Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 5

Perspectiva lui Harry
Nu, nu, nu, nu. Acum ar trebui sa fiu acasa citind sau facandu-mi temele sau ceva, nu in fata unei case pline de adolescenti care beau si isi distrug viitorul!

Ce caut aici de fapt? Ma duc acasa acum!

Dar exact inainte sa ma rasucesc pe calcaie si sa plec acasa, il vad pe geamul de la parter pe Louis.

Radea cu cativa baieti si avea un pahar in mana.

Pare asa de fericit. Nu e nimic gresit daca ma duc si il salut. Zambesc si ma privesc o secunda. Carliontii mei erau haotici, dar pareau aranjati.Minune! Aveam un tricou negru pe mine, nu stiam ce altceva, iar blugii tot negri.

Se presupune ca daca ai note mari, clar ai ochelari si aparat. Tocilar pe scurt. Dar eu nu eram asa.

Dar asta nu inseamna ca nu ma comportam ca unul. Nu frecventez deloc petrecerile si bautura. Am venit acum doar sa il vad pe Louis. Nici nu stie ca am venit.

Cand am ridicat capul, Louis nu mai era la geam. Asa ca am pornit spre usa casei.

Muzica era data la maxim, in timp ce toata lumea se plimba de colo-colo razand, dansand sau mai stiu eu ce.

Multi ma priveau confuzi si susoteau fiindca nu m-au mai vazut pana acum. Dar nu le acordam atentie.

Deodata l-am vazut pe Louis. Era cu spatele la mine, dar i-am recunoscut imediat parul si hanoracul Adidas.

M-am apropiat de el cu un mic zambet pe buze. Mereu se ruga de mine sa las invatatul si sa vin cu el la petreceri, dar mereu refuzam.

Dar am ramas surprins cand m-am apropiat si am vazut ca nu e singur.
Saruta cu mare ardoare o fata.

--------------------------------------
Baaaaaaam!
Cum credeti ca va continua seara? Va pleca acasa inainte sa il vada Louis, se vor certa, va ramane indiferent? Ce parere aveti?
Si vreau sa va multumesc enorm pentru voturi si comentarii.
Vrea cineva dedicatie capitolul viitor?