Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 11

Perspectiva lui Harry

Capul ma durea ingrozitor. Ingrozitor! Si simteam ca o sa cad in orice moment. Regret asa mult tot ce am facut. Regret ca am mers la petrecerea asta stupida. E ora 1, ar fi trebuit sa dorm acum! E vina lui Louis! Din cauza lui s-a intamplat totul...

-Harry, opreste-te, ii aud intr-un final vocea.

-Ce? Ce sa opresc? Intreb confuz. Nu faceam nimic.

-Nu te mai gandi atat.

Oftez la gandul ca el nici macar nu stie ca la el ma gandeam si ma arunc in pat.

Inca sunt putin ametit. Sper sa nu fac iar ceva in seara asta ca apoi sa regret mai tarziu.

-Harry, ce s-a intamplat in seara asta? Vrei sa vorbim despre asta? Tu in viata ta nu ai mai baut si a fost cea mai idioata alegere pe care ai facut-o sa te indopi cu atat alcool in seara asta! Ce a fost in capul tau? Il aud pe Louis cum ii creste tonul.

Era foarte nervos, puteam paria pe asta.

-Scuze...spun incet, chinuindu-ma sa imi tin in frau lacrimile.

-Atat? Un amarat de scuze? Ce a fost in capul tau cand ai baut atat? Putin nu strica, dar tu ai baut cat un alcoolic d-ala care nu se poate controla! Sa nu mai faci asta niciodata, te rog!

-Imi pare rau, imi pare rau... e tot ce pot sa zic si las ca lacrimile sa imi cada pe obraji. Nu am vrut sa il supar, nu am vrut sa se ajunga la asta. Fara sa am prea mult timp sa reactionez, Louis m-a strans in bratele lui. Si simteam cum tot corpul mi s-a relaxat si spre surprinderea mea, nu mai plangeam.

-Gata.A trecut. Stai calm, sunt aici. Acum culca-te, ai nevoie de somn. Cuvintele lui erau asa linistitoare. Erau ceea ce am nevoie in clipa asta. Stai sa iti aduc o cana cu apa, continua el si iese din camera.

Totul se invartea in capul meu.

Stateam intins pe spate si ma uitam la tavan. Nu vreau sa mai vorbesc cu el despre seara asta. Nu vreau sa ii spun ca practic am venit dupa el si ca eu eram nervos ca se saruta cu una. Adica, serios, cine ar fi fost nervos?

Ii auzeam pasii pe hol. Nu voiam sa mai vorbim noaptea asta, asa ca imediat m-am prefacut ca dorm. Usa s-a auzit scartaind, apoi pahare de apa pe care l-a pus pe masa.
Nu se auzea nimic. Exact cand am crezut ca a plecat, am simtit o mana calda pe obrazul meu.

M-as fi cutremurat, dar m-as fi dat de gol, asa ca nu risc .
Dar am simtit cum inima mi-a lua la goana cand ii simteam respiratia din ce in ce mai aproape de buzele mele.

Si atunci am realizat. Voiam sa il sarut. Cu toata fiinta mea, voiam sa il sarut.
Dar era imposibil. Ce naiba e in capul meu?! Esti beat, Harry, opreste-te!

Dar bautura nu iti controleaza emotiile. Iar eu voiam sa il sarut pe Louis.

Dar totul s-a dus cand l-am simtit pe Louis sarind ca ars departe de mine si inchizand usa.

M-am ridicat in capul oaselor si mi-am bagat o mana prin par. Respiram sacadat. Nici nu mai simteam mult aer in camera. Ce a fost asta? Louis credea ca dorm, sunt sigur, altfel nu ar fi facut asta.

-Ce se intampla, Louis....soptesc eu si cad imediat intr-un somn adanc, visand la niste ochi albastri minunati.

---------------------------------------
Avem aici si perspectivaaa lui Harry.
Sa inceapa distractia. :>