Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 37

Perspectiva lui Louis

-Si unde se tine petrecerea de diseara? Intreaba Niall ca sa gaseasca un subiect de discutie.

-La Zayn acasa. Dar o sa-l ajute Liam foarte mult cu organizatul. O sa iasa super! Spune Ade batand din palme, vizibil fericita de petrecerea ce va urma.

Noi 3 ramasesen in acelasi loc, pe hol, si simteam cum toate privirile picau pe noi.

Pai cum sa nu, noi eram "popularii", cei care ar merge zilnic la o petrecere.

Pana la urma, m-am obisnuit cu toata atentia acordata. Pentru ca eu nu bag in seama ce crede lumea despre mine.

-Si ai cu ce sa vii? O intreaba Niall pe Adeline. Stiu ca a intrebat-o doar ca sa treaca timpul. Practic lui nu ii prea pasa un asa detaliu.

-Ca sa fiu sincera, nu. Spune incruntandu-se.

-Daca vrei vin eu si te iau diseara, spun, iesind la iveala baiatul gentleman si sensibil din mine. Ca sa vezi ca pot fi asa ceva!

-Multumesc mult, spune cu un zambet imens pe fata, punandu-si mana pe bratul meu in semn de multumire. I-am raspuns si eu cu un zambet, dar unul putin fortat.

-Ar trebui sa mergem spre clasa. O sa inceapa ora, zice Niall in timp ce se uita la ecranul telefonului.

-Ok, hai sa mer- incepe Ade sa vorbeasca dar se impiedica si cade peste mine.

Mainile ei erau pe pieptul meu, iar eu din instinct am incercat sa o prind, tinand-o de brate. Eram lipiti unul de altul.

Si nu doar atat. A picat peste mine in asa fel incat buzele ei erau lipite peste ale mele.

In urmatoarea secunda m-am incordat langa ea, dar stateam in aceeasi pozitie. Prima oara nici nu i-am raspuns la sarut, dar cand am vazut ca nu face vreo miscare sa-si desparta buzele de ale mele, i-am raspuns la sarut.

Si nu din cauza faptului ca am vrut sa o fac. Am vrut sa vad ceva.

Mainile mele ii ajunsesera in par in timp ce ii trageam corpul mai aproape de al meu, iar mainile ei ajunsesera pe bratele mele.

Dar am ramas trist cand am observat ca orice incercam sa fac, cu oricata dorinta o sarutam, nu imi batea inima puternic.

Imi accelerase. Normal ca da. Dar nu cum credeam si as fi vrut sa fie.

Iar chestia asta nu stiu daca ma bucura sau ma intrista. Stiam cu cine inima imi bate nebuneste, dar nu mai vreau sa recunosc asta nici de fata cu mine.

Intr-un final eu rupsesem sarutul.

Pana la urma ce voiam? Sa simt ceva? Nu. Macar in acest mod revin la vechiurile obiceiuri. De parca inainte puneam suflet cand ma sarutam cu cineva.

-Imi pare rau-

-E ok, stai linistita, o intrerup eu in timp ce imi bag mana prin par. Hai sa ne indreptam spre clasa, spun normal.

-Eram si eu aici, multumesc frumos! Spune Niall cu mainile in san.

-O sa gasesti si tu pe cineva....candva, adaug eu si incep sa rad la mutra pe care a facut-o.

-Si cand o sa gasesc persoana aceea care imi va face viata minunata, nu o sa-i mai dau drumul niciodata! Spune Niall visator.

"Usor de zis"...gandesc eu in timp ce ma indrept spre clasa.

Perspectiva lui Harry

-Siiii...ce faci in seara asta? Ma intreaba Izzy in timp ce eram pe holurile scolii.

Dupa ce mancasem, acum ne indreptam spre urmatoarea ora.

-Pai nu am un program exact...scriu, citesc, lucruri normale. Tu? Spun dand din umeri.

-Pai ma gandeam...daca vrei sa mergem amandoi la o petrecere. E la Zayn, deci o sa iasa destul de ok. Plus ca abia mai iesim si noi din casa.. Spune incercand sa ma convinga sa merg.

-Izzy, nu am chef de nicio petrecere...spun oftand.

Chiar nu aveam chef sa il vad pe Louis cum se plimba cu fete la brat. Plus ca ce sa caut eu la petreceri? Petrecerile sunt proprietatea lui.

-Te rog, promit ca o sa ne distram, daca nu, plecam! Doar te rog vino si tu! Spune milogindu-se de mine.

-Mai vorbim pana atunci, spun ca sa scap de grija momentan.

-Daa! Spune si sare la gatul meu, luandu-ma in brate. Hai ca trebuie sa fug la ora, vorbim mai tarziu. Paaa! Striga si pleaca fugind de langa mine.

-Pa! Strig si schimb directia.

Cand sa fac dreapta, am vazut ca pe hol erau Louis, Niall si Ade. Perfect!

M-am dat repede inapoi si stateam ascuns dupa colt. Pana la urma nu se va supara nimeni.

Niall statea cu capul aplecat spre telefon in timp ce Ade si Louis vorbeau.

-Ar trebui sa mergem spre clasa. O sa inceapa ora, il aud pe Niall zicand.

-Ok, hai sa merg- incepe Ade dar deodata se impiedica in propriile tocuri si pica peste Louis.

Dar nu numai ca a picat, dar si il saruta.

Nici bine nu a trecut, ca deja eram incordat si simteam cum nu mai aveam aer, rezemandu-ma de perete.

Prima oara ma relaxasem cand am vazut ca Louis statea rigid si nu o saruta inapoi. Dar cand am vazut cum a inceput sa o sarute cu o asa dorinta, am simtit cum ma ia iar ameteala.

Si durea foarte tare. Fara sa realizez siroaie de lacrimi incepusera sa mi se prelinga pe obraji.

Mainile imi tremurau iar pieptul imi ardea. Imi muscam cu putere buza de jos ca sa imi tin in frau cateva lacrimi, dar era in vag.

Toate zilele astea in care imi tot spuneam ca nu imi mai pasa , fusesera doar o minciuna. Ma minteam singur.

Stand aici, plangand, am realizat ca eu inca mai tineam la el. Mai mult decat la mine insumi. Si as fi dat orice sa il am din nou langa mine...

Gandurile ma acaparau si deja simteam cum lacrimile nu se mai opreau.

Cu fata plina de lacrimi si cu mainile tremurande am inceput sa alerg fara sa vad nimic, doar grabindu-ma sa ajung mai departe de ei cat mai repede posibil.

------------------
As vrea sa va multumesc pentru tot sprijinul acordat care ma ajuta zilnic sa stau sa scriu la aceasta carte.

Nu stiti cat de mult fiecare vot, fiecare comentariu si fiecare mesaj frumos pe care mi l-ati oferit m-au ajutat sa scriu in continuare.

Asa ca va multumesc enorm.

Stiu ca nu e chiar momentul potrivit cu toata actiunea si asa....dar chiar am vrut sa stiti asta.

Good night :*