M-am zmucit din ce in ce mai disperata in sforile ce-mi legau mainile. Deja incheieturile ma usturau si cel mai probabil o sa inceapa, in curand, sa sangereze, dar nu conteaza, vreau sa scap din locul asta si sa distrug tabloul.
-N-ai decat sa incerci, se auzi o voce de femeie din spatele meu. O sa-ti faci rani la incheieturi.
De parca nu stiam.... Mi-am indreptat spatele in scanului de care eram fixata si mi-am readus vesnica mea privire rece ca Antartica... daca nu mai rece. Femeia aceea a intrat in campul meu vizual, care nu este prea mare din cauza intunericului.
Era flancata de doi tipi cu pusti. Tocurile o faceau sa para mai inalta de 1.75. Ochii verzi, sfidatori, acoperiti de parul brunet si drept lung, care trecea cu mult de umeri ii confereau o anumita prestanta. Se vedea ca era un fel de sefa.
Mi s-a apris beculetul! Este Lorelai. N-o vazusem niciodata, dar Chase, fratele meu mai mare, singurul din familie care mi-a mai ramas, imi povestise de ea, dar nu-l crezusem niciodata, credeam ca vrea sa ma sperie, dar ea chiar este sefa intregului FBI.
Nu m-am putut abtine, am ranjit incantata. A parut putin surprinsa de gestul meu, dar si-a revenit imediat, postura dreapta si privirea sfidatoare revenind, dandumi de inteles ca nu vine cu ganduri de pace.
-Trebuie sa ne raspunzi la cateva intrebari. Daca vei coopera, vom termina repede. spune ea
Am fixat-o cu privirea. Sa cooperez? Adica sa raspund sincer... sau macar serios? Frate, astia chiar nu ma cunosc! N-am mai fost serioasa de.... cateva ore, de la ultima misiune, care a dus la rapirea mea, dar o sa evadez.... cumva.
-Cine esti? Cum te cheama? incepe ea chestionarul
-Violetta, dar prietenii imi spun Vio. Am aparut si la Diney Channel, ma stiti? Apropo, l-a vazut cineva pe Thomas? intreb sarcastica
Lorelai a respirat adanc. Cred ca am enervat-o, da' ce-mi pasa mie? Eu vreau doar sa scap din ce-o fi chestia asta intunecata si cred ca e si putin mucegai pe aici. Se pare ca nu stiu ce inseamna curatenia... sau ca a aparut Cif Anti-Mucegai
-Nu incerca sa-ti bati joc de mine. Cum a reusit o pustoaica de-cat? Cincisprezece ani? -sa se infiltreze in cel mai bun sediu FBI din lume si sa doboare douzeci de agenti speciali, si mai ales de ce, asta vrem sa aflam.
Am oftat teatral. Mereu imi gresesc varsta. Totusi nu stiu de ce ma deranjeaza asa de mult, ma intineresc cu doi ani, deci arat bine, insa ma si enerveaza, sunt dosare de minim 50 de pagini despre mine si varsta mea e gresita.
In celula a intrat un alt agent, agitat. Probabil a descoperit ce am facut eu, fratele meu si restul agentiei mele... noastre... lui.
-A fost furat. Tabloul. Cel din seif este un fals! spune el, a observat, in final, cineva?! Credeam ca nu-si mai vor da seama
Chipul femeii ramasese fara expresie, dar stiu ca este naucita de veste, tot FBI-ul este, dar eu sunt foarte fericita, iar zambetul gigantic de pe fata mea nu ascunde asta.
-Deci acum stim de ce ai intrat aici, zise ea. Esti a AGS, nu-i asa?
Am incuviintat din cap. Oricum, oamenii mei erau deja foarte departe cu afurisitul ala de tablou, iar mai bine muream decat sa dezvalui ceva-orice oamenilor astora, care imi omorasera cu sange rece parintii si fratele mai mic.
-De asemenea, raporta agentul, am primit aceasta inregistrare din sursa necunoscuta.
Camera de ultima generatie proiecta pe peretele din fata mea o imagine. Vedeam un tanar saten, cu ochii verzi, exact ca ai tatei. In spatele lui era o copertina neagra ca abanosul, care nu dezvaluia nimic.
Inima mi s-a rupt in patru bucati care s-au imprastiat in toate punctele cardinale. Chase. Fratele meu mai mare trimitea acel mesaj. Zambea, dar eu il cunosteam mai bine. Era ingrozit si stiam ca-si stapanea, cu greu, tremuratul din glas.
