Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 9

Perspectiva lui Louis

Am condus incet pe strada pustie si intunecata. Normal ca e pustie din moment ce era aproape 1 noaptea.

Incercam sa par relaxat dar nu prea puteam. Harry era in dreapta mea si se uita pierdut pe geam. In viata mea nu l-am vazut la vreo petrecere si chiar am ramas foarte socat cand am vazut ca a baut atat.

El nu face tampenii d-astea.

El mereu gandeste inainte sa faca ceva si poate de aceea il apreciez atat de mult. El cand prinde un amarat de timp liber citeste sau ceva de genul. E chiar adorabil cand citeste o carte iar carliontii ii cad usor in jurul fetei.

Dar in seara asta chiar am simtit cum imi cedeaza picioarele atunci cand am iesit sa iau o gura de aer si l-am vazut pe jos cu fata bagata in maini si cu o sticla sparta langa el. In viata mea nu mai fusesem asa speriat, habar nu am de ce.

Dar nu mai vreau sa trec prin asa ceva. Nu mai vreau sa treaca prin asa ceva.

O fi patit ceva, d-aia a venit la petrecere? Ca sa se relaxeze? Habar nu am.

Dar acum nu e momentul sa vorbesc cu el. Pare pierdut in gandurile lui, e obosit si dupa cat de bine il cunosc, stiu ca acum se invinovateste.

Uitandu-ma pe furis la el, puteam observa cum parul carliontat se afla in jurul fetei lui, atingandu-i usor pielea de pe obraji. Isi musca putere buza de jos si puteam simti cum inghit in sec. Arata super. Dar cand ii vedeam ochii tristi si goi , ma simteam oribil.

Nu am avut puterea sa ii spun ceva. Nu stiam ce sa ii zic. Ca cel mai bun prieten al lui ar trebui sa il sprijin, dar la Harry e mai bine sa il las singur cu gandurile lui putin.

Intr-un final ajung in fata casei lui. Luminile erau stinse. Deci e singur acasa.

Fara sa zica ceva, Harry iese zgomotos din masina.

-Harry! Sparg eu linistea dintre noi si ies din masina alergand dupa el.

Il prind intr-un final de brat si il intorc cu fata spre mine. Inima s-a oprit din batut cand am vazut lacrimi stralucind pe fata lui frumoasa.

Stiam ca Harry e foarte sensibil, dar vazandu-l plangand ma face sa omor pe oricine l-ar rani.

-Harry, zic eu in soapta si il strang intr-o imbratisare stransa. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau si am simtit cum se lasa mai jos.

Asa se intampla mereu fiindca eu sunt mai scund decat el. Cu mult mai scund.

-E ok. Nu ai de ce sa plangi. A fost doar o seara. Vrei sa raman peste noapte?

Stiam ca lui Harry nu ii place sa doarma singur, de aceea mereu dorm la el, chiar si cand e mama lui acasa. Suntem ca fratii.

-Da, spune Harry si puteam simti putina stanjeneala in cuvintele lui.

Ne-am desprins din imbratisare si am simtit cum inima a inceput din nou sa-mi bata cand i-am vazut zambetul timid pe fata.

--------------------------------------
Buna! Imi pare rau ca postez abia acum dar am fost plecata tot weekendul, plus ca au fost 2 zile pline pentru mine.
Sper sa va placa acest capitol.
Votati si comentati. Acestea ma ajuta enorm la scris.
Pupici!