era cam greu avand in vedere ca nu ne puteam catara pe gardul metalic, de doua ori mai mare ca noi. Daca gaseam o cale sa intram in gradina, atunci restul ar fi fost simplu si ar fi decurs conform planului. Insa faptul ca sediul era asa mare ne punea bete in roate. Fuga pe scari in sus avea sa ne oboseasca si nu stiam pentru ce era predestinat fiecare etaj, deasemenea.
-Ma ocup eu de asta, denka, spuse Reila din spate, de parca ar fi putut sa imi citeasca gandurile.
Merse calma pana in fata gardului. Noi toti am facut un pas in spate si am asteptat... Acel ceva ce avea sa se intample. Fata isi acoperi din nou cu mana dreapta ochiul rosu si incepu sa se ridice, pana la jumatatea gardului. Statu timp de cateva momente, parca cautand ceva cu privirea. La un moment, dat se lasa inapoi pe zapada moale. Isi pleca capul in jos si isi descoperi ochiul. Dupa care se intoarse serioasa la noi.
-Treaba e mai complicata decat credeam.
-Spune ce stii, ii zise Alice, privind-o cu atentie.
-La etajul unu sunt cativa demoni pusi de paza, nu mai mult de douazeci. Sunt cam slabi, dar ii pot termina usor. Insa la etajul doi e mai complicat. Sunt doi exorcisti acolo. Si sunt mai mult ca sigura ca nu tin cu Dumnezeu, ci sunt de partea Consiliului. Sunt puternici si nu stiu daca o sa le facem fata. Asta fiind una din probleme. La etajul trei e Consiliul in sine. Sunt mai mult de o suta de demoni acolo. O sa fie cea mai grea parte. Mai ales ca am simtit o prezenta ciudata. Adevarata noastra problema e gardul din fata. Nu o sa putem trece de el pentru ca niciunul din noi nu il poate atinge. E blestemat de Abecareth si daca punem mana pe el ne ardem. La propriu.
-Atunci, cum o sa mai intram? zise Ryan.
-Eu o sa pot zbura pe deasupra lui si o sa deschid usa de la casa ca sa intram in liniste. Sa le facem... Sutekina sapuraizu, continua Reila cu un ranjet malefic pe fata, accentuat de buzele visinii.
Eu am fost cel care a gasit solutia. Nu stiam de ce, dar mereu cand stateam in loc, aveam tendinta de a ma uita in dreapta. In cazul de fata, in dreapta noastra, la cativa metri de noi, se afla un nuc solid. Cum de nu il vazusem cand venisem? Avea crengi groase si puternice care se aplecau pe deasupra gardului inalt, pana in curte. Daca te agatai cu mainile de el, ajungeai cu varfurile pe pamant. Asta era scaparea noastra. L-am aratat si celorlalti. Parea usor de catrat, avand in vedere faptul ca scoarta era plina de scobituri.
-Ei bine, inchisorile sunt la subsol. In felul asta o sa reusim sa ii scapam pe toti, chiar si pe A... zise Reila zambind, insa nu reusi sa isi termine propozitia, pentru ca Ryan alerga si ii acoperi gura cu mana.
Isi clatina incet capul de doua ori si isi lua mana de pe fata fetitei. Reila intelesese si dadu din cap. Doamne, ce imi tot ascund oamenii astia?
-Hai sa facem o incercare! spuse Bella vesela, alergand spre nuc si incepand sa se urce cu usurinta in el.
Speriat sa nu cada, am urmat-o. Ryan a facut la fel. Scoarta era putin alunecoasa de la zapada care se topise, insa era chiar usor de urcat pe el si silentios. Alice vru sa se urce si ea, dar invevitabilul se intampla. Calca stramb intr-una din scobituri si vrand sa isi prinda glezna, cazu. Sau nu. Chiar inainte sa ajunga pe omatul rece, un baiat aparu de nicaieri si o prinse. Era inalt si parea si el cu doi ani mai batran ca noi. Avea parul lung pana la umeri blond spre maroniu deschis si putin ondulat. Ochii caprui ii straluceau in lumina soarelui nu prea puternic azi. Dar desigur ca Alice avea o problema cu cei care o atingeau fara voia ei. Sari din bratele baiatului si ii trase o palma. Cazu apoi cand simti durerea de la glezna dreapta cu siguranta scrantita. Baiatul isi freca obrazul rosu si dandu-si ochii peste cap, o ridica de pe jos si o ajuta sa se sprijine de nuc. Alice ar fi vrut sa ii mai traga o palma si cu siguranta l-ar fi luat la bataie chiar si ranita la picior, dar baiatul ii spuse:
-Ar trebui sa fii mai atenta.
-Esti ciudat, ii reprosa Alice calma.
-Nu, nu sunt ciudat. Sunt Zack.
Blondul ii intinse mana in semn de salut, dar Alice marai suparata.
-Vad ca nu ma placi, continua baiatul care isi retrase mana incet. Nu-i problema. Daca tot esti jos, citeste asta.
