Can We Be Togheter? ~ Larry Stylinson ~

Capitolul 47

Din perspectiva lui Harry

     Si am revenit la un nou episod din "Harry si problemele de adolescenti". Am impresia ca vor fi atat de multe episoade, inca vor fi luate drept episoase dintr-o telenovela, intrebandu-te daca o sa apuci sa traiesti ca sa prinzi finalul.

      Ce probleme?Ziua aceasta simt ca a inceput cam prost. Nu m-a trezit alarma la timp. Mi-am ars omleta. Parul imi sta mai prost ca de obicei. Tricoul si blugii mei preferati erau la spalat. Cand am iesit afara, abia aproape de scoala am realizat cat de innorat si sumbru era cerul. Si eu nici macar nu aveam umbrela. Asadar, dispozitia mea era la pamant. Nu aveam o parere atat de buna despre ziua aceasta.

       "-Hei, Harry!" aud o voce subtire in spatele meu. Era Izzy.

       "-Buna!" spun eu, oferindu-i un mic zambet. "Ce mai faci?" intreb si imi bag pana putin prin par sa il mai aranjez.

        Izzy ramasese la fel ca intotdeauna, radia de fericire de fiecare data.

        "-Uite ma duceam spre ora de literatura. Si tocmai realizez ca mai am putin pana la data limita la un proiect si eu nici nu l-am inceput." spune ea serioasa, apoi izbucneste intr-un raset scurt. "Oricum, tu cum mai esti? In ultima perioada abia am mai dat de tine." spune ea, lasandu-si putin capul intr-o parte si privindu-ma atent.

     "-Stiu, imi pare rau. Ultimele saptamani au trecut mai repede decat credeam, cu toate testele, temele si examenele astea." spun eu, punandu-mi o mana la ceafa.

        Din contra, ultimele zile au trecut atat de greu. Mai ales cand nu eram cu Louis. Era nerabdator de fiecare data doar sa il vad. Trecea un minut dar eu il simteam ca un an intreg.

        "-Pai si o sa putem sa ne mai vedem zilele ce urmeaza? La librarie sa invatam impreuna sau cum vrei."

       "-Sigur." zic eu scurt, cu un zambet parca un pic fortat pentru gustul meu.

        "-Cu Louis cum mai e?" ma intreaba ea si raman blocat pentru o secunda. De unde stie? E imposibil sa stie.

         "-Cum...adica?" intreb eu fataindu-ma in loc, dand din maini ca un copilas fara rabdare care se joaca cu degetele.

         "-Pai acum ceva timp erati certati. Adica am observat ca nu mai vorbeati si toata povestea." spune ea, incruntandu-se. "Ce, la ce credeai ca ma refer?"

          "-Aa, nu, la nimic! Si da, ne-am impacat acum ceva vreme, suntem bine acum." spun eu cat de normal pot.

          "-Of." zice ea parand suparata.

          "-Ce e?" intreb eu confuz. E cumva suparata? De ce?

          "-Nu, doar ca acum iar nu prea o sa mai gasim atat timp sa stam impreuna. Vei sta cu el."

          "-Izzy, stii ca el e...prietenul meu cel mai bun." zic eu dupa o scurta pauza. Nu aveam de gand sa zic ceva ce nu ar trebui.

         "-Da, stiu. Dar nu crezi ca depinzi cam mult de el? Adica el poate oricand sa te lase balta, sunteti total diferiti. " spunea ea si da din umeri.

         "-Asta nu inseamna nimic." eram putin nervos. "Daca suntem diferiti crezi ca sigur nu o sa dureze?"

        "-Nu am spus asta. Dar gandeste-te bine. Tu esti mult prea legat de el."

        "-Si ce e rau in asta?"

        "-Tu vei fi cel care va suferi cel mai mult."

        "-Si ce vrei sa spui? Sa ma distantez de el?" intreb eu de parca asta ar fi cea mai oribila idee. Chiar si era.