Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 29

Din perspectiva naratorului ( aici voi povesti la persoana a 3 a)

Harry statea rezemat de un scaun cu coatele pe genunchi si cu fata in maini. Era plictisit, dar mai ales... trist si ingrijorat.

Nu stia unde plecase Louis de atata timp. Telefonul ii era inchis iar el era pur si simplu de negasit. Intr-un colt al mintii lui credea ca a fost inselat, dar nu. Are incredere in el.

Si tocmai asta e problema. Ca are prea multa incredere in el.

Si ca, intr-un final va fi ranit si nu va putea face nimic.

***
Mai trecusera inca 10 minute, iar telefonul lui Harry ii vibrase in buzunar. Spera ca este Louis, si chiar asa a si fost.

Louis: "Sa nu ma mai astepti. Deloc. Punem capat la tot ce am avut pana acum. E atat de gresit. Nu pot sa cred ca am acceptat asa ceva. Sa nu ma m-ai cauti niciodata. S-a terminat."

Dupa ce a terminat de citit mesajul, simtea cum lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji. Era ranit.
Dar nu.

De data asta nu mai plange.

Si-a sters repede lacrimile de pe obraji inainte sa vada cineva.

In loc sa fie trist, acum simtea cum inima mai sta putin si explodeaza. De furie.

"Sa spui asa ceva printr-un mesaj? Ce minte de aluna poti sa ai sa nu spui asa ceva fata in fata? Fricosul!" Gandea el.

Nu scapa de data asta. Dupa ce a vazut ca nu raspunde nici dupa al cincilea apel, a fugit ca o furtuna din casa.

O sa-l astepte la el acasa.

"O sa vada el de data asta cine e seful in aceasta relatie!" Isi spune inainte sa bage telefonul in buzunar si sa inceapa sa alerge.

-------------------------------------
Capitol nou!
Inainte de toate, vreau sa stiti ca intre timp am mai scris pentru cealalta carte pe care o am ( If only) plus ca am in plan sa incep sa traduc o noua carte, ca sa stiti de ce nu am postat de cateva zile.

Nu merge tag-ul ca sa dedic, dar se stie cui ii dedic acest capitol. :)
Oricum, orice capitolul este dedicat pentru voi, totul e pentru voi.

Alt capitol si in seara asta, fiti pe faza!