Scoase din buzunarul paltonului albastru o scrisoare care i-o dadu lui Alice. Roscata isi ridica o spranceana si lua plicul din mana lui Zack. Isi ridica ochii spre noi si zambindu-ne, ne spuse:
-Eu sunt Zack Tomson. Noul vostru coechipier trimis de Lord Skull. Precum scrie si in scrisoare. Cand am realizat ca nu sunteti acasa, mi-am zis ca ati putea fi aici. Eram in drum spre voi cand am vazut-o pe roscata de aici...
-... Roscata de aici are un nume. Si ala e Alice, zise ea indignata, dupa ce termina de citit scrisoarea de la tata.
-Alice cazand. Am alergat mai repede ca sa o ajut. Dar desigur ca in loc de un multumesc, am primit o palma, zise Zack si arunca o privire lui Alice care inca se uita la el cu dispret.
-Multumesc, ii spuse ea nervoasa mijindu-si ochii.
-Mult mai bine. Acum haideti sa mergem de aici!
Ryan cobori incet, fiind urmat de mine si Bella. Am strans fiecare mana cu el si ne-am prezentat pe rand. Mi-am luat pitica de dupa umar si am pornit impreuna cu Reila spre cea mai apropiata statie de autobuz. Ryan pleca deasemenea cu noi, prefacandu-se ca nu o aude pe Alice care ii spunea ca nu se lasa dusa in carca de "idiotul asta blond". De ce sa nu ii fi lasat pe cei doi porumbei sa mearga impreuna? Cand eram la o distanta nu mai mare de 10 metri de ei, ne-am intors si am asteptat toti patru zambitori ca Alice sa se convinga ca nu putea merge pe jos si ca singura solutie era Zack, deoarece Ryan era prea slab. Era asa de nervoasa incat i se zbatea ochiul stang.
-O sa va omor pe toti! ne striga ea si se urca in spatele blondului.
Il ameninta intruna ca daca o scapa pe jos il asigura ca nu il mai lasa in viata, pana cand am ajuns intr-o statie de autobuz care era cu o strada mai sus de sediul Consiliului. Pana am ajuns acasa, Alice a insistat sa mearga intr-un picior tot drumul, dar Zack nu a lasat-o. A urcat-o pe scari in brate si a asezat-o pe patul Bella. Am deschis usa de la bucatarie ca sa ma apuc de ordine... Sau nu?! Era deja curata! Mai curata decat deobicei! Deci la asta lucrase Reila. Ei bine, tot ce trebuia sa faca era sa imi faca un ceai. Daca vroia.
-Fac imediat ceaiul, denka. Te rog frumos sa ii chemi si pe ceilalti. Ryan si cu Bella sunt la televizor si Alice si Zack sunt in camera de oaspeti, zise fetita aparand din spatele meu.
-Multumesc.
Reila imi zambi si puse apa la fiert. Le-am spus lui Ryan si Bella sa mearga in bucatarie si am intrat in liniste in camera de oaspeti. Se parea ca cei doi nu ma auzisera. Zack o pupa in crestetul capului si se aseza pe pat la picioarele ei.
-... miroase frumos.
-Ce?
-Parul tau... Miroase frumos, zise Alice mai mult pentru ea, cu fata rosie, evitandu-i privirea lui Zack.
-Multumesc. Te mai doare?
-Mai putin, dar inca nu pot sa stau pe picior.
-Veniti la un ceai? am zis eu in cele din urma.
-De cat timp esti acolo? au intrebat amandoi in acelasi timp, rosind.
-Abia acum am intrat, am mintit eu. Haideti!
-Bine...
Alice se aseza cu picioarele pe marginea patului si incerca sa isi dea seama cum sa se ridice. Nu-si putea pune piciorul drept pe jos. Zack ii intinse mana si ii zise:
-Nu ai de ales.
Roscata se incrunta si il lua de mana, ridicandu-se intr-un picior. Si inainte sa isi dea vreunul dintre noi seama, o ridica in brate si trecu pe langa mine.
-Idiotule, lasa-ma jos! O sa te omor! Clar o sa te omor! Lasa-ma jooos!
Eu zambeam din spatele lor. Eram mandru intr-un fel de Zack. Dar reactia lui Alice care il tot lovea cu pumnii in piept ma amuza deasemenea. Blondului nu paru sa ii pese, pentru ca isi dadu peste cap si zambi. O aseza pe scaunul din bucatarie si se puse langa ea. M-am asezat si eu de cealalta parte a mesei, langa Bella, Ryan si Reila stand in capete.
-Si ti-a placut plimbarea? zise Zack cu un zambet victorios pe fata.
-Tu sa taci! ii raspunse Alice bosumflata si lua o gura din ceai.
-O sa o iau ca pe un da.
-Am spus sa taci, idiotule!
Alice ii dadu un cot in brat, dar Zack rase. O pereche mai amuzanta si potrivita ca ei nu era.