demons

08 - || a l i c e ||

Am imbratisat-o pe Bella apoi am pus chitara la loc, dupa perdea. Am mers in bucatarie pentru ca voiam sa mancam ceva de pranz.
-Tu nu ai strans inca astea de aici?
-Nu. Mi-am adus aminte de ele abia dupa ce le-am vazut azi de dimineata.
-Le strang eu, uitucule.
-Frumos desenul tau, am zis eu putin rusinat in timp ce ma apucasem sa tai niste legume.
-Iti place? Eu... L-am facut pentru tine, spuse ea aproape in soapta.
-Multumesc.
Am lasat taiatul morcovilor pentru o secunda si m-am apropiat de ea, lipindu-mi buzele de obrazul ei. Bella chicoti putin, duse toate lucrurile la loc si se aseza pe canapea la televizor.
Cand in sfarsit terminasem pranzul, se auzi soneria.
-Ma duc eu! am auzit-o Bella zicand in timp ce alerga sa deschida.
Il lasa pe Ryan sa intre in bucatarie si se aseza inapoi pe canapea. Dar de data asta nu era singur. Langa el era o fata care parea mai mare decat noi cu cel putin 2 ani. Era cam de inaltimea lui Ryan, avea parul roscat cu varfuri blonde si un breton care ii acoperea unul ochii verzi si machiati cu negru. Nasul mic era plin de pistrui. Fata ei draguta era fara pic de expresie, rece. Privirea ii era pierduta in gol. Parca ii era frica de ceva. Era imbracata la fel ca Ryan, numai in negru si era la fel de sumbra. Mi-am dat seama ca era un demon dupa medalionul ca si al meu pe care il purta.
-Buna! am zis eu linistit si i-am intins mana ca sa o salut.
Ea isi reveni repede, se sperie si tipa:
-Nu ma atinge, ca te omor!
Ce ii facusem? Eram doar dragut. Ryan o prinse de bratul care era pregatit sa ma atace. Dar ea isi scoase coltii incercand sa ma prinda cu gura de fata. Avea ochii rosi atintiti inspre mine nervosi. Mi-am scos si eu coltii, dar Ryan ne opri pe amandoi.
-Terminati! striga el si puse intre mine si noua-venita.
Tipa asa de tare ca se auzi pe tot etajul, facandu-ne pe amandoi sa ne oprim. Bella alerga speriata din sufragerie.
-Ce se intampla aici?
-Nimic, am mormait eu.
Bella statea ingrijorata in spatele fetei din bucataria mea.
-Gehenna...
Roscata isi facu ochii mari si incepu sa ranjeasca ca o nebuna. Ryan ii dadu speriat drumul. Ma uitam mirat la el. La cat rau putea face, nu ma gandeam ca lui chiar ii era frica de ceva, mai ales de o fata.
-Fugiti!
Ma lua pe mine si pe Bella de mana si incepu sa ne traga afara din apartament. A inchis usa si ne-am ascuns dupa perete. O auzeam pe fata tipand din toti plamanii. Se auzea pe toata scara.
-Cine e ea si ce a patit? il intreba Bella pe Ryan.
-Ea e... Sora mea Alice. E mai speciala, spuse el si se uita inspre mine care intelesesem de ce. Are mereu crize dinastea. Dar ea in general e tacuta. Si totusi dura. Si ranita...
-De-de ce? avu tupeul Bella sa il intrebe.
-Ea... Ea a fost violata de un nemernic cand avea 13 ani! spuse el si lovi peretele cu pumnul. La naiba sa il ia de animal! De atunci are incredere numai in mine si nu lasa pe nimeni sa o atinga. Ii e frica. Si ca sa fie sigura ca nimeni nu pune mana pe ea, ii omoara.
Lacrimile ii curgeau pe obraji. Bella se uita la el cu blandete si il lua in brate.
-Ryan. Totul o sa fie bine. Numai plange. Suntem aici sa o ajutam.
Ii vorbea calma, incercand sa il linisteasca. Eu stateam acolo, uitandu-ma la el. Nu imi venea sa cred. Insa ceea ce ma uimea era ca Ryan chiar plangea. Stiam ca are o latura iubitoare. Insa imi parea foarte rau pentru amandoi. Bella ii stearse obrajii negri de la machiajul care ii curse. Il pupa pe frunte si il tinu pret de inca cateva minute in brate ca pe un copil mic. Reusi sa il linisteasca.
