Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 44

Perspectiva lui Harry

     Au trecut cateva luni de la incidentul de la petrecere. Nu am mai auzit nimic de la Ade, cel putin nimic legat de mesajul care provocase o adevarata cearta intre mine si Louis. Orice se intamplase atunci, acum am uitat complet si ne traim vietile foarte fericiti, tot timpul impreuna si facand lucruri pe care orice cuplu le-ar face.

     Sau asa crezusem ca va fi.

     Nu ne evitam sau ceva de genul acesta. Pur si simplu nu s-a intamplat nimic neobisnuit. Ca sa fiu sincer...la ce sa ma astept? Intalniri? Flori? Cadouri? Alinturi? Iesiri in oras? Confesiuni? Cuvinte dulci?

     Categoric nu! Si mie imi vine sa rad cand ma gandesc la asta. Louis nu e genul. Si acum sunt socat de cuvintele din seara aceea. Sau faptul ca a plans pentru prima data...Nu mai vreau sa il vad niciodata asa. Nu am nevoie de toate lucrurile astea ca sa ii inteleg sentimentele. Tot ce am nevoie e sa fiu alaturi de el. Doar ca in ultima perioada nu am mai putut face nici asta atat de mult.

     Inainte, fiind practic in rutina noastra sa stam mereu impreuna, ideea sa nu ne vedem zilnic era mai degraba ceva foarte ciudat pentru noi. Eram ca si aerul unul pentru celalalt. Stii doar ca trebuie si ca este acolo permanent, in prezenta ta. Parintii lui fiind mai tot timpul plecati, mereu statea la mine, chiar si noptile ni le petreceam impreuna. Acum abia de ne mai vedem.

      Singurele dati in care il pot vedea sunt la scoala si cand si cand mai iesim la nici plimbari amandoi, timp in care doar vorbim despre noi, despre ce am mai facut, ce ne mai trece prin cap si multe altele. Cand vorbesc si nu sunt atent, niciodata nu rateaza un moment in care sa ma ia de mana. Chiar daca nu ar trebui, sunt luat prin surprindere de fiecare data. Dar ma prefac ca nu observ si continui discutia. Mai adorabil mi se pare ca in ciuda faptului ca asta face mereu, el tot se inroseste si imi evita privirea, uitandu-se in alta parte.

    Normal ca nu ma pot abtine la asemenea reactii si il sarut pe obraz. Chiar daca tipa la mine sa nu mai fac asta si ca suntem pe strada, de fiecare data o fac si de fiecare data ma lasa. Asadar, sunt foarte fericit cu tot ce avem acum...dar sunt putin trist ca nu mai trece deloc pe la mine. La scoala nici nu ma baga in seama. Tinuturile de mana si saruturile sunt tot de ce ma pot lega in ultima perioada.

     Dar nu pentru mult timp!

***

     -Hei, Harry! Esti ok? Ma intreaba Niall in timp ce imi face cu mana prin fata ochilor.

      Imi ia putin sa-mi aduc aminte ca sunt in clasa si ca, din nou, ma pierdusem in ganduri in timp ce ma uitam pe geam.

      Printr-o minune, de la locul din primele banci pe care il aveam la inceputul anului, am sfarsit in ultima banca, in dreapta mea fiind Niall si Louis la majoritatea cursurilor. Nu e vorba ca nu mai invat la fel, chiar nu am avut vreo problema pana acum, dar sunt prea inalt si mereu imi spunea cineva sa ma dau intr-o parte. Asa ca ma hotarasem sa stau in spate. Sincer, motivul pentru care ma mutasem era mai degraba altul.

     -Louissss! Ce faci acolo? Spune Niall parca smiorcaindu-se.

     -Nimic.
  
     -Ba da, faci. Ce desenezi acolo? Intreaba ridicandu-si putin capul.

     -O creatura mitica, jumatate om- jumatare maimuta, care mananca pizza si doarme ca un urs la hibernare.

