Capitolul 19

1K 106 11
                                    

Perspectiva lui Louis

     Acum intelegeam perfect de ce nu ma atrase nicio fata pana acum. Din cauza lui. Acum simteam lucruri ce nu le-am mai simtit pana acum. Mainile lui Harry erau pe obrajii mei, in timp ce corpul lui era total lipit de al meu, fapt ce imi aducea furnicaturi in tot corpul. Buzele lui erau calde si moi, lucru ce ma innebunea.

Nu era un sarut bland, ci unul foarte pasional, de parca ne era frica la amandoi ca toate astea sunt un vis si se vor termina intr-o secunda. Corpul lui se impingea in al meu, lucru ce m-a facut sa gem in gura lui.
Fiind mai scund, eu imi tineam palmele pe soldurile lui, strangandu-le din cand in cand.

Dar fara sa realizez, Harry si-a indepartat buzele de ale mele, iar eu am inceput sa respir din nou, dandu-mi seama ca aveam foarte mare nevoie de aer. Amandoi respiram greu, fruntea lui odihnandu-se pe a mea.

Avea ochii inchisi, si am simtit cum panica ma copleseste. Poate regreta, poate si-a dat seama ce a facut si o sa inceapa sa ma evite. 'Te rog, uita-te la mine' imi spuneam in gand, sperand ca Harry sa faca ceva.
Deodata, ceva m-a ciupit de brat.
-AU! Strig eu, fiind socat.
Pe fata lui Harry a aparut un zambet. Si in sfarsit isi deschise ochii. Cum pot sa ma pierd asa de rau in ochii lui... Avea niste ochi de smarald, dar de data asta mai intunecati.
-Pentru ce a fost asta? Intreb eu. De ce m-a ciupit asa tare de brat?
-Ca sa fiu sigur ca esti real, sopteste, facandu-ma sa zambesc.
-Nu pot sa cred ca toate astea se intampla,  zic eu ca pentru mine, nerealizand prima oara ca defapt am zis cu voce tare.
-Nici eu, spune Harry, si cu asta se aseaza in pat.
Ma asez si eu incet langa el, piciorul meu stang atingandu-i piciorul drept.
Harry se uita speriat in jos.
Si simteam iar frica cum ma acapareaza.

Daca mi-ar spune ca regreta ce a facut, nu stiu ce m-as face.
-Harry? Ce s-a intamplat? Intreb eu emotionat.

Cu asta isi ridica privirea de pe podea si ma priveste in ochi. Ah, simt ca mi se inmoaie picioarele. Am noroc ca stau deja jos. Ofteaza.
-Nimic, doar ca mi-e frica, spune in soapta.

Nu ma asteptam la asta.

-De ce? Intreb surprins.
-Ca o sa ma trezesc si ca toate astea defapt nu exista.
Fara sa stau pe ganduri, ii prind mana in a mea si o strang tare.
-Nu, nu visezi . M-ai si ciupit ca sa verifici asta, spun zambind, facandu-l sa chicoteasca.
-Da, scuze pentru aia, continua, facandu-ne pe amandoi sa radem.
Ce imi faci tu mie, Harry, imi spun in gand.

------------------------------------------------------------
Deci nu pot sa cred. Am ajuns la peste 1000 de vizualizari? VA MULTUMEEESC
Oricum, votati si spuneti-mi parerile in comentarii.
Credeti ca totul o sa fie perfect in continuare?
Si astazi cred ca o sa primiti capitole bonus, ma simt in forma . :))

P.S. : Capitolul il postasem dimineata dar nu inteleg de ce nu a mers..

Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum