Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 43

Perspectiva naratorului

-Am fost atat de fraier, spune Louis amar. Acesta a inceput sa rada puternic, in timp ce isi baga mainile prin par. Faptul ca se plimba de colo-colo prin camera in stadiul acesta il ingrijora pe Harry.

-Nu, nu tu ai fost de vina. Nu pot sa cred.. spune Harry asezandu-se in pat. Regreta ca el a fugit atata timp de problema si de Louis fara macar sa afle o explicatie. Pur si simplu...a ales calea cea mai usoara.

In timp ce era putin pierdut in ganduri, fiind si putin extenuat de la toata galagia de jos, nu a realizat cand Louis a inceput sa se indrepte spre usa.

-Unde te duci?intreaba Harry nedumerit.

-Sa rezolv problema, zice Louis serios si cu asta tranteste usa in urma lui.

Harry ramasese incruntat pe marginea patului, gandindu-se la cuvintele lui. Acum asimila greu informatiile. Plus ca melodia care se auzea pe fundal, basul puternic facand sa-i vibreze usor pieptul, nu prea il ajutau sa se concetreze.

'La ce s-a referit?' se intreba Harry in gand. Apoi a realizat.

"Ade." spune in soapta si incepe sa fuga, trantind usa in urma sa.

---------------------------

Perspectiva lui Niall

-Nu pot sa cred!Numai mie mi se putea intampla asta! Striga Liam in timp ce isi stergea tricoul patat de suc.

-Hei, nu e vina mea ca tu nu te descurci cu fetele, zic in timp ce ma uitam ba la el, ba la usa. Toata lumea intra si iesea, dar nu era nicio urma de Louis si Harry. Sper ca au rezolvat problema, tinand cont ca au disparut de atata timp.

-De ce zambesti? Intreaba Liam si apoi am realizat ca vorbea de mine.
Intr-o secunda mi-am abordat fata serioasa.

-Fara motiv.

-Ma duc pana la baie, revin, zice Liam in timp ce se indeparteaza.

In timp ce ma uitam plictisit dupa el, l-am vazut cum Louis a trecut nervos pe langa. Cateva secunde doar se uita nervos in jur, dupa care a inceput sa mearga hotarat si mult mai rapid.

Cand m-am uitat mai bine, am observat ca se indrepta spre Adelline.

"O baiete, o sa iasa urat." Imi zic eu in soapta in timp ce ma apropiam de locul in care sigur se va afla o scena.

"Cum ai putut sa faci asta?" Il aud pe Louis intreband furios.

"Sa fac ce? Stai ca nu inteleg. Si de ce esti asa nervos? Relaxeaza-te putin...daca vrei te voi ajuta eu.." spune in timp ce se lipeste de Louis cu tot corpul, punandu-si mana pe obrazul lui. Toata scena asta ma lasase fara cuvinte, nu stiam cum sa reactionez. Dar in mai putin de o secunda, Louis a indepartat-o, strangand-o tare de incheietura.

"-Ia mana de pe mine." Spune, inclestandu-si dintii.

"-Hei, gata, opriti-va. Incepe lumea sa se uite la voi." Spun eu, incercand sa opresc toata faza asta. Nu-mi prea placea incotro se indrepta, mai ales ca ii cunosteam temperamentul lui Louis.

"-Nu-mi pasa absolut deloc ca se uita cineva la mine. Eu vreau doar sa stiu de ce te-ai bagat in ce nu trebuia. Care a fost rostul la toate astea?" Intreaba in timp ce se indepartase de Ade.

"-"De ce?" intrebi tu? Iti spun eu de ce. Fiindca in ultima perioada nu mai erai tu insuti. Veneai foarte rar la petreceri, si cand veneai, gandul nu stiu pe unde iti era. Nu te mai uitai la mine, adica de ce incepusei asa dintr-o data sa ma eviti? De fiecare data stateai doar cu Harry, fie la scoala, fie nu mai veneai la petreceri sigur din cauza lui. Asa ca am facut ceva in legatura cu asta." Spune ea in timp ce isi pusese mainile in solduri.

Odata ce terminase, am putut obseva cum Louis incepuse sa se enerveze mai rau.

"-Cum ai putut, tu..."

"-Louis." Il aud pe Harry spunandu-i numele ca pe o atentionare, in timp ce il luase de mana ca sa-l opreasca sa inainteze.

Perspectiva lui Harry

Odata ce i-am gasit, nu mi-a luat mult pana sa ajung la el si sa-l opresc pe Louis sa zica sau sa faca ceva ce nu trebuie.

"-Louis, controleaza-te. Nu mai ai ce sa faci acum, plus ca lumea se uita." Ii zic, manea mea inca tinandu-l pe loc. Simteam furnicaturi pe piele in locul in care il atingeam, si Louis era si el constient de asta.

"-Da, dar ea a fost cea de la care a inceput totul. Eu nu..." spune el parca rugandu-ma sa-l las sa faca ceva.

"-Sa nu te aud. Plecam." Zic eu incercand sa par dur si il trag dupa mine prin multime.

"-Scuze..." zice el dupa cateva secunde de liniste.

Incep sa zambesc usor, fara sa zic nimic. Insa ii strang usor mana, in semn ca l-am auzit. Nici o secunda nu a mai trecut ca m-a strans si el, facandu-ma sa rad de toata situatia in care ne aflam.

M-am intors o secunda sa ma uit la fata lui, iar cand am facut-o, am inceput sa chicotesc usor.

"-De ce razi?" Ma intreaba el confuz

"-Ai rosit." Spun eu cu un zambet cald.

"-Ba nu e adevarat! E de la aglomeratia asta, e prea cald!" Zice, incercand sa arunce o privire serioasa. Isi ridicase cealalta mana cu care incerca sa-si acopere gura si obrajii. Acum nu se mai uita la mine, ci se uita in jos. Parea ca o adolescenta mica si indragostita.

Am inceput sa chicotesc si mai tare.

"-Taci din gura." Zice el incercand sa para dur.

Ce nu stia era ca si eu ma bucuram de momentul asta mai mult decat ar putea realiza el vreodata.

------------------------------------
Gata si cu acest capitol! Ca tot vine primavara, odata cu ea vor veni de acum si multe faze dragute cu ei, hehe.😂❤❤
As vrea sa va multumesc enorm pentru toate vizualizarile si voturile pe care mi le oferiti. Nu stiti cat ma incanta faptul ca tot ce scriu apreciati. Va multumesc enorm. Sunteti uimitori.

Bianca.

(Ar fi fost actualizata de ieri cartea, dar vad ca nu se publicase capitolul.....bravo mie, bravo)