Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 16

Perspectiva lui Louis

Am ramas cu telefonul in mana putin socat si luat prin surprindere. Se pare ca nu a fost o idee asa buna sa il evit atata timp. Dar nu am ce altceva sa fac. E spre binele lui. Si al meu.

Deodata simt cum imi bazaie mana din cauza telefonului. Pentru o mica secunda, am crezut ca e Harry si ca voi rezolva totul. Dar m-am inselat.

-Hai, Louis! Cand mai vii? Se putea auzea pe fundal muzica data la maxim si o groaza de rasete.

Stau o secunda sa cantaresc situatia. Poate ar fi mai bine sa ma duc la Harry si sa imi cer scuze. Sa scap de povara de pe umeri. Sa ii spun ca e vina mea ca il evit. Dar lucrurile nu-s asa usoare.

-In 10 minute sunt acolo, Niall, zic intr-un final. Niall mereu a fost camaradul meu de petreceri.

Imi pun geaca pe mine, imi bag telefonul in buzunar si ies pe usa.

Asta ar fi cel mai usor lucru de facut. Sa fug de probleme pana dispar. Fiindca momentan nu pot sa fac altceva.

***
Este ora 10 si eu sunt la petrecere, plictisit de moarte. Sunt inca treaz, nu m-am atins niciun pic de niciun pahar sau altceva, doar apa. Si nu inteleg de ce nu pot sa ma distrez. Nu pricep. D-asta am venit, nu?

Fara sa realizez, o fata era acum in fata mea. Avea niste ochi albastri minunati si parul ei brunet era lasat pe spate in bucle jucause. Dupa cum parea, stiam deja ce vroia sa faca. Si nu i-am mai dat timp sa zica ceva ca m-am aruncat spre ea si am inceput sa o sarut apasat. Aveam nevoie de o distragere, de orice!

Degetele mele se incurcau usor in buclele ei. Hmm, ma intreb cum ar fi sa ii fac asa lui Harry. Cred ca mult mai bine din moment ce el are mai multi carlionti si, diferit fata de ea, Harry era cret natural, in timp ce ea avea parul aspru datorita fixativului. Am scos un mic sunet surprins cand am realizat de ce o sarutam asa tare pe fata asta. Harry.

M-am departat brusc de ea, gafaind. Doar ca am ramas trist cand nu am dat peste niste ochi verzi si blanzi, ci peste niste ochi albastri si putin ametiti. Puteam simti gustul de bautura pe buzele mele. Deci clar nu o sa-si mai aminteasca nimic dimineata. Bause ceva.

Dar eu eram foarte treaz. Si stiam ca trebuie sa ma duc la Harry.

Am nevoie de el. Nu-mi pasa de consecinte atata timp cat stiu care e premiul. El era premiul.

Intr-o secunda am iesit din casa aia plina de adolescenti ametiti ca sa ajung la micutul meu adolescent care sigur doarme sau citeste o carte.

Cine ar fi crezut ca o persoana ca mine ar placea o persoana ca Harry?

Ei bine, intunericul mereu tanjeste dupa lumina. Dar invers niciodata....

Si in cazul nostru, eu sunt intunericul iar el e lumina mea.

Sper doar ca ma va ajuta sa scap de intuneric, si nu invers, tragandu-l in jos cu mine.

---------------------------------------
Intorsatura de situatieeee
Ma bucur enorm faptul ca acesta carte este asa apreciata si as vrea sa va multumesc. Scriu absolut totul pentru voi. ❤
Si as vrea sa dedic acest capitol lui MrsStylinson19 si -xcdxcd- ❤❤❤