Deodata, nu se mai auzea nimic. Alice isi reveni. Ryan ii dadu drumul lui Bella si fugi in apartament. L-am urmat in graba. Alice era pe jos si tremura. Avea obrajii negrii si un cutit insangerat langa ea. Isi facuse o rana pe incheietura mainii destul de adanca. Acum ca ma uitam bine la ea, avea bratul stang plin de rani. Ma durea sa o vad asa, nu numai pentru ca imi aducea aminte de ce patise Bella. Ryan o ridica de pe jos cu grija si o duse la Bella in camera. O puse pe pat si o inveli. La un moment dat se linisti. Trase aer adanc in piept si se uita in jur.
-Bella. Pot sa te rog ceva? ii spuse Ryan in soapta. Vreau... Cumva, oricum, sa o faci pe Alice sa nu ii fie frica de voi. In special de tine. Am nevoie sa ii gasesc o prietena careia sa ii spuna orice. Si ma gandeam ca o poti ajuta tu... Stii, esti fata. Te rog.
-O sa incerc.
-Multumesc mult. Iti raman dator, pitico.
Ryan o pupa pe crestetul capului si ma lasa pe mine si pe Bella cu Alice. Si acum ce faceam? Bella isi lua un taburete de langa masa de toaleta si il aseza langa pat.
-Hei... Esti bine? ii spuse Bella calma.
-Tu cine naiba esti? Lasa-ma in pace pana nu te bat!
-Eu sunt Bella. Nu vreau sa iti fac rau. Vreau sa te ajut.
-De ce m-ai ajuta tu pe mine? Pleaca! Toti oamenii de pe planeta asta mizera sunt niste tampiti. Pana si eu. Am lasat un nemernic sa isi faca de cap cu mine! De unde stiu ca tu nu o sa ma ranesti?
-Eu nu sunt ca ceilalti, sunt o fiinta iubitoare. Nu vreau sa te ranesc deloc. Iti jur pe ce am eu mai sfant. Vreau sa te ajut.
-Sa ma... Ajuti?
Alice parea surprinsa.
-Da. Ai incredere in mine. Hai sa iti arat ca nu te musc. O sa incerc sa te iau de mana, iar cand te simti pregatita, sa ma prinzi de ea. Bine?
Ii vorbise asa bland incat, putin speriata, Alice accepta. Bella isi intinse mana inainte si incetul cu incetul se apropie de a lui Alice. Cand aproape sa o atinga, se opri. Astepta ca Alice sa fie pregatita. Sfioasa, roscata o prinse de mana. Incepu sa o stranga din ce in ce mai tare pana cand o tinea cu incredere. Un zambet mare ii aparu pe fata cand se convinse ca era in siguranta. Bella ii zambi inapoi si eu la fel. Alice se simtea mai bine.
-Dar Alice... Ai incredere in mine, da? ii spuse Bella iar fata dadu vesela din cap. Atunci va trebui sa il accepti si pe ursuletul ala care sta acolo. El e prietenul meu si vine la pachet cu mine. Insa sa stii ca e chiar mai dragut decat mine, zise ea si arata cu degetul inspre mine care rosisem putin.
-El?
-Tom! Vino aici, continua Bella si imi facu semn sa ma asez pe taburetele de pe care tocmai se ridicase.
Ii dadu drumul lui Alice care parca nu voia sa se mai desprinda de noua ei prietena. Se uita la mine speriata, dar Bella ii spuse, punandu-i o mana pe umar:
-El e cel mai dragut baiat pe care il cunosc. Nu ar face rau nimanui. Doar incearca si ai sa vezi ca nici el nu te musca. Noi doi vrem sa te ajutam cu tot ce putem.
-Nu iti fac rau. Crede-ma.
Mi-am intins mana inainte si am facut ca Bella. Ii lua mai mult ca sa aiba incredere in mine. Cu siguranta cel mai mult ii dispretuia pe baieti. Dar se prinse inocenta de mana mea. Degetele ei subtiri date cu oja neagra ma strangeau dragastos.
-Nu inteleg... De ce voi nu sunteti rai? Credeam ca doar fratele meu e diferit.
-Mai sunt o multime de oameni buni pe lumea asta. Noi suntem trei dintre ei, i-am zis eu in timp ce ii dadeam drumul.
-Iarta-ma ca te-am atacat... Stii tu, imi zise ea si arunca o privire spre Bella.
-Iarta-ma si pe mine. M-am simtit amenintat.
-Nu-i nimic. Acum ma lasi te rog singura cu Bella?
-O sa va las pe amandoua singure dupa ce veniti la masa. Sa mancati intai.
M-am ridicat si am pornit spre bucatarie, in timp ce Bella si Alice se tineau de mana.