Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 32

Deci imi cer scuze daca ati asteptat capitol aseara, scriam la el si....am adormit😂
Si dimineata m-am trezit cu telefonul pe jos cu toate aplicatiile deschise...never mind 😂😂
Citire placuta!
-----------------------
Din perspectiva naratorului (imi place asta :)) )

Cand Harry a vazut ca Louis nu mai vine, renuntase la ideea de a-l astepta si a pornit usor spre propria casa. Nu mai avea rost.

Era obosit, trist, nervos si toate emotiile ii faceau corpul sa tremure. Asta, sau faptul ca era frig afara.

Nu intelegea de ce s-a ajuns la asta...a facut ceva gresit? L-a deranjat cu ceva?

Sau poate Louis a stat cu Adeline si a realizat ca totul e defapt o pierdere de timp. O confuzie pe moment pe care acum o regreta.

Da, era suparat, dar de data asta nu se mai invinovatea singur.

E sensibil, da. Dar e o diferenta intre bunatate si sa fi bataia de joc a oamenilor.

Daca Louis credea ca va pleca acasa si ca va plange, se insala amarnic.

***

Intr-un final, Harry ajunse in fata casei lui.

Doar felinarele de pe strada mai luminau, in rest peste tot era bezna.

Nici nu se mai chinuia sa se uite in stanga si in dreapta, abia isi cara propriile picioarele ca sa mearga.

Abia astepta sa intre in casa si sa doarma, sa uite de toata nebunia asta care nici el nu stia cum a inceput.

Dar i-a inghetat sangele in vene cand a vazut ca cineva era la el pe terasa din fata casei. Toata plictiseala si oboseala fusesera inlocuite de frica.

Calca usor pe varfuri ca sa nu faca mare galagie pe lemnul rece.

Era alarmat. Era o persoana care avea spatele rezemat de peretele casei si cu picioarele intinse in fata. Avea capul aplecat si nu I se putea vedea fata. Dormea.

Harry se apropia incet.

"Hot nu era sigur. Adica ce hot adoarme in fata casei tale?" Isi spunea in gand, incercand sa se linisteasca.

Cand a ajuns langa persoana straina jos, a icnit surprins.

"Louis?" Sopteste Harry.