-Pai buna tuturor. Stit deja cine sunt. Iar noi stim ca ati prins-o pa Jane. Daca sunt dintre voi care fac pe prostii, Jane e bruneta, scunda si slaba. Ei, bine, daca vreunul dintre voi se atinge de un fir de par din capul ei... va voi trimite o poza cu ramasitele tabloului, sa o puneti la dekstop. La revedere, scarbelor!
Filmarea se incheiase. Lorelai ma studia cu atentie, de parca eram un extraterestru de pe planeta pandicornilor cu cozi de sirena, urechi de pisica si privire de pui de catelus care mananc Nutella in timp ce danseaza pe melodia "Macarena".
-Bun, micuta Jane. Cine esti tu cu adevarat? Caci e clar ca nu esti un soldat oarecare. Nu pentru orcine seful AGS ar risca sa-si demascheze locatia, chiar daca pentru scurt timp.
Mi se face greata cand ma gandeam la ce facuse Chase. Tabloul trebuia distrus, si odata cu el, toate stupidele probe de care FBI-ul avea disperata nevoie.
Lorelai mai astepta cateva minute un semn de cooperare de la "Jane", care nici macar nu seamana cu numele meu real, inteliganta miscare, fratioare.
Clatina din cap cu privirea atintita in spatele meu. Asta, orice ar insemna, nu e de bine... pentru mine.
-Hunter, sedativul.
Probabil ca statuse in spatele meu de o vesnicie, si totusi, nu-l vazusem pe tipul care a intrat in scena. Era imbract in jeansi si un tricou negru, pe care scria "Zeppelin rules", nu in uniforma ca ceilalti, deci nu era un agent. Parul lui blond deschis ii acoperea ochii verzi, stralucitori. M-am holbat la el.
Asemanarea era izbitoare. Lorelai avea un fiu.
S-a aplecat in fata mea si a desurubat capacul unei seringi, apoi mi-a infipt acul in incheietura dreapta si mi-a injectat un ser incolor.
Imaginiea a inceput sa palpaie, sa se invarta, apoi sa se opreasca brusc.
I-am zambit larg lui Hunter si lui Lorelai. Pareau asa serioasi, iar eu trebuia sa arat ca o chestie fericita si beata. Ma enerveaza asta, dar daca nu o fac, am mai putine sanse sa scap de aici si n-am chef sa putrezesc in vagauna asta.
-Deci, cum te cheama scumpo? intreaba Lorelai
-Heather Watson, am ciripit eu. N-ati putea, va rog, sa ma dezlegati?
Lorelai a dat din cap inspre Hunter, care a scos un cutitas si a taiat toate sforile. Am incercat sa ma ridic de pe scaun, dar pamantul tocmai decisese s-o ia la vale, asa ca am cazut in cap. Asta a durut, dar trebuie sa ma prefac aeriana daca nu vreau sa mor. Hunter m-a cules de pe jos si m-a pus inapoi pe scaun.
-Bine, Heather, cati ani ai? intraba Lorelai
-Saptesprezece, am raspuns eu sincera, iar asta ma enerveaza la culme, dar trebuie sa o fac
-De ce ai furat tabloul?
-Tabloul? A, ala urat. Cu fata aia. L-am furat eu? Nu mai stiu! Mi-e foame! Aveti budinca de capsuni? Mie imi place budinca de capsuni. spun, bucurandu-ma ca am putut evita rasunsul
Inainte sa mai poata spuna ceva unul dintre ei, ma las moale, prefacandu-ma ca adorm, trebuie sa scap cumva de fraierii astia.
-Cred ca a adormit. l-am auzit pe Hunter spunand
-Desteptule, i-ai dat o doza prea mare! tipa Lorelai
Doza a fost mare, dar nu destul de mare incat sa ma puna jos. Iar cat despre dormit, cred si eu ca voi adormi curand, iar cand ma voi trezi voi evada, iar voi nu veti mai avea nicio data, va va parea rau ca v-ati pus cu mine, promit!
~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~$~
Hey! Ma numesc Roxana, sunt serioasa si glumeata, imi plac prieteni adevarati si imi place sa scriu, citesc, ascult muzica si am o imaginatie mare. Acesta este o parte dintr-un viitor capitol (nu stiu care). Spre sa va placa.
This chapter is dedicated to BreakBeforeYouShine, she made the cover and she is super-duper good at this thingy! She's not Romanian, but is so, so, so friendly and if you read this thank you for the wonderful cover!
Roxx
CITEȘTI
Agent AGS
ActionEu sunt Heather Watson. Eu am trecut prin mai multe decat iti poti imagina. Eu sunt cel mai bun agent AGS.
