Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 20

Perspectiva lui Harry

Ma trezesc buimacit si clipesc rapid ca sa scap de somnul care inca nu ma lasa in pace. Ceasul de pe noptiera spunea ca este ora 10:23 dimineata, iar soarele imprastia prin camera o lumina blanda de toamna.

Apoi amintirile de seara trecuta au inceput sa se plimbe prin capul meu si fara sa realizez aveam cel mai mare zambet pe fata. Parca totul fusese doar un vis frumos care nu s-ar fi intamplat niciodata.

Poate chiar as fi crezut asta, dar Louis care se afla langa mine si acest lucru imi amintea ca defapt nu visez. Inca dormea linistit langa el, parul fiind ciufulit pe perna alba care ii acoperea jumatate de fata. Trasaturile lui erau pur si simplu perfecte!
Genele lui lungi si negre care ii atingeau pometii putini ascutiti, pielea care era asa deschisa si era mereu in cel mai minunat contrast cu ochii sai. Stia asta, chiar daca in momentul de fata nu putea sa-i vada ochii albastri.

Si buzele alea! Erau de un roz pal si usor intredeschise. Simteam ca innebunesc. Cum e posibil ca cineva sa fie asa de frumos?

Oricum, seara trecuta fusese cea mai frumoasa seara din viata mea. Seara in care am realizat ca Louis nu e doar un cel mai bun prieten pentru mine. Insemna mult mai mult.
Dupa toata discutia pe care am avut-o , tot ce am facut a fost sa ne punem in pat si sa dormim. Amandoi eram extenuati iar gandul sa dorm langa el iar m-a facut mai fericit decat orice altceva.

Asa ca asta am facut, am adormit amandoi unul in bratele celuilalt.
Parea ca langa el nu exista probleme.
Si chiar asa era, cand eram cu el, simteam ca sunt cea mai fericita persoana de pe pamant.
-Nu te mai holba la mine, spune Louis cu ochii inchisi si cu o voce ragusita . Ii aparuse un zambet pe buze.
Prima oara am tresarit , apoi mi-am lasat un zambet sincer pe fata.

-Adica stiu ca sunt frumos, dar asta nu iti da dreptul sa te holbezi la mine cand dorm, spune si deschide ochii.

Simt cum cedez din cauza privirii lui. Fara sa realizez, inghit in sec si incerc sa ma linistesc. Louis a observat asta, lucru ce i-a facut zambetul sa creasca.

Ei, doar tu crezi ca te joci cu mine? Sa vedem care cedeaza primul!

Chicotesc si imi apropri fata periculos de aproape de a lui. Aveam nevoie de cel mai mare control posibil ca sa nu il sarut in secunda asta. Wow, chiar sunt dependent de el.

Am vazut cum zambetul i-a disparut, fiind inlocuit de respiratia lui care a inceput sa accelereze si de ceva nou aparut in ochii lui. Dorinta? Eh, nu prea cred. Poate doar mi se pare mie.

-Ai zis ceva? Spun asta cat mai aproape de fata lui.
Deodata, am observat cum respiratia I s-a oprit. Haha! Ca sa vezi! Bateam palma cu mine in sinea mea. Nu e asa dragut sa faci asta, nu e asa Louis?

-Stiu ce faci, si nu o sa-ti iasa, te asigur, spune simplu, ochii lui inca fiind fixati in ai mei.
De data asta, imi muscam cu putere buza de jos. Asta e un joc periculos, un joc in are am intrat singur si nu mai am cum sa ies acum .

-Pe cine pacalesc! Spune si isi lipeste buzele de ale mele.
Zambeam sub sarut. Se pare ca nu doar eu nu ma pot controla in preajma lui.

Ce mod minunat sa iti inceapa dimineata!

----------------------------
Hehe
Imi creste inima in piept cand vad cum citirile si voturile cresc incet, incet.
Va multumesc.
Si dedic acest capitol tuturor . :)) ( nu merge tag ul, imi cer scuze :( ).