      Niall incepe sa chicoteasca.

      -Ce mai e si asta? Exista asa ceva?

      -Da, uite de aici ma inspir, spune si ii arata ecranul telefonul. Ce era amuzant? Camera era pornita si tot ce puteai vedea pe ecran era fata lui Niall.

      Nu m-am putut opri din ras, tinand cont ca i-a luat ceva timp sa se prinda ca acea camera nu fusese deschisa din greseala.

      -Ce gluma proasta! Nu e deloc amuzant! Striga Niall, fiind certat apoi de profesoara.

      Toata faza asta adusese zambetul pe fata mea, dar mai ales pe a lui Louis. M-am trezit zambind la el fara motiv tot restul orei.

       -Hai sa mergem sa mancam, spune Louis, fiind urmat de Niall.

       In timp ce se indreptau spre usa, m-am oprit fara sa vreau la banca lui Louis. Fara sa realizeze, lasase foaia pe care tot desena pe banca.

       Era desenata o singura inima. Si in mijlocul ei o litera. H.
 
       D-aia se agitase asa rau cand l-a intrebat Niall ce face.

       Eram foarte fericit. Am luat repede creionul si m-am oprit pana sa scriu sau sa desenez ceva. O mica problema. Habar n-am sa desenez!

       Am stat o secunda, apoi m-am hotarat sa scriu ceva.

      "La fel ca aerul, nu pot trai fara tine. H"

      -Harry, vii? Ma intreaba Niall de la usa.

      -Acum! Si am fugit imediat langa el.

      Ca de obicei, toata pauza, Louis nu prea a vorbit cu mine. Dar acum era diferit, nu ma deranja asta. Acum doar ma bucuram de timpul in aer liber, fiind si perioada in care ciresii erau infloriti si, odata cu adierea vantului, mii de petale zburau ratacite in aer, parca fiind in cautare de ceva.

       Bataia vantului facea ca parul lui Louis sa fluture putin, cazandu-i in ochii lui albastri care imbogateau peisajul cu atata culoare. Ma fascina. In toata marea asta de culori, el era singurul care ma fascina.

      Nici nu mi-am dat seama cat timp m-am uitat la el, pana sa realizez ca privirea lui era indreptata asupra mea.

      -Am vreo petala in cap sau ceva? Intreaba el nedumerit.

      -Nu, nu, a picat acum, zic repede si continui de admirat peisajul, neuitandu-ma la el. Chiar daca era greu sa fac asta.

      Intr-o secunda, pauza se terminase, si noi pornisem spre urmatoarea ora. Ma asez linistit in banca si incep sa-mi pregatesc lucrurile pentru urmatoarea ora.

       -Louis, ce s-a intamplat? Ai febra, esti tot rosu la fata! Zice Niall putin speriat.

       Imi ridicasem privirea si chiar asa era. Era tot rosu in obraji, avand o hartie in mana. Ha ha. Nu e asa de la febra.

       -Nu, nu e de la febra. Sunt bine, zice el incet, impaturind hartia. Si-a bagat-o in buzunar dupa care si-a pus capul pe banca in maini.

       -Fraiere...aud eu o soapta din partea lui, in asa fel incat auzisem doar eu.

        Am inceput sa rad, mangaindu-l putin prin par.

        N-am nevoie de nimic altceva, atata timp cat il am pe el.

----------------
Buna! Am revenit, si de data asta o sa incerc sa postez cat mai des. Este vara, am o groaza de timp liber si o minte inca plina de idei, asa ca, va rog, inca sa ma acceptati!😂

Va multumesc ca in aceasta perioada in care nu am mai publicat nimic, inca ati fost alaturi de mine. Nu stiti cat inseamna pentru mine cand vad un comentariu nou in care mi se spune ca ce scriu este pe placul vostru. Chiar daca nu am cine stie ce talent in capul asta😂😂

Oricum, sa aveti o vacanta frumoasa in continuare si aveti grija de voi. Va pup.💓

Bianca.