Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 52

Perspectiva lui Harry

     In sfarsit pot sa ma bucur de zilele mele linistite de liceu. Ma pot concentra din nou la ore, fara sa fiu cu gandul la alte probleme, cum o facusem in ultima perioada. Sincer sa fiu, inca si acum gandurile mele mai zboara in alte parti din cand in cand. Doar ca nu imi mai ofera nelinistite si nesiguranta, ci fluturi in stomac. Uneori si mari batai de cap.

        -Louis, pentru numele lui Dumnezeu, nu te mai holba! accentuez cuvintele, dand din maini nervos.

        Eram la geografie, iar Louis clar isi indrepta atentia spre ce nu trebuia. Am ridicat privirea spre el. Se uita la mine, cu capul lui rezemat de brat si cu un zambet pe fata. Nu as fi recunoscut niciodata cu voce tare ca zambetul lui imi facea inima sa bata din ce in ce mai repede de fiecare data.

         -Dar nu ma holbez....rau. Doar admir, spune, neschimbandu-si pozitia. I-am intalnit ochii albastri pentru o secunda, indeajuns timp cat sa-mi faca obrajii rosii si sa-mi las privirea in jos.

         -Lasa-ma sa fiu atent la lectie, zic si incep sa scriu pe caiet.

        -Off, binee, spune oftand, fiind auzit de profesoara.

         -Ai ceva sa ne impartasesti? Ii spune aceasta serioasa.

         -Nu, ma scuzati, zice zambind.

         Cand profesoara nu era atenta, s-a uitat la mine, incruntandu-se.

         -E vina ta! Sopteste el si se intoarce cu spatele la mine, punandu-si capul pe banca. Am chicotit la reactia lui copilaroasa.

         Da, chiar imi era dor de asta.

***

       -Inca putin, zic si casc. Abia asteptam sa vina orice fel de vacanta, numai sa scap de atatea teme si examene. Cea mai apropiata era cea de primavara, dar ma multumeam si cu ea. Pana la urma, urma o excursie. Eram nerabdator.

        Deja se sfarsise programul, iar acum ma indreptam spre casa. Era o vreme foarte placuta, ceea ce ma determinase sa plec doar intr-un tricou . Cu castile in urechi si cu bucuria aceea ca ma intorc acasa dupa o zi lunga, m-a lovit un gand din plin.

        -Oh, fir-ar! Zic in soapta si incep sa butonez un numar de telefon.

        -Da?

        -Louis! Stii ca avem de prezentat un proiect saptamana viitoare, nu? Am uitat complet de el! Si nici n-am facut nimic!

         -Ha,ha. E in regula, Harry. Avem timp sa il punem pe picioare. Plus va eu am facut cate ceva pe aici. Sper ca sunt utile informatiile.

          Ramasesem surprins.

          -Tu ti-ai facut tema? Zic fara sa mai stau pe ganduri. Wow, Louis, ai patit ceva? Esti in regula? Zic, cu un pic de sarcasm in voce.

            -Haide, nu ma mai lua la misto. Am incercat si eu sa ajut! Il aud in telefon putin dezamagit. Am chicotit.

            - Am fost doar surprins, atat. Oricum, ne vedem cat mai repede la Biblioteca? Trebuie sa ne pregatim. Trec repede pe acasa si ne vedem apoi, bine?

            -Ok, vorbim mai tarziu, spune si inchide.

***

            -...Buna.

             -Hei.

              -Ce mai faci?...O duci bine?

             -Foarte bine, multumesc de intrebare.