Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 40

Perspectiva lui Harry

Eram in fata casei lui Zayn cu Izzy, putin emotionat. De unde. Eram foarte speriat. Stateam foarte tacut si calm langa Izzy, dar doar eu stiam ce e in capul meu. Frica, confuzie. Inima imi batea foarte tare, pieptul ma durea iar mainile imi tremurau.

Stiam ca nu trebuie sa fac asa, dar pur si simplu nu puteam. Aveam sa il vad pe Louis, sa vorbesc cu el. Ca sa fiu sincer, nici nu stiu ce o sa-i zic.

Am fost scos din ganduri cand Izzy m-a luat de mana.

-Hei, relaxeaza-te. E doar o petrecere. Plus ca o sa fiu aici, nu e ca si cum o sa ramai singur, spune cu un zambet cald.

-Mersi, zic si ii zambesc si eu timid.

Chiar e o prietena foarte buna. Dar daca ar stii ca motivul stresului meu e un baiat cu ochi albastri, incapatanat si enervant, care sigur se afla pe partea cealalta a usii.....

Am tras puternic aer in piept si am intrat.

-Buna, Harry! Il vad in fata mea pe Niall cu care ma imbratisez frateste. Ma bucur ca ai venit!

-Hei, Niall! Spun chicotind.

-Hei, Izzy! Spune Niall in timp ce se duce si o imbratiseaza.

-Buna si tie! Zice Izzy zambind.

Omul asta e contagios.

-Ok, pai eu trebuie sa ma duc sa-mi caut telefonul. L-am uitat pe aici pe undeva. Paaa! Striga si pleaca de langa noi.

-Ma mir ca nu si-a pierdut si capul, spune Izzy dandu-si ochii peste cap.

-Nu inca, spun si incepem sa radem.

-Hai sa mergem, spune si ma trage dupa ea in casa.

Ca de obicei: multa lume, galagie, lumini, muzica, distractie. Nu pot sa zic ca nu imi place. Poate chiar m-as fi bucurat putin de imprejurimi, daca nu stateam sa il caut din priviri pe Louis. Era de negasit.

Poate nu a venit...?

Perspectiva lui Niall

-Ma mir ca nu si-a pierdut capul.

-Nu inca, il aud pe Harry spunand.

Haha, foarte amuzant ! Le-ai fi spus eu o gluma buna, ca doar sunt super amuzant, dar nu trebuie sa pierd nicio secunda!

Ma bucur ca au crezut faza cu telefonul , chiar daca nu e foarte credibil. Adica cine si-a pierde telefonul dupa doar o jumatate de ora? Adica totusi, l-am pierdut doar de cateva ori dar nu se pune!

Oricum, acum primul lucru pe care trebuie sa-l fac e sa-l gasesc pe Louis.

Harry si Louis trebuie sa vorbeasca in seara asta. Ma deranjeaza ca amandoi au fost prea indiferenti si suparati in ultima vreme. Trebuie sa ii ajut cumva. Fiindca ei sunt prea fraieri sa vada ca-s facuti unul pentru altul!

'Esti un prieten tare bun, Niall.'

'Multumesc, Niall. '

Ma tot plimbam peste tot dar Harry era de negasit.

Mai ramaneau decat camerele de la etaj.

Urc eu cu cate 2 drepte scarile si ajung sus, unde toate camerele sunt inchise.

'Si acum ce ar trebui sa fac?' Imi spun in gand si imi pun mainile in solduri. 'Eh, sa speram ca nu intrerupem nimic.'

Prima camera era goala, doamne ajuta. In a doua era unul care dormea. 'E abia 9 cum e posibil...' Cand sa inchid usa, imi vine o idee. 'Ei...de ce sa nu ma distrez putin?'

Si uite asa, cand se va trezi, baiatul va avea mustata, barba si toate chestiile specifice unui barbat adevarat.

In a treia camera...ei bine ....nu am mai avut noroc.

Era un baiat si o fata care erau.... foarte, foarte ocupati.

Normal ca nu am avut timp sa vad mai multe ca am fost nevoit sa inchid usa ca altfel primeam un bocanc in bot.

-Nu stii sa bati?! Se aude baiatul strigand dupa usa.

-Da' tu stii sa folosesti o cheie?! Strig si continui mai departe pe hol.

Si uite asa ajunsesem la ultima camera.

'Sa te puna sfantul Louis sa imi strici tu planul facand o tampenie....' spun inainte sa intru. Ca se vezi, usa asta e inchisa.

-Louis? Strig eu de dupa usa.

-Pleaca, sunt ocupat! Se aude tipand. Uh, ce bine ca l-am gasit.

-Deschide usa!

-Nu!

-Nu ma lua pe mine cu d-astea ca o sa-ti trag una in fund de zbori pe geam! Deschide usa! Strig eu.

Ce sa fac eu cu asta? Imi strica planul!

Gandeste Niall, gandeste.

-Haide mai, lasa-l sa intre acum. Se aude o voce de fata.

-Adeline? Si tu esti acolo? Intreb eu putin bulversat.

O nu nu nu.

-L-Louis! Am nevoie de ajutor. Te rog! Umm...Mi-am pierdut telefonul si vreau sa ma suni! Strig eu in speranta ca va iesi de acolo odata.

-Nici nu-l ai la tine. L-ai uitat acasa, spune simplu.

-Serios? Intreb eu ca pentru mine si ma uit prin buzunare si vad ca nu e. Umm..mi-am pierdut cheile de la masina!

-Tu n-ai masina! Nici n-ai dat de permis!

-Uhh, masina ta!

-Am venit pe jos pana aici! Ai venit cu mine, Niall!

Ete na!

-E Harry aici, spun de data asta aproape susotit.

Deodata, se lasase liniste. Dupa cateva secunde, am vazut cum usa s-a deschis si a aparut Louis.

-E-Este aici? Intreaba cu o voce surprinsa. Se putea citi emotia din vocea lui.

-Da, este aici. Si eu zic ca ar trebui sa vorbiti, ii spun calm, punandu-i o mana pe umar.

-Chiar as vrea...dar ce ar trebui sa ii spun? S-a suparat fara motiv pe mine si apoi a inceput sa stea cu Izzy mai mult ca de obicei. E clar ca o place si vrea sa scape de mine.

-N-ai de unde sa stii, ii zic incurajator. De unde stii ca nu simte la fel?

De data asta, doar a oftat.

-Du-te jos si vorbeste cu el.

-Oh, bine, spune dandu-si ochii peste cap si plecand spre scari.

-Asta e shippul meu! Spun eu dand din maini implinit.

-Ce-ai zis acolo? Intreaba inainte sa coboare scarile.

-Nimiccc!

'Buna treaba, Niall.'

'Multumesc, Niall. Acum pasul 2.'

------------------
Nu stiam ca o sa fie asa lunga faza asta incat sa o pun intr-un singur capitol. :))
Ca sa veeezi, n-am murit:))
Ok, mi-am pus ceva din caracterul meu in Niall. Bine, poate putin mai mult 😂

Sper sa termin capitolul urmator sa pun next diseara.

Pupiciiii