Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 14

Perspectiva lui Louis

Dupa ce am stabilit ca vom uita absolut tot, a trebuit sa ii inghit comentariile lui Harry ca a intarziat la scoala.

-Nu pot sa cred ca am intarziat! Nu am lipsit in viata mea! Striga Harry disperat in timp ce isi arunca niste caiete in ghiozdan.

-Ce e asa mare lucru? Intreb si ridic din umeri nepasator. Mare chestie ca lipsim de la cateva ore. Crede-ma cand iti spun, cred ca toti profesorii o sa se opreasca azi din predat doar ca lipsesti tu. Cred ca deja te-au dat disparut.

Harry sa lipseasca de la scoala? Doamne Sfinte! Si Biserica ar afla asa ceva si ar incepe slujbe. Gandul asta ma face sa chicotesc. Ma arunc in pat si inchid ochii.
As sta aici toata ziua, sunt extrem de obosit si urmatoarea secunda cred ca o sa adorm.

-Louis, ii aud vocea lui Harry, dar nu raspund, fiind inca obosit sa ii zic ceva. Louis, aud din nou in soapta, dar de data asta simt cum sangele prinde viteza prin vene cand deschid ochii si il vad pe Harry deasupra mea. Instinctiv mi-am ridicat capul mai aproape de fata sa si fata mea era la mai putin de 15 centimetri de a lui. Puteam vedea ca respira greu, fiind multumit in sinea mea. Deci asta era. Acum era treaz, nu ca noaptea trecuta, faza de care nu stie si ma bucur de asta.

-Louis....spune in soapta, facandu-mi respiratia sa accelereze.

-Da? Ma chinui sa zic.

-Poti sa....sa te dai jos de pe hainele mele? Le mototolesti.

Si am simtit cum momentul intens a disparut. In ochii lui era ceva...regret? Nu prea cred!

M-am ridicat repede din pat, realizand ca eu chiar stateam pe hainele lui si ma indrept spre usa.

-Te astept jos! Zic apasat inainte sa inchid usa in urma mea.

De ce a facut asta? Eram nervos. Foarte nervos. Din cauza gandurilor mele stupide cu Harry.

E prietenul meu cel mai bun si asa va ramane mereu.

------------------------------------------------
Imi pare rau pentru capitol fara actiune dar o sa ma revansez...candva :))
Orice vot si comentariu ma ajuta enorm, deci spuneti-mi parerile